„Defuncta” URSS continuă să bântuie și astăzi mințile, sentimentele și chiar acțiunile unor categorii de oameni din spațiul ex-sovietic, chiar dacă degrabă marcăm tocmai 31 de ani de când ea nu mai există în realitate. De ce se întâmplă așa și cum acest trecut al nostru influențează viața oamenilor de azi și de mâine, au discutat invitații dezbaterii publice „100 de ani de URSS și 31 de ani fără URSS: Nostalgia după Himere. Sursele, căile de promovare și efectele nostalgiei”, organizate de Agenția de presă IPN.

Igor Boțan, expertul permanent al proiectului, a declarat că Uniunea Sovietică s-a constituit pe teritoriul fostului Imperiu Rus, inițial, fără anumite teritorii, cum ar fi: Finlanda, Basarabia, o parte din Polonia. Constituirea a avut loc la 30 decembrie 1922, și a fost alcătuită din Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă, Republica Sovietică Socialistă Ucraineană, Belarus și Transcaucazia. „Aceste entități au intrat de fapt într-un stat unitar. Statul nou creat era proclamat o dictatură a proletariatului, în baza Constituției Rusiei sovietice din 1918. De fapt, era un stat totalitar. Comuniștii aveau viziuni tradiționale religioase și, de fapt, esența comunismului e un fenomen religios. Din cauza neeficienței economice, angajării în cursa înarmărilor, a prețurilor la hidrocarburi care era una din sursele de venit, conflictelor interetnice, necesității reformării acestui colos, în 1991, Uniunea Sovietică s-a destrămat. A fost rezultatul puciului din 19 august 1991, după care au urmat „parade ale independenților” și totul s-a terminat după întâlnirea de la Беловежская пуща, după care Sovietul Suprem al Federației Ruse a adoptat decizia de ieșire din Tratatul semnat în 1922, iar la 26 decembrie, Sovietul Suprema la Uniunii Sovietice a adoptat declarația despre sfârșitul acestei entități statale”.

Potrivit lui, „nostalgia” este definită drept un sentiment de tristețe, melancolie, provocat de retrăirea trecutului, adică dorința plină de regrete pentru ceva ce a fost în trecut și nu mai este posibil de realizat. „Acest sentiment a fost exploatat începând cu 2004, când în Federația Rusă a fost creat un post de televiziune special, numit „Nostaliga”, și care, având acces la arhivele televiziunii fostei Uniuni Sovietice, a utilizat cu multă dibăcie miturile despre dreptatea socială care au dominat în Uniunea Sovietică și toate aceste lucruri au prins rădăcini în spațiul-post sovietic”.

În altă ordine de idei, „himerele” sunt fantezii irealizabile. „Răspândirea himerelor este larg răspândit în Moldova. La noi, cu ocazia a 20 de ani de la căderea zidului berlinez a fost efectuat un sondaj de opinie care a arătat că peste 50% din respondenți regretau disoluția URSS. Peste alți zece ani, numărul celor care deplângeau disoluția URSS era de 45%, respectiv, este un fenomen care trebuie luat în considerare când e vorba de Republica Moldova”, a spus Igor Boțan.

Victor Juc, directorul Institutului de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice, a menționat că Uniunea Sovietică, prin forma de organizare, a fost de iure o federație, iar de facto un stat centralizat și totul depindea de defalcările din bugetul unional, în economiile republicilor unionale. „A fost un stat totalitar, din start s-a creat poliția politică care urma să asigure supunerea cetățeniilor față de regimul bolșevic comunist creat. Economia sovietică s-a dezvoltat întotdeauna prin extensiune și nu intensiv. URSS a fost o super-putere, un protagonist al Războiului Rece în perioada postbelică, fapt care a contribuit și la slăbirea economiei sovietice. Sunt multiple cauze care au dus la dispariția acestui colos. Cu excepția unor dizidenți, nimeni nu admitea posibilitatea ca URSS să se dizolve din interior și niciun cercetător în domeniul relațiilor internaționale, științelor politice, a dreptului nu a descris în multiplele lucrări elaborate, maniera în care a dispărut URSS”, a spus directorul institutului.

Potrivit lui, cauzele disoluției au fost multiple. „Este vorba despre cauza economică și anume canalizarea multiplelor mijloace financiare și logistice pentru bugetul militar. Până în 1988, nimeni în URSS nu știa sigur cât alcătuiește bugetul militar, iar cheltuielile esențiale se făceau pentru cursa înarmărilor. A doua cauză ține de nivelul de viață al cetățenilor. Majoritatea trăia la nivel egal, nivelul sărăciei sau a asigurării medii de jos, dar era totuși un nivel foarte jos. Existau probleme de infrastructură și anume cu hotelurile și drumurile. De asemenea, un rol hotărâtor au avut mișcările de eliberare națională și pentru reformă democratică, produse în special în republicile unionale, dar un rol esențial l-a avut și Federația Rusă care și-a declarat suveranitatea la 12 iunie 1990. Mulți văd destrămarea URSS ca pe o tragedie, ba chiar ca o tragedie personală”, a spus Victor Juc.

În opinia Rodicăi Ciobanu, doctor în filosofie, doctor habilitat în drept, o ideologie este un instrument foarte puternic de influență asupra mentalității colective. „Noi nu putem să reflectăm asupra celor 31 de ani de independență, fără a ține cont de ceea ce a fost infiltrat în ADN-ul social al cetățenilor Moldovei pe parcursul a 100 de ani. Este vorba, inclusiv, de colaborarea la nivel de sistem de securitate, în republicile unionale, prin persoane care își aduceau contribuția directă la promovarea ideologiei și menținerii acestui sistem. O altă problem a fost implicarea majoră a instituțiilor statului, inclusiv instituțiile de drept care erau ancorate în promovarea ideologiei dominante în acea perioadă. Oamenii au trăit într-un sistem represiv, închis, umilitor. Alt element se referă la faptul că s-a pierdut noțiunea de umanitate și s-a transformat în falsificarea ideii de bine. În universul totalitar, tot ceea ce nu este interzis este obligatoriu. Și atunci, impunerea acelor valori promovate au dat rezultate. Conform unui raport privind realitățile sistemului comunist, s-a constatat că nu suficient s-a vorbit despre acele orori care au existat pe timpul Uniunii Sovietice, inclusiv cu referință la spațiul Republicii Moldova. În perioada de independență s-a lăsat spațiu liber pentru cel care dorește să cunoască ce a fost în trecut, s-a lăsat ca lucrurile să meargă de la sine. Dar s-a demonstrat că ele nu pot merge de la sine, dar trebuie discutate, analizate și evaluate”.

Potrivit Rodicăi Ciobanu, „așteptările cetățenilor Republicii Moldova, inclusiv ale celor mulți care au ieșit în sprijinul Independenței, în Paiața Marii Adunări Naționale, în raport cu statul Republica Moldova, erau foarte mari. Frustrările și dezamăgirile care au urmat în 30 de ani au fost multiple. În opinia mai multor cercetători, teoreticieni și analiști, noi nu am reușit să tăiem legăturile de bază avute și menținute cu fostul spațiu sovietic”.

Dezbaterea publică la tema: „100 de ani de URSS și 31 de ani fără URSS: Nostalgia după Himere. Sursele, căile de promovare și efectele nostalgiei”, a fost ediția a 258-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, proiect susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.