La cei 27 de ani de Independență, Agenția de Presă IPN și-a propus să prezinte gânduri ale celor care au ales să plece din țară, temporar sau definitiv, în căutarea unui viitor mai bun.
Vitalie Cojocari are 34 de ani şi s-a născut în nordul Republicii Moldova, în satul Cuizăuca, raionul Rezina. După ce a absolvit Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării la Universitatea Liberă Internațională din Moldova, a făcut masteratul în Producția Multimedia Audio Video la Universitatea din București, Facultatea de Jurnalism. Este jurnalist de televiziune. A lucrat în timpul facultății, trei ani, în câteva redacții din Chișinău, inclusiv la PRO TV Chișinău. În 2006 a început studiile de masterat la Universitatea din București și, în paralel, a fost angajat corespondent la PRO TV București. De atunci, este jurnalist în această redacție.
Întrebat de ce nu acasă şi de ce România, Vitalie Cojocari spune că piața media din Republica Moldova este extrem de mică. Ajuns la un anumit nivel, te simți ca într-un acvariu. Posibilitățile sunt reduse. Parte din cauza economiei extrem de slabe, care sugrumă instituțiile media ce își doresc să facă jurnalism de calitate. Parte din cauza unor presiuni politice uriașe asupra redacțiilor. „Când am plecat din Chișinău în media se putea observa o polarizare puternică. Jurnaliștii care erau în serviciul puterii și jurnaliștii care încercau să existe de sine stătător. Presa neaservită puterii era la limita existenței. Presa susținută, inclusiv financiar, de guvernare avea de toate, mai puțin rolul informativ. Din păcate, după 12 ani, lucrurile nu s-au schimbat. Din acest punct de vedere, România este cu 20-30 de ani înaintea Republicii Moldova”, spune jurnalistul.
România fost o alegere conștientă, calculată, asumată. Vorbește româna, se consideră român. „Am făcut pasul pentru că aici pot să învăț, să mă dezvolt și, cel mai important, să fac reportaje care să aibă impact și să ajute oamenii. Am trecut Prutul și pentru a demonstra că un român născut în Republica Moldova poate face jurnalism în România, în ciuda celor care îmi prevesteau un eșec. Aici o să fac o paranteză. Nu înțeleg de ce sunt atât de puțini jurnaliști din Republica Moldova care, constrânși de o piață mediatică cu resurse limitate, nu-și încearcă norocul în România?”, se întreabă Vitalie Cojocaru.
Nu crede în existența a două popoare – cel moldovean şi cel român. În opinia sa, există un singur popor român în interiorul celor două state separate: Republica Moldova și România. Există și o singură limbă, limba română. Potrivit lui, Republica Moldova ar putea învăță de la România cum se face cu adevărat lupta anti-corupție. Ar putea învăța că lupta pentru anumite valori: democrație, stat de drept, nu se poate încheia niciodată. Nepăsarea națiunii naște monștri uriași, iar cetățenii ar trebui să fie de veghe oricând. Republica Moldova ar putea învăța de la România că presa poate fi un câine de pază de valoare. Că oamenii ar trebui să aibă mai multă încredere în jurnaliști, să-i selecteze pe cei de bună credință și să îi susțină financiar, moral. Cetățenii Republicii Moldova, chiar dacă au și cetățenia României, ar putea învăța de la cetățenii români că se pot asocia în diverse asociații, instituții civice ca să monitorizeze în permanență acțiunile politicienilor.
Vitalie Cojocari spune că Republica Moldova se vede din afară ca o casă dragă, frumoasă, cu flori pe prispă și un cireș în ogradă. O casă pe care, din păcate, sute de mii de oameni au părăsit-o. Din cauza asta florile se usucă, cireșul este plin de viermi, casa începe să se lase într-o rână, acoperișul este spart, iarba este înaltă cât un om, poarta este ruginită. „Cu toate acestea, încă este o casă la care să te întorci cu drag pentru că este acasă! Speri că la un moment dat administratorul, pe care l-ai angajat să aibă grijă de casă, nu va fura toți banii și va începe să investească în întreținerea ei. Încă mai speri”.
Jurnalistul menţionează că Republica Moldova este cvasinecunoscută în lume. În afara furtului miliardului, a scandalurilor de corupție, în afara protestelor stradale, nimic altceva nu pune acest stat pe paginile ziarelor sau în programele de știri din Vest. Inclusiv în România. „De fiecare dată când sunt întrebat despre Republica Moldova, mă ofer să povestesc. O fac cu plăcere. De regulă, sunt aceleași întrebări care mi se pun. Ce le spun celor interesați? Le spun că nu există limba moldovenească. Le spun că Republica Moldova nu este situată geografic lângă Rusia (știu, sună ciudat, dar mulți au impresia că Moldova este undeva lângă Moscova). Le spun ce ar putea vizita între Prut și Nistru. Laud vinul, laud bomboanele Bucuria, laud hărnicia oamenilor. Le spun și despre părțile mai puțin plăcute: despre corupția endemică, despre cum a fost furat miliardul, despre cum sunt fraudate alegerile, despre actualele probleme grave”, spune Vitalie Cojocari.
Potrivit lui, din păcate, există mulți care habar nu au de ce se întâmplă în Republica Moldova, inclusiv din România, inclusiv jurnaliști, așa că se vede nevoit să le explice. De multe ori o face pe pagina sa de Facebook. A descoperit că există foarte mulți oameni interesanți, care apreciază efortul lui, fapt care îl bucură. Vitalie Cojocari nu a exclus niciodată o întoarcere în Republica Moldova. Spune că a învățat multe, ar putea să fac atâtea... Dar alege să nu revină, nu acum, nu în viitorul apropiat. De fapt, habar nu are când. Potrivit lui, nu economia proastă, nu situația din presă, nici măcar situația politică nu îl ține departe. Ce îl deranjează – mentalitatea. Orice poate fi schimbat în Republica Moldova cu muncă, dăruire, perseverență. Mentalitatea însă este ceea ce ține statul acesta pe loc.
„Iată un exemplu, cetățenii moldoveni nu s-au decis dacă vor în Uniunea Europeană sau dacă vor în Uniunea Eurasiatică a lui Putin. Jumătate trag țara spre Vest, jumătate spre Est. Abia în momentul în care oamenii or să se decidă încotro s-o apuce, abia atunci se vor schimba lucrurile. Alt exemplu, unii trec cu lejeritate prea mare peste marile scandaluri de corupție și furturi. Este incredibil cât de ușor pot fi cumpărați unii oameni...”, declară jurnalistul.
Întrebat de ce îi este cel mai dor când nu este în Republica Moldova, Vitalie Cojocari spune că îi este dor foarte mult de familie: „De ochii mamei, de vorba tatălui meu, de poveștile fraților, de nepoți, de oamenii dragi pe care îi văd doar de câteva ori pe an. Dar cred că dorul acesta este prezent în sufletul multor cetățeni moldoveni și îi face pe foarte mulți să revină ACASĂ. Încă îi mai face”.
Elena Nistor, IPN
Reluare din 23 august
