[Ce semnificaţii speciale poartă aniversarea a 16-a a independenţei Ucrainei? Pe cât de mult a reuşit Ucraina să avanseze spre obiectivele majore propuse acum 16 ani?] La 24 august 1991 Sovietul Suprem al Ucrainei a aprobat Actul de independenţă a ţării. Din acel moment s-au scurs 16 ani – perioadă în care multe lucruri s-au schimbat. Ucraina a cunoscut atât succese, cât şi insuccese, învăţând din fiecare experienţă. Naţiunea ucraineană a făcut faţă multor încercări în procesul de formare a statului independent, susţinând cu brio testul de maturitate. Elemente definitorii ale statalităţii au devenit reformele democratice ireversibile, lipsa conflictelor etnice şi consolidarea efortului societăţii în promovarea valorilor europene. La moment Ucraina traversează o nouă etapă în implementarea reformelor politice, care au drept scop să asigure transformări sistemice profunde în conformitate cu standardele unui stat democratic de drept, cu o economie de piaţă social orientată. În contextul unei situaţii economice stabile, Ucraina înregistrează creşteri dinamice la exportul mărfurilor şi a serviciilor. În ultimii ani a crescut brusc volumul de investiţii străine în economie. Ramura construcţiilor se dezvoltă accelerat. De asemenea, cresc veniturile populaţiei, la fel ca şi consumul. Produsul Intern Brut s-a majorat în ultimii ani cu circa 8%. Volumul producţiei industriale atinge creşteri de 12-15%, iar a producţiei agroalimentare – 3-6% anual. Investiţiile străine în Ucraina din ultimii doi ani sunt estimate la peste 10 mlrd dolari – sumă mai mare decât în total în primii 14 ani de independenţă. [Cum apreciaţi relaţiile politice moldo-ucrainene? Care sunt tendinţele din ultimul timp?] Dezvoltarea unor relaţii bune cu vecinii, inclusiv cu R. Moldova, este una dintre priorităţile politicii externe a Ucrainei. Moldova este o ţară importantă pentru statul nostru – şi pentru că avem frontieră comună, şi pentru că în cele două state locuiesc aproximativ 600 mii etnici ucraineni şi, respectiv, 350 mii etnici moldoveni. De asemenea, colaborarea economică bilaterală are perspective mari. Pe parcursul istoriei, ucrainenii şi moldovenii au trăit alături, împărtăşind şi bucuriile, şi durerile. Destinul istoric al Ucrainei şi al Moldovei s-a încrucişat: şi prin căsătoria lui Ştefan cel Mare cu principesa Kievului Eudochia, şi prin apărarea libertăţii Ucrainei şi Moldovei în luptele lui Timoş Hmeliniţchii - în Moldova şi ale lui Dimitrie Cantemir - în Ucraina, dar şi prin activitatea marilor cărturari ai creştinismului Petru Movilă - în Ucraina şi Petru Velicicovschi - în Moldova. Există de asemenea unele circumstanţe deosebite – pe teritoriul Republicii Moldova se află autoproclamata aşa-numită „Republica Moldovenească Nistreană”. Fiind direct interesată în consolidarea stabilităţii şi securităţii în această regiune, Ucraina participă active la reglementarea diferendului transnistrean. Aş putea caracteriza relaţiile politice dintre Ucraina şi Moldova, în ansamblu, ca fiind dinamice. Există un dialog destul de intens la nivelul conducerilor de vârf ale ţărilor noastre. Priorităţile pe plan extern coincid în mare parte şi nu sunt contradictorii. Interesul comun pentru dezvoltarea relaţiilor multilaterale şi pentru apropierea de Uniunea Europeană, fac ca Ucraina şi Moldova să devină aliaţi fireşti şi parteneri strategici. Între noi practic nu există chestiuni problematice cu caracter politic. Ucraina şi R. Moldova colaborează eficient în cadrul organizaţiilor internaţionale. Recunosc, în relaţiile noastre există şi chestiuni nerezolvate, dar ele sunt în mare parte de natură economică şi au apărut ca rezultat al destrămării fostei Uniunii Sovietice. Faptul că în 16 ani de independenţă acestea nu au fost depăşite, lasă, desigur, o anumită amprentă pe perspectiva dezvoltării relaţiilor bilaterale în ansamblu. Însă actualmente, în comun cu colegii