[ - Cum apreciaţi anul politic 2008 pentru R. Moldova şi ce pronosticuri faceţi pentru 2009?] - 2008 este un an pierdut pentru R. Moldova. Comuniştii şi aliaţii lor, zişii creştin-democraţi, au avut o singură preocupare: să-şi consolideze „temelia” pentru perpetuarea la guvernare în 2009. În pofida apelurilor repetate ale PNL, opoziţia nu a avut o atitudine comună prin care să sublinieze în mod expres acest fapt. Comuniştii şi-au întărit poziţiile ca regim poliţienesc, prin persoane dubioase în structurile de forţă, l-au eliminat inclusiv pe primul-ministru, care i-a servit până la dezgust, pentru a propulsa în loc o femeie ce s-a angajat într-o misiune absolut ingrată, de a camufla şi a farda matrapazlâcurile guvernării comunisto-capitaliste, care a adoptat legi şi modificări discriminatorii la legislaţia naţională, în special electorală. Iată că i-au ajuns pe comunişti din urmă, spre sfârşit de mandat, şi efectele abuzurilor din justiţie, de la venirea lor în forţă, în 2001. Am în vedere procesele de judecată pierdute la CEDO. Alte „succese” ale guvernării comuniste sunt încălcarea în continuare a drepturilor omului, declinul economic tot mai evident, aducerea oamenilor la disperare prin situaţia legată de bănci şi credite, pentru care a crescut drastic dobânda, în timp ce salariile nu cresc, locuri de muncă şi locuinţe sociale nu apar, iar pensionarii sunt alungaţi din Piaţa Marii Adunări Naţionale să nu protesteze contra sărăciei şi a înfometării lor premeditate. PCRM şi PPCD au adoptat modificări la bugetul pe anul 2008 şi un buget pe anul 2009 prevăzând bani publici doar localităţilor ce au votat reprezentanţi ai acestor două partide. Sistemul social nu le poate asigura oamenilor supravieţuirea, sistemul medical e la pământ. Între timp, Preşedinţia îşi cumpără candelabre de circa 5 mln dolari, prin contrabandă, adică spală bani să aibă suficienţi în alegerile parlamentare, cheltuie sute de milioane pentru proiecte neviabile. Membrii familiei-clan mafiot acaparează afacerile oamenilor, care s-au încumetat să le dezvolte, Guvernul vinde societăţi cu capital de stat gen Moldasig, iar Banca de Economii având capital de stat dă credite de milioane pentru sedii ale comuniştilor, ca să nu mai spun că interpelările deputaţilor nu sunt tratate serios, iar oamenii umblă plângând pe drumuri din cauza că nimeni nu-i primeşte în audienţă şi nu funcţionează instituţiile statului. Nu a apărut clasa medie sub regim comunist, agricultura e la pământ, problema transnistreană nu este rezolvată şi se alimentează din ea, la infinit, clanurile mafiote de pe ambele maluri ale Nistrului. PCRM persecută, prin oamenii SIS, poliţie şi structuri gen Inspecţia Muncii, prin alte structuri de control şi inspecţie agenţii economici, în loc să le creeze condiţii propice pentru afaceri. Multe alte lucruri s-ar putea spune despre ce se întâmplă la noi, dar cel mai condamnabil e că a continuat genocidul românilor din R. Moldova, comuniştii au distrus cultura şi învăţământul, instituţiile universitare, nu le permit tinerilor să înveţe, în timp ce îşi trimit odoraşii peste hotare… Dar cel mai important e că aceşti guvernanţi antinaţionali şi antipopulari s-au ales cu câteva poziţii comune ale ambasadorilor şi şefilor de misiuni diplomatice, ce au taxat mai multe prestaţii negative şi derapaje antidemocratice ale comuniştilor, care nu vor să-şi respecte angajamentele pe calea integrării europene, asumate declarativ. Corupţia este în floare, sondajele de tot felul arată o nauceală a oamenilor, aduşi la condiţia de neoameni, care merg să ceară pe la magazine o bucată de pâine pe datorie, să nu moară de foame. Un lucru pozitiv pe care aş dori să-l