Zece prognoze în 2020: Geopolitizarea oligarhiei în Moldova și apropierea UE-Rusia, Op-Ed

 

 

Atât vivacitatea democrațiilor europene, cât și fortificarea democrațiilor în vecinătate, vor depinde în 2020 de măiestria UE de a învăța să guverneze imprevizibilul...

 

Dionis Cenușa
 

Imprevizibilitatea își păstrează vitalitate în 2020, oferind continuitate anumitor evoluții din anul 2019. Uniunea Europeană navighează într-o ordine internațională haotică, unde cooperarea multilaterală credibilă rămâne subțire. De aceea, abilitatea europenilor de a stabiliza vecinătatea și regiunile limitrofe acestora se reduce. Bruxelles-ul privește pasiv la efectele colaterale rezultate din revanșismul regimurilor autoritare, similare doborârii avionului de pasageri ucrainean PS752, justificată de Iran sub forma de “eroare umană” (Politico, 11 Ianuarie 2020). UE nu poate face ordine în propria curte, unde asaltul împotriva statului de drept în Polonia subminează eficiența juridică a acquis-ului european. Nici influența asupra aliaților nu are rezultate. Acțiunile extra-teritoriale ale SUA de sancționare a Nord Stream 2 sau operațiunea de anihilare a generalului iranian Qasem Soleimani în Irak ilustrează contradicția dintre unilateralismul trumpian și pragmatismul colectiv non-violent al europenilor.  

Pe front extern, manifestările revizioniste și inconsistente ale președintelui Donald Trump produc tensiune în aranjamentele transatlantice strategico-comerciale. Iar la nivel continental, în interiorul UE, anti-liberalismul tradiționalist al partidelor de la conducere în Ungaria sau Polonia, precum și naționalismul britanic inspirat de Brexit, coincide cu înnodarea legăturilor dintre guvernanții din Balcanii de Vest și Parteneriatul Estic și forțele autoritare regionale – Rusia și Turcia.

Înconjurate de regimuri autoritare la Est și de regimuri eurosceptice la frontiera cu UE (Polonia, Ungaria), țările asociate din Parteneriatul Estic prioritizează relația populistă dintre lider și cetățeni mai mult decât construcția unor instituții integre și imune la orice influență politică. Alegerile prezidențiale, legislative și locale din Moldova, Georgia și, respectiv, Ucraina, deja programate pentru 2020, vor demonstra cât de severe sunt dezacordurile dintre populație și elitele politice. Mai mult decât atât, în cazul moldovenesc, scrutinul va evidenția polarizarea geopolitică a populației.

Gradul de realizare a prognozelor pentru 2019

Tendințele majore din UE și Parteneriatul Estic, inclusiv din Moldova, au căpătat un caracter mai nuanțat. O jumătate din prognozele pentru 2019 s-au realizat, deși într-o cronologie sau cu o intensitate distinctă (IPN, 2 Ianuarie 2019). Cealaltă parte s-a lovit de factorul-surpriză, precum fenomenul lui Volodymyr Zelensky în Ucraina, care a produs o serie de mutații în calcule.

Corespunzător prognozelor, agenda europeană a Moldovei s-a reconfigurat prin uniformizarea dialogului cu Rusia și echilibrarea politicii externe, datorată oarecum permisivității blocului ACUM, ocupat de demontarea sistemului oligarhic. În consecință, mai târziu decât au estimat inițial, forțele politice din ACUM au trecut în opoziție, de unde se pregătesc să contra-atace la alegerile prezidențiale. Socialiștii planifică să guverneze în următorii ani cu asistența Democraților de-oligarhizați. Chiar dacă asistența financiară a UE a fost restabilită, aceasta a fost parțială și a fost asigurată de mandatul scurt al ex-premierului Maia Sandu.

În contextul non-moldovenesc, unele prognoze s-au adeverit. Astfel, din punct de vedere politic, UE s-a abținut de la orice critică aspră a guvernării oligarhice din Georgia. Percepțiile blânde ale europenilor au contrastat cu multiple abateri ale guvernării georgiene - numirea problematică a judecătorilor, abuzurile repetate ale poliției sau protestele publice contra sistemului mixt. Pragmatismul dur al UE, cauzat de amenințările de securitate deja cronice, a contat mai mult decât exigențele vizavi de buna guvernare (1TV.ge, 27 Noiembrie 2019). De asemenea, euroscepticii au avansat la alegerile parlamentare din mai 2019, dar nu suficient pentru a bloca formarea sau activitatea Comisiei Europene. Criza statului de drept s-a menținut la nivel european, luând amploare în cazul Maltei și a Poloniei. În consecință, Premierul maltez Joseph Muscat a demisionat (Euronews, 12 Ianuarie 2020), iar intențiile de a subordona justiția în Polonia a generat proteste transnaționale ale judecătorilor europeni (Guardian, 12 Ianuarie 2020).