din Moldova, încercăm să identificăm soluţii reciproc acceptabile şi sunt sigur că în scurt timp vom putea prezenta preşedinţilor Ucrainei şi R. Moldova variante de soluţionare a lor. Mă refer la chestiunile privind proprietăţile Moldovei în Ucraina şi staţia electrică Novodnestrovsc, şi la problemele ecologice ale funcţionării terminalului petrolier de la Giurgiuleşti, şi la sistemele de epurare pe Nistru, etc. [În contextul relaţiilor politice, V-am ruga să Vă referiţi în mod special la poziţia actuală şi rolul Ucrainei în reglementarea conflictului transnistrean. Cum aţi comenta afirmaţiile autorităţilor de la Tiraspol, potrivit cărora, prin aprobarea şi implicarea în activitatea mecanismului Misiunii UE de Asistenţă la Frontiera moldo-ucraineană, ţara Dumneavoastră s-a transformat în parte a conflictului?] Poziţia Ucrainei ca ţară garant în reglementare rămâne neschimbată: soluţionarea conflictului trebuie să aibă la bază respectarea valorilor democratice, a principiilor supremaţiei dreptului, asigurarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, respectul faţă de suveranitatea şi integritatea teritorială a R. Moldova, precum şi ţinându-se cont de interesele locuitorilor din regiunea transnistreană. Pentru Ucraina această chestiune este dintre cele mai importante în contextul securităţii naţionale. Pe toată durata procesului de reglementare, autorităţile de la Kiev şi-au demonstrat convingerea fermă că doar în colaborare cu toate părţile interesate poate fi elaborat un model de reglementare complexă şi stabilă. Pornind anume de la principiile menţionate, în 2005 a fost propus planul ucrainean de reglementare cunoscut sub numele „Planul Iuşenco” care actualmente, apropo, este acceptat oficial pentru negocieri, fiind formal coordonat şi aprobat de către toate părţile. Partea ucraineană, acum ca şi mai înainte, îşi confirmă disponibilitatea pentru discutarea conţinutului acestui document cu introducerea modificărilor necesare, în măsură să urgenteze identificarea unor soluţii reale şi reciproc acceptabile pentru reglementarea definitivă. Considerăm că direcţiile de bază propuse de Ucraina rămân actuale şi astăzi. Astăzi s-a creat o situaţie când procesul de negocieri în formatul „5+2” este, din păcate, stopat şi nu din vina garanţilor sau a observatorilor. Lipsa dialogului dintre părţile conflictuale generează o avalanşă de probleme acumulate în relaţiile Chişinăului şi Tiraspolului, ceea ce influenţează atât gradul de încredere între ei, cît şi viaţa cotidiană a oamenilor simpli. Kievul depun eforturi maximale pentru reluarea consultărilor în format „5+2”. În acest scop sunt purtate consultări cu alţi garanţi şi observatori, la fel – cu Chişinăul şi cu Tiraspolul nemijlocit. În particular, în luna iunie, Ucraina a propus desfăşurarea unei noi runde de consultări „5+2” la Viniţa. Considerăm că, la moment, în linii mari, nu există impedimente semnificative pentru reluarea dialogului în formatul menţionat, dar, din anumite motive, consultările nu au avut loc. În opinia noastră, în formatul „5+2” ar trebui să fie elaborate în special chestiunile ce ţin de statutul special al Transnistriei în cadrul Moldovei teritorial integre, precum şi mecanismul de garanţii pentru menţinerea păcii pe viitor. În aceste condiţii respingerea categorică a înţelegerilor atinse anterior între Chişinău şi Tiraspol, pare a fi neconstructivă şi nu contribuie la consolidarea climatului de încredere între părţi. Vreau să menţionez în mod special că părţile nu ar trebui să transfere vina pentru lipsa progresului în negocieri pe garanţi şi observatori. E important să se ţină minte că în cadrul unei ţări unice vor trăi doar locuitorii de pe cele două maluri ale Nistrului. Rolul mediatorilor este de a contribui la fortificarea unui climat de încredere şi la dezvoltarea contactelor între părţile conflictuale. Ucraina, în ultimă instanţă, va accepta