menţionez pentru acest an ar fi că, în pofida relaţiilor proaste cu Bucureştiul, din cauza comuniştilor, agenţii economici din R. Moldova îşi reorientează, totuşi, exporturile spre vest. După default-ul financiar din august-septembrie 1998, Alianţa pentru Democraţie şi Reforme din Parlamentul RM a adoptat, la 11 septembrie, o hotărâre istorică, ce a proclamat integrarea europeană ca obiectiv strategic major al R. Moldova, exporturile moldoveneşti urmând să fie reorientate spre Vest. Iată aflăm că, în acest an, volumul comerţului dintre România şi R. Moldova a constituit aproape 735 mln dolari în primele nouă luni ale anului curent, faţă de 440 mln dolari, în aceeaşi perioadă a anului trecut, ceea ce reprezintă o creştere de circa 70%. România este, de câteva luni, principala piaţă de desfacere a produselor moldoveneşti. În perioada de referinţă, volumul importurilor de peste Prut a constituit aproape 260 mln dolari, faţă de 142 mln, în aceeaşi perioadă a anului trecut. România este al doilea partener comercial al R. Moldova, pe primul loc situându-se Ucraina, cu 746 mln dolari, datorită volumului mare de produse exportate în R. Moldova (peste 640 mln dolari). Pentru comparaţie - volumul comerţului cu Rusia (o ţară foarte mare!) a fost de 685 mln dolari. Revenim, însă, la guvernanţii comunişti, care îşi tot bat capul de administraţia locală – municipală şi raională – pentru că acolo se află la conducere opoziţia şi luptă acerbă pentru erodarea imaginii acesteia, ceea ce nu le prea reuşeşte. Alte „preocupări” ale comuniştilor sunt cheltuirea de bani pentru mofturile creştin-democraţilor, sprijinindu-se în a edita şi difuza cărţi contra oponenţilor politici, de a căror venire, ca majoritate, în Parlament se tem, pentru ca nu cumva guvernanţi comunişti să ajungă pe banca acuzaţilor după ilegalităţile la care s-au dedat metodic în aceşti aproape 10 ani de guvernare PCRM-PPCD. [ - 2008 încheie opt ani de guvernare a Partidului Comuniştilor şi două mandate consecutive ale preşedintelui Vladimir Voronin. Ce trăsături distinctive au marcat această perioadă?] - Societatea a fost constant intimidată, oamenii sunt speriaţi, poliţia, în loc să se ocupe de infractori şi de hoţi, îi urmăreşte pe oponenţii politici, le ticluieşte dosare penale, îi prinde şi îi închide pe cei ce vor să protesteze din cauza imposibilităţii de a supravieţui. Comuniştii ne-au transformat societatea în una criminalizată, cu o sărăcie groaznică, cauzată de o guvernare coruptă până în măduva oaselor. Aceşti opt ani – eu spun că sunt în curând 10 ani împliniţi, după răsturnarea Alianţei pentru Democraţie şi Reforme, în 1999 – au fost un regres pentru R. Moldova la toate compartimentele, noi rămânând în mod îngrijorător chiar şi în urma R. Belarus. Moldova oscilează mereu între est şi vest, Chişinăul, comunist încă, nu vrea să se alinieze Georgiei şi Ucrainei în demersul pro-NATO, deşi asta ar deschide mari perspective R. Moldova de a ne înscrie pe drumul spre sistemul de securitate euratlantic, fapt ce ar însemna venirea investiţiilor, crearea locurilor de muncă, reformarea structurală a sectorului public, deschiderea statului pentru proiecte, programe occidentale. Dimpotrivă, Voronin a forţat adoptarea unei Concepţii a securităţii naţionale, care ne cantonează în sfera de influenţă rusească, ceea ce ne ţine vulnerabili şi impotenţi când gîndul ne merge spre viitorul european, pe care ni-l dorim cât mai aproape. Voronin şi-a demonstrat toată incapacitatea de a guverna, fiind bun specialist doar la furat, acaparat, vorbit în dodii, adică de a fi iresponsabil, pentru că el e „pahan” (stăpân) şi nu se teme de nimeni. PCRM rămâne un partid din duplicitari, farisei, care