Un val de alarme false cu bombă a testat timp de peste trei luni forțele de securitate și nervii oamenilor în Serbia. Început pe 11 martie cu o alarmă la bordul unui avion, acest val a cuprins apoi aeroportul, judecătoriile, școlile și alte instituții publice, perturbând viața de zi cu zi. Alarmele false cu bombă au încetat în luna iunie, fără ca publicul sârb să afle ce s-a întâmplat de fapt. Politicienii pro-ruși de la Belgrad au speculat pe marginea originii amenințărilor, sugerând că ar fi Ucraina. Kievul a respins sugestiile. Dar sârbii nu știu nici azi dacă autoritățile au rezolvat problema sau dacă valul de alarme false se poate repeta. Povestea amenințărilor false cu bombă din Serbia este spusă de Mila Djurdjevic, jurnalistă a Europei Libere la Belgrad, citată de IPN.

„Acel prim avion decolase, dar a fost readus la Belgrad când a fost primit emailul – da, a fost un email  despre presupusa bombă la bord. După aducerea aeronavei la sol, unitățile speciale ale ministerului sârb de interne au verificat-o, folosind nu numai polițiști, dar și câini de poliție, iar la scurt timp au difuzat un comunicat de presă în care au spus că alarma a fost de fapt falsă și că la bordul avionului nu a fost găsit nimic”, relatează Mila Djurdjevic.

Potrivit jurnalistei, după câteva zile în care alarmele false cu bombă s-au repetat, iar toate au vizat la început aeroportul și avioanele care plecau spre Rusia sau se întorceau de acolo, avioanele companiei Air Serbia, președintele Serbiei, Aleksandar Vučić, a declarat că la lansarea acestor alarme false participă servicii speciale străine și că alarmele sunt lansate de pe teritoriul a două țări. La acea vreme, Vučić a spus că una dintre țări este o membră a Uniunii Europene, iar cealaltă țară de unde au venit amenințările este Ucraina. Ministerul de externe al Ucrainei a dezmințit în luna aprilie acuzațiile președintelui Serbiei despre faptul că Ucraina ar fi implicată în lansarea acestor alerte false cu bombă.

Mila Djurdjevic a menționat că amploarea, conform comunicatelor ministerului de interne, a fost imensă. În una din zile, un moment culminant, au fost lansate alerte la 300 de școli din Belgrad, chiar în preajma examenului de absolvire a școlii primare. Alte alarme au vizat instituții, centre comerciale, servicii publice, tribunale. „Pe parcursul câtorva săptămâni, în luna mai, viața de zi cu zi a fost dată peste cap: nu s-au mai ținut procese la tribunal, iar copiii nu au mai mers la școală, unii fiind transferați, la ordinul ministerului educației, pe sistemul online, pentru că Serbia, la fel ca alte țări, a avut deja această experiență și în perioada pandemiei”, a notat ziarista. Potrivit ei, alarmele au început în martie, iar de atunci au existat peste 1200 de inspecții ale forțelor speciale ale poliției la obiectivele vizate.

„După cum au declarat cei de la poliție, fiecare alertă a fost tratată cu maximă precauție, iar toate procedurile necesare au fost respectate. Pentru că amploarea a fost atât de mare, poliția s-a confruntat cu dificultăți și deficit de personal, dar a spus că fiecare amenințare a fost tratată cu toată seriozitatea”, povestește jurnalista.

Mila Djurdjevic spune că, din ce a discutat cu oamenii, relatând despre aceste întâmplări, lumea nu a fost foarte speriată, dar activitatea organizațiilor a fost perturbată. „Atmosfera din Serbia era însă foarte interesantă pentru că principalii oficiali sârbi au spus că împotriva Serbiei se poartă un război ciudat, că alarmele false cu bombă reprezintă o presiune exercitată asupra Serbiei pentru a o forța să impună sancțiuni Rusiei. Iar acest discurs a fost îmbrățișat fără rezerve de către instituțiile de presă etichetate, de exemplu, de Twitter drept instituții care cooperează cu guvernul Sârb. Au titrat că se poartă un război special contra Serbiei. Dar nu a fost un discurs creat de presă. El a venit inițial din partea oficialităților sârbe”, menționează Mila Djurdjevic.

Jurnalista mai spune că, în ce privește cooperarea internațională, ministerul de interne a declarat că Serbia cooperează cu Europol și Interpol, dar și cu poliția și instituțiile procuraturii din țările de unde s-a stabilit că au venit amenințările. Potrivit ei, astăzi, alarme false cu bombă nu se mai aud. Însă, așa și nu se știe cum s-au oprit amenințările. Ministerul de interne sârb a spus doar că au fost depistați toți făptașii de pe teritoriul Serbiei – au exista mai multe e-mailuri trimise de pe teritoriul țării.

„Totuși, publicul nu cunoaște încă ce s-a aflat în spatele întregii întâmplări. Știm numai de la ministerul de interne că la soluționarea acestor cazuri au participat, în afară de poliție, agenția de securitate, agenția de contrainformații militare, oficiul procurorului special pentru combaterea crimelor informaționale și procuratura pentru combaterea crimei organizate. Însă informația despre ce s-a întâmplat exact și cum a fost rezolvat cazul lipsește. Dacă va mai exista un nou val de alerte, este ceva ce publicul nu cunoaște”, mai spune Mila Djurdjevic.

În Republica Moldova, în ultima perioadă, numărul alarmelor false cu bombe a crescut semnificativ. Doar de la începutul lunii iulie au fost înregistrate 126 de apeluri. Această nouă problemă vine pe fundalul unui ghem fără precedent de crize, riscuri și pericole. Din fericire, până acum alertele s-au dovedit a fi false, dar îngrijorarea maximă a pus stăpânire pe societate, în special pentru că percepția generală este că în spatele acestor acțiuni se ascunde o minte sau mai multe minți bolnave, care încă nu se știe ce scopuri urmăresc. Ce reprezintă acest fenomen, cine ar putea fi actorii implicați, care ar putea fi scopurile pe care le urmăresc și ce are de făcut societatea și autoritățile au discutat participanții la dezbaterea publică: „Alertele cu bombă între demență, infracțiune, atac terorist și (geo)politică. Sau/și?”, organizată de Agenția de presă IPN.