acele înţelegeri pe care vor reuşi să le atingă Chişinăul şi Tiraspolul. Cu referire la misiunea de asistenţă acordată Ucrainei şi R. Moldova de către Uniunea Europeană la hotar. Această iniţiativă este un element al „Planului Iuşenco” de reglementare, acceptat anterior pentru realizare de către toţi participanţii la negocieri, inclusiv de Tiraspol. Mai mult ca atât, autorităţile de la Tiraspol au declarat în repetate rânduri că ideea monitorizării europene pe segmentul transnistrean al frontierei dintre Ucraina şi Republica Moldova le aparţine. Anume datorită cooperării eficiente între serviciile vamale şi cele de frontieră ale Ucrainei şi ale Moldovei cu Misiunea de asistenţă a Uniunii Europene, comunitatea internaţională nu mai numeşte „gaură neagră” segmentul dat de frontieră. Părţile au stabilit un schimb de informaţii mai regulat şi mai consistent. Sunt efectuate operaţiuni comune la hotar. În ansamblu, Ucraina consideră activitatea Misiunii ca fiind destul de efectivă şi utilă. Recent a fost luată hotărârea de a-i prelungi mandatul pentru încă doi ani. [Ce părere aveţi despre nivelul actual al raporturilor economice dintre cele două state? Ce posibilităţi rămân nevalorificate şi ce se poate face pentru a le realiza?] În opinia mea, indiciul universal în evaluarea nivelului colaborării economice este volumul comerţului între ţările noastre. În ultimii ani acesta creşte semnificativ. Doar în ultimii 5 ani volumul schimburilor comerciale a crescut de mai bine de 3 ori. Tendinţa de majorare se menţine şi pentru anul 2007. În 5 luni ale anului curent, volumul comerţului exterior între Ucraina şi Moldova a crescut cu 25,7% comparativ cu perioada simiară a anului trecut şi a constituit 282 milioane dolari americani. Actualmente Ucraina este pe prima poziţie în topul partenerilor comerciali ai R. Moldova. Menţionez cu plăcere că volumul schimburilor bilaterale comerciale este în creştere datorită, atât intensificării exporturilor ucrainene în Moldova, care în 5 luni s-au majorat cu 26%, cât şi din contul exporturilor moldoveneşti în Ucraina, care au sporit în aceeaşi perioadă cu 23%. Moldova a extins în ultima perioadă exportul în Ucraina a produselor agricole vegetale, a mărfurilor industriei uşoare şi alimentare. Datorită adoptării de către ţara noastră a deciziilor respective, a crescut vertiginos (cu 40%) livrările produselor vinicole moldoveneşti pe piaţa ucraineană. În acelaşi timp, nu ar fi cazul să lamentăm cu succesele, conştientizând că avem un potenţial nerealizat pentru o colaborare comercial-economică mai eficientă. De exemplu, în domeniul comunicaţiilor. Starea de astăzi a drumurilor care ne unesc lasă mult de dorit. Fără trasee de calitate şi infrastructură modernă, nu se poate conta pe extinderea colaborării. De asemenea, este necesar să reconstruim podurile vechi de peste Nistru şi să construim altele noi, să majorăm capacitatea punctelor de trecere a frontierei de stat, să asigurăm comunicarea regulată pe calea aerului. Sunt de făcut şi multe alte lucruri. În context, sperăm la o colaborare intensă a regiunilor de frontieră ale ambelor ţări, relaţiile cărora s-au activizat în ultimul timp. Astfel, la invitaţia premierului moldovean V. Tarlev, în aprilie – mai 2007 cu vizite de lucru în R. Moldova s-au aflat delegaţii reprezentative ale regiunilor Odesa şi Cernăuţi. În scurt timp este aşteptată vizita delegaţiei din Viniţa, în frunte cu şeful administraţiei regionale A. Dombrovschii. Există perspective reale de dezvoltare a colaborării în domeniul energetic. Actualmente, 70% din necesităţile de energie electrică pe piaţa moldovenească sunt acoperite din Ucraina, preţul fiind mult mai mic decât în ţările vecine sau chiar Centrala Electrică Moldovenească. Cu această ocazie vreau să evidenţiez oportunitatea acţiunilor comune, orientate spre integrarea sistemelor energetice ale Ucrainei şi ale R. Moldova în Sistemul