Totodată, contrar estimărilor, performanța acceptabilă a României în cadrul președinției rotative a UE a prevenit eșecul Social-Democraților români, temut atât la Bruxelles cât și la București. Încercarea de a neutraliza instrumentele anti-corupție a mobilizat opoziția, publicul larg și societatea civilă, a scindat Social-Democrații și i-a trimis în opoziție. În același timp, Brexitul a rămas neînfăptuit din cauza incoerenței și slăbiciunii liderilor politici britanici, incapabili să unească populația în jurul unei scenariu de ieșire optimal și legitim. Sporirea prezenței euroscepticilor în Parlamentul European nu a inspirat consolidarea lor la guvernare în statele membre. Din contra, aceștia și-au redus influențele (Italia, Austria), iar solidaritatea în sancționarea Rusiei pentru ingerințele în Ucraina au fost extinse pentru 2020. Promisiunea electorală de a opri războiul din Donbas l-a încorsetat pe Zelensky într-un dialog riscant cu Kremlinul, care păstrează un grad ridicat de militarizare a regiunilor separatiste controlate. 

Cele zece prognoze pentru 2020

Cele mai adânci amprente asupra evoluțiilor din 2020 vor fi provocate de sentimentul de polarizare politică, culturală și geopolitică, la scară europeană. Principalele prognoze iau în considerare fluctuațiile politice moldovenești și cele europene.  

1. Geopolitizarea oligarhiei în Moldova. Atât interesul Socialiștilor de a atrage investitori ruși în economia națională, cât și moștenirea guvernărilor deficiente anterioare, inserează factorul geopolitic în discursul anti-oligarhic. Revizuirea contractelor gestionarilor Aeroportului Internațional Chișinău către “Avia-Invest”, la finele lui 2019, a readus în atenție ingerința oligarhilor ruși. În spatele „Avia-Invest” se află entitatea offshore „Komaksavia Airport Invest” Ltd, care aparține oligarhului Andrei Gonchearenko (Tribuna, 9 Ianuarie 2020). Alt episod de pătrundere a influenței oligarhilor reprezintă investițiile lui Igor Chaika, fiul procurorului general rus, în domeniul media. Acesta controlează jumătate din acțiunile companiei “Media Invest Service”,  responsabilă de retransmisiunea în Moldova a postului TV pro-Kremlin - Pervîi Kanal (ZDG, 29 Decembrie 2019). Opoziția a demarat demersuri legislative pentru protejarea obiectelor strategice de investiții dubioase, invocând legislația europeană (PAS, 9 Ianuarie 2019).

2. Discursul pro-UE revine în prim plan. Înclinațiile nesfârșite ale Președintelui Igor Dodon spre Est va încuraja opoziția, reprezentată de ex-premierul Maia Sandu, să folosească discursul pro-european pentru a atrage voturile moldovenilor la prezidențialele din toamna anului 2020. Activizarea diplomației Socialiștilor în direcția Moscovei, inclusiv datorită celebrării anului Rusiei în Moldova poate să supradozeze spațiul public cu conținut geopolitic antagonic. Adițional, încetinirea finanțărilor europene va intensifica căutarea disperată a alternativelor în spațiul euroasiatic.

3. Mobilizarea forțelor pro-unioniste. Slăbirea contactelor moldo-române, în paralel, cu fortificarea retoricii pro-ruse a Socialiștilor, poate solidifica mișcarea unionistă. Sprijinul public pentru ideea reunificării cu România deja se apropie de 35% (Cotidianul, 17 Decembrie 2019). Lupta la prezidențialele din 2020 contra lui Igor Dodon poate crea poduri de cooperare deschisă între forțele pro-UE convenționale și partidele unioniste, soldată cu normalizarea unionismului.

4. Dialoguri paralele cu România.  Deși în multe domenii, precum cel energetic, Moldova va păstra deschisă cooperarea pentru a-și cultiva autonomie energetică (3DCFTAs, 10 Ianuarie 2020), în plan politic, relațiile bilaterale oficiale se vor afla în suspans. În timp ce partea română va insista pe condiționalitatea dură față de autoritățile centrale, aceasta poate avea tentația de a dialoga cu opoziția politică, societatea civilă sau administrațiile locale neafiliate cu Socialiștii.

5. Populismul reformiștilor din Parteneriatului Estic. Reformele din Ucraina se mișcă înainte, dar din contul monopolizării puterii executive și legislative de către Volodymyr Zelensky. Acest lucru subminează rolul opoziției parlamentare, iar participarea publicului la luarea deciziilor este înlocuită cu o comunicare agresivă prin rețelele de socializare, cu scopul menținerii popularității la cote cât mai înalte (Open4Business, 18 Septembrie 2019). Într-un stil similar, populismul reformiștilor va împiedica schimbările în Armenia, unde premierul Nikol Pashinyan va încetini intenționat sau va renunța la reforme critice ce vizează justiția, violența domestică sau protecția mediului (Eurasianet, 14 Octombrie 2019) pe durata lui 2020.