stau în spatele PPCD, ce se tot chinuie să le fardeze imaginea hidoasă de anti-români, stigmatizându-i pe toţi ceilalţi că ar fi pro-ruşi şi potenţiali trădători ai celui de-al doilea stat românesc, în timp ce doar PCRM şi PPCD ar rămâne „apărători ai sfintei statalităţi”. Iurie Roşca s-a lepădat de românism, că asta îi supără pe comunişti. Dar iată că, potrivit sondajului IRI, 29% din alegători s-au pronunţat pentru Unirea R. Moldova cu România. Dacă ne vom aminti procentul din primii ani de după Puciul din 1991, răspunsul de acum este un indiciu că numărul adepţilor Unirii este în continuă creştere. [ - Pe ce mizaţi în alegerile parlamentare din primăvara anului 2009 şi care ar fi efectele acestora asupra R. Moldova?] - PNL are cel mai clar mesaj naţional şi pro-NATO dintre formaţiunile politice. Desigur, unii vor întreba : „Ce tot vorbiţi de NATO, că nouă ne trebuie pâine şi la pâine”. Este adevărat, numai că lucrurile stau invers. Până nu vorbim de reforme care să fie compatibile cu standardele pe care ni le-am propus să le respectăm dacă ne declarăm pro-UE, nu vom avea investiţii străine, nu vom avea locuri de muncă, nici cetăţeni reveniţi acasă, nici rezistenţă în faţa crizei mondiale, care, în R. Moldova, va fi dublată de criza de sistem ce ne-a afectat profund, nu vom avea nici impozite, nici pensii mai mari, nici salarii decente, nici burse sau indemnizaţii care să le permită oamenilor să nu moară de foame. Vorbim acum de metode austere în economie, în bănci, dar ce s-a făcut în aceşti ani încât au ajuns azi oamenii să abandoneze creditele a căror dobândă a crescut, iar oamenii în apartamente nu au intrat? Cea mai mare crimă a comuniştilor împotriva oamenilor este că nu au sprijinit apariţia clasei medii în R. Moldova, care să îşi poată plăti facturile, gazele ruseşti, dar şi să creeze locuri de muncă. PNL va miza pe aprecierea pe care o vor da oamenii poziţiei mele ca deputat, cea care i-am apărat constant pe oameni şi am pus o serie de probleme majore în Parlament, cum ar fi finanţarea conform legii a justiţiei, pentru a fi imparţială, contrabanda de la frontierele interne cu Transnistria, legalitatea averii clanului Voronin, stabilirea unor relaţii speciale cu România, crearea unei comisii independente de medici, ca să analizeze starea mintală a lui Voronin, care a atacat impardonabil şi constant România, tot eu mă judec acum la CEDO cu Voronin, care m-a învinuit de aiureli, am pus problema anulării unor documente semnate cu Transnistria, în baza cărora Tiraspolul ne erodează poziţiile şi statul, multe alte probleme, al căror dosar acum îl fac. Noi, PNL, împreună cu MAE, cu care am decis să mergem împreună la alegeri, vom arăta că nu facem parte, ca alţii, din clanuri mafiote mai vechi şi mai noi/vechi, de aceea „cei cu şansă” ne vor tot taxa că vom da voturi la comunişti, însă noi le spunem că nu le vom da comuniştilor, ci vor reveni celor ce vor lua mai mult, să se laudă toţi că iau peste 50%. Nu cred că după alegerile din 2009 va fi uşor şi bine. Dimpotrivă, va fi complicat dialogul între formaţiunile democratice – s-a văzut în Consiliul Municipal Chişinău de ce sunt capabili democraţii prea ambiţioşi, dar şi comuniştii vor pune multe piedici şi vor trage sfori să nu permită o coaliţie democratică viabilă. Contează dacă în spatele zişilor democraţi nu stau forţe antinaţionale. Dacă stau, va fi greu să redăm speranţa euratlantică şi pro-românească populaţiei – unica de natură să ne scoată din mizerie şi să ne alinieze valorilor şi standardelor occidentale, pe care românii şi alogenii din R. Moldova ar trebui să le urmeze pentru binele tuturor. Vă mulţumesc şi le doresc tuturor „La Mulţi Ani!”.