energetic sincron european UCTE. Am expediat acestei organizaţii un demers comun în acest sens încă în aprilie 2006. Integrarea în UCTE va asigura o funcţionare stabilă şi sigură a sistemelor noastre energetice, oferindu-ne posibilitatea să exportăm în ţările europene. Vorbind despre dezvoltarea colaborării în domeniul energetic nu pot trece cu vedere un moment anume. În ultimul timp, presa din Moldova comentează pe larg tema legată de majorarea, de la 1 iunie, a tarifelor pentru energia electrică ucraineană de la 2,7 cenţi la 3,0 cenţi pentru 1 kWh, precum şi de intenţia Ucrainei de a construi în sud-vestul regiunii Odesa reţele electrice suplimentare. Citind unele dintre publicaţii, ţi se creează impresia că Ucraina a declarat Moldovei „război energetic” şi că, după construcţia „reţelelor de ocolire”, va înceta atât exportul energiei electrice ucrainene în Moldova, cît şi tranzitul livrărilor în regiunea Odesa prin teritoriul moldovean. Mă întreb: este o încercare gândită de a compromite relaţiile dintre ţările noastre sau este o goană după senzaţii ieftine? Majorarea tarifului la energia electrică este un fenomen obiectiv şi este generat de majorarea costurilor pentru agenţii energetici. Preţul pe piaţa internă a Ucrainei demult a depăşit 4,5 cenţi pentru kWh. Este firesc că energia nu poate fi exportată mai ieftin decât preţul ei de cost. Mai mult: ca să nu creeze „şocuri ale preţurilor”, Ucraina a fost de acord să opereze majorări treptate de tarif. Cu referire la cel de-al doilea subiect speculat – construcţia liniilor de distribuţie în sud-vestul regiunii Odesa este planificată de mult timp şi este argumentată de necesitatea de a consolida siguranţa livrărilor de energie în raioanele de sud-vest şi centrale ale regiunii, care la moment este insuficientă, în special în perioada rece a anului sau în cazul când sunt efectuate reparaţii. E o problemă pe care am moştenit-o de la fosta URSS (aşa a fost organizat sistemul energetic) şi pe care trebuie să o soluţionăm acum. Astfel, între Moldova şi Ucraina nu există nici un fel de „război energetic”. L-au inventat adversarii colaborării dintre ţările noastre. Nimeni din Ucraina nu are intenţia să renunţe la exporturile de energie în Moldova. Dimpotrivă, ţinând cont de faptul că în Ucraina este bine dezvoltată energetica atomică, care preţuri de cost mai mici, ţara noastră va avea totdeauna posibilitate să livreze Moldovei energie la preţuri convenabile. E nevoie doar de voinţă de a te înţelege. [Sunteţi satisfăcut de evoluţia relaţiilor culturale dintre cele două state în perioada independenţei lor?] Puţin probabil să existe oameni care sunt mulţumiţi de toate. Legăturile culturale dintre ţările noastre, tradiţional, sunt intensive. În mod firesc, acestea au fost influenţate negativ de declinul economic din anii 90 ai secolului trecut, după care au început, însă, se se dezvolte din nou dinamic. Cele mai semnificative evenimente din ultimii ani în acest domeniu au fost desfăşurarea, în anii 2001-2002, a Zilelor culturii Ucrainei în R. Moldova şi a Zilelor culturii Moldovei în Ucraina. Oamenii de cultură ai Ucrainei sunt tradiţional prezenţi la festivalurile „Mărţişor”, „Invită Maria Bieşu”. Cu ocazia Zilei Independenţei Ucrainei, a Zilelor Şevcenco, precum şi a Zilelor culturii şi scrisului slav, Ministerul Culturii şi Turismului al Ucrainei permanent susţine financiar organizarea în Moldova a programelor cultural-artistice cu participarea artiştilor ucraineni. Ţinând cont că în Moldova locuiesc mai bine de jumătate de milion de ucraineni – cea mai numeroasă minoritate naţională şi a doua ca număr după naţiunea titulară – este firesc că elementul principal al colaborării umanitare moldo-ucrainene să îl constituie asistenţa în asigurarea necesităţilor culturale şi educaţionale ale locuitorilor Moldovei de naţionalitate ucraineană. Suntem ferm convinşi că legăturile culturale