6. Diversificarea opoziției pro-UE împotriva regimurilor neliberale din Europa. Reacția judecătorilor din România, Portugalia, Olanda sau Bulgaria la pregătirea guvernului polonez de a curăța puterea judecătorească de vocile independente va confirma tendința nouă de diversificare a actorilor pro-europeni în 2020. Același lucru este semnalat de “Pactul orașelor libere”, format de primarii capitalelor Poloniei, Cehiei, Slovaciei și Ungariei, împotriva populismului eurosceptic al autorităților centrale (BalkanInsight, 20 Decembrie 2019).

7. Complicarea relațiilor dintre Marea Britanie și UE. Victoria lui Boris Johnson în alegerile parlamentare anticipate din decembrie 2019 oferă stabilitatea politică necesară pentru a materializa Brexit-ul. Abandonarea UE va fi demarată în ianuarie 2020, dar perioada de tranziție va dura încă 11 luni. Complicarea dialogului poate rezulta din forțarea unui acord comercial de către Johnson înainte de ieșirea definitivă din UE (BBC, 8 Ianuarie 2020). Sensibilitatea negocierilor în jurul bugetului multi-anual european pentru 2021-2027, de circa 1,3 trilioane EUR, poate fi privită de către liderii britanici ca pe un context favorabil pentru a obține unele avantaje la negocierea unui nou parteneriat bilateral ambițios post-2020.

8. Popularizarea revizionismului istoric. În 2020, la împlinirea a 75 de ani de la înfrângerea fascismului, Kremlinul se va implica activ în revizuirea istoriei. Acest prilej este potrivit pentru a conecta imaginea lui Vladimir Putin de un trecut victorios, pus la îndoială de un prezent în care Rusia este asociată cu corupție înaltă, agresiune teritorială sau atacuri hibride. Deja, la finele lui decembrie, Vladimir Putin a învinuit Polonia de declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial (TheAtlantic, 5 Ianuarie 2019). De asemenea, liderul rus a contestat corectitudinea deciziilor din perioada sovietică privind formarea frontierelor entității ucrainene (BBC, 19 Decembrie 2019).

9. Apropierea UE de Rusia. Dedicația lui Zelensky pentru obținerea unui armistițiu de încetare a focului în Donbas a creat primele condiții pentru apropiere UE-Rusia. În 2020, Germania nu va renunța la gazoductul Nord Stream 2, pe care îl vede ca pe o minimizare a riscurilor de aprovizionare cu gaze. Politizarea gazului de către Rusia pare să îngrijoreze mai puțin decât eventuala instabilitate a țărilor care tranzitează gazul rusesc. În umbra evoluțiilor din nordul Africii și controlului fluxului de migranți, liderul francez Emmanuel Macron va adăuga substanță la discuțiile ruso-franceze despre crearea unei arhitecturi de securitate europeană împreună cu Rusia.

10. Răspândirea sentimentelor anti-SUA și anti-China. Acțiunile extra-teritoriale inițiate de Donald Trump în materie de securitate sau economie, va dinamiza demersul politic pentru o autonomie mai mare față de SUA. Această tendință va avea repercusiuni serioase asupra dialogului trans-atlantic, dacă Trump este reales în 2020. Concomitent, eforturile guvernelor europene de a prioritiza securitatea tehnologiilor ce administrează datele și infrastructurile strategice va răspândi o antipatie față de investițiile chineze legate de instalarea tehnologiilor 5G (TheBrusselsTime, 12 Ianuarie 2020). În consecință, prezența Chinei se poate (re)orienta spre economiile din vecinătatea europeană sau în țările eurosceptice din interiorul UE, unde regimurile democratice sunt în retragere.

În loc de concluzii...

Dereglarea auto-reproducerii democrațiilor liberale și, respectiv, producerea deciziilor naționalist-tradiționaliste riscă să coboare drastic plafonul soluțiilor rațional-euro-centrice.

În același timp, dezordonarea statului de drept, insecuritățile digitale, urgența climatică sau activismul forțelor statale autoritare în regiune cere dedicație, integritate și curaj din partea UE, nu retragere.

Atât vivacitatea democrațiilor europene, cât și fortificarea democrațiilor în vecinătate, vor depinde în 2020 de măiestria UE de a învăța să guverneze imprevizibilul.  


 
Dionis Cenușa
Dionis Cenușa este politolog, cercetător la Universitatea Justus-Liebig din Giessen, absolvent al studiilor de masterat în Studii Politice Interdisciplinare la Colegiul Europei din Varșovia.
Domenii de cercetare: Politica Europeană de Vecinătate, relațiile UE-Moldova, politica externă a UE și Rusia, migrația și securitatea energetică.
Urmărește-l pe Dionis Cenușa în Twitter.

IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.

Dvs. folosiți o componentă de ADS Blocker.
IPN e menținut din publicitate.
Susțineți presa liberă!
Unele funcționalități pot fi blocate, vă rugăm să dezactivați componenta de ADS Blocker.
Mulțumim pentru înțelegere!
Echipa IPN.