trebuie să se dezvolte activ şi să fie reprezentate la cel mai înalt nivel artistic. Cu acest scop, anul curent, în componenţa Ambasadei Ucrainei a fost deschis un centru cultural-informaţional, în sarcina căruia va intra gestionarea chestiunilor de acest fel. [Cum credeţi, cum se simt diasporele celor două ţări, în special în perioada independenţei lor, când şi meritele dar şi greşelile eventuale nu mai pot fi atribuite altcuiva, ca pe timpul Uniunii Sovietice, de exemplu?] Nu aşi folosi termenul „diasporă” cu referire la locuitorii Moldovei şi ai Ucrainei şi, respectiv, de naţionalitate ucraineană şi moldovenească. Ei sunt mai degrabă populaţie autohtonă, cu rădăcinile cele mai vechi în regiunile date şi sunt minorităţi naţionale în ţările de baştină. În acelaşi timp, termenul „diasporă” este folosit cu referire la persoanele care s-au stabilit recent în ţară, venind dintr-un alt stat. Din momentul obţinerii independenţei ţărilor noastre, comunitatea ucraineană în Moldova şi cea moldovenească în Ucraina au beneficiat de condiţii largi pentru dezvoltare. În primul rând, unul dintre atributele democratismului unui stat este atitudinea faţă de minorităţile naţionale. Iată de ce, o ţară care se vrea civilizată, va avea grijă ca drepturile minorităţilor naţionale să fie respectate cît mai deplin. În al doilea rând, după ani de declin în perioada de tranziţie, ţările noastre şi-au îndreptat atenţia spre compatrioţii din afară, şi nu doar ca să le ceară ajutor, cum s-a întâmplat în primii ani de independenţă, ci ca le acorde susţinere, oferindu-le manuale, literatură artistică, programe ale colectivelor artistice, precum şi asistenţă financiară pentru organizarea diverselor activităţi cultural artistice. Iată câteva exemple. Ucraina a sponsorizat vernisarea la cea mai mare galerie din ţară - „Brâncuşi” - a expoziţiei pictorilor de origine ucraineană, membri ai fundaţiei „Відродження” din R. Moldova. În 2006, pe mijloacele Ucrainei, a fost editat ziarul „Рідне слово”, singura publicaţie de limbă ucraineană în Moldova din partea dreaptă a Nistrului. A fost sărbătorită în mod festiv aniversarea a 20-a a corului „Червона калина” din Bender. În anul 2007, Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei al Ucrainei a organizat în Odesa o Şcoală de ucrainistică, la cursurile căreia au participat 15 profesori de limbă şi de literatură ucraineană din R. Moldova. În vara curentă copiii comunităţii ucrainene din Moldova au beneficiat de odihnă şi tratament în centrul „Молодая гвардия” din oraşul Odesa. Cheltuielile pentru sejur şi pentru drum, au fost suportate de Ucraina. Anual tinerilor din Moldova, inclusiv din Transnistria, li se oferă peste 200 de burse în instituţiile de învăţământ superior din Ucraina. Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei din Ucraina a transmis în dar profesorilor de limbă ucraineană în Moldova peste 4 mii de manuale, volume de literatură artistică, publicaţii periodice. În anul curent Moldova a fost vizitată de cele mai bune colective artistice ale Ucrainei, în particular, de corul în numele lui Grigorii Veriovca, care a evoluat la Chişinău, Tiraspol, Bender şi Bălţi, în cadrul „Zilelor Şevcenco”. [Ce asemănări şi ce deosebiri vedeţi în perspectivele de dezvoltare ale Ucrainei şi R. Moldova în viitorul apropiat, sub aspect politic, economic?] Sunt ferm convins că ţările noastre se vor dezvolta cu succes şi dinamic, apropiindu-se treptat de standardele şi normele europene în toate domeniile vieţii. În calitatea mea de Ambasador al Ucrainei în R. Moldova, am responsabilitatea să contribui cât se poate de mult la îmbunătăţirea relaţiilor bilaterale şi la fortificarea prieteniei şi cooperării între poporul moldovenesc şi ucrainean, să depun efort pentru ca Ucraina şi Moldova să devină parteneri doriţi ai comunităţii europene şi ca toate problemele şi conflictele regionale să rămână în trecut.