Orice regim autoritar-totalitar sau de orientare autoritar-totalitară, până la final provoacă violență, război, orori, expansiune și oamenii, ca societate trebuie să fie foarte atenți pentru a nu permite astfel de deraieri în societățile lor. Opinia a fost exprimată de Virgiliu Bîrlădeanu, doctor în istorie, conferențiar universitar, șef secție Istoria Сontemporană, Institutul de Istorie al Universității de Stat din Moldova, în cadrul dezbateriii publice „Ce au în comun fascismul, nazismul și stalinismul?”, organizate de Agenția de presă IPN.
Potrivit istoricului, secolul XX este calificat ca un secol al extremelor, al maselor, un secol în care au apărut tehnologiile de manipulare în masă, care permitea unui lider de a obține o putere nelimitată asupra maselor, dar și să instituie un regim de natură totalitară, care să pretindă un control absolut al maselor. „A fost un eșec pentru națiunile implicate în aceste utopii”, a precizat el.
Potrivit lui Virgiliu Bîrlădeanu, istoricii au observat că procesele nu merg într-o direcție bună în Federația Rusă, începând cu mijlocul anilor ‘90. Dacă se ia lista criteriilor lui Umberto Eco după care poate fi calificat un regim autoritar-totalitar, atunci regimul actual din Federația Rusă atestă o coincidență de 90-95%. În opinia sa, acest fapt a început să se profileze mai bine, odată cu guvernarea actualului președinte al Federației Ruse.
În contextul temei discutate, istoricul a apreciat că primul val de deportare din ‘41 a fost de fapt o represiune, majoritatea bărbaților intelectuali din spațiul actualei republici Moldova au fost direcționați în lagărele de corecție, cele staliniste, Gulag, unde au murit în proporție de 90%. „De aceeași natură au fost și represiunea politică, și represiunea sub formă de foamete, represiunea confesională suferită de minorități religioase, toate acestea caracterizează un regim totalitar-comunist. Trauma în urma acestor represiuni, suferită de poporul nostru, se resimte și astăzi”, a spus el.
Virgiliu Bîrlădeanu remarcat printre metodele și practicile comune aplicate de regimurile comunist și nazist violența aplicată și încercarea de a impune controlul asupra tuturor laturilor societății: „Însuși faptul că statul în perioada regimului nazist și cel comunist a încercat să intervină și să pună sub control tot, inclusiv ceea ce ține de viața personală a oamenilor, dreptul la viață, și alte drepturi care au fost încălcate flagrant, demonstrează că violența este principalul instrument al acestora”.
Potrivit lui Virgiliu Bîrlădeanu, istoricul Stéphane Courtois pune pentru prima dată în circulație noțiunea de genocid rasial și genocid de clasă, pentru că ambele regimuri și-au propus exterminarea unor categorii după acest model. „În cazul comunismului, a fost de fapt anihilată, ucisă și exterminată partea cea mai activă a societății, intelectualitatea, care era în stare să fie activă. A fost tendința de a transforma societățile într-o masă de oameni amorfă care să se supună acestor structuri de natură totalitară”, a spus el.
Și în Germania nazistă a fost supuși represiunilor nu numai cei care erau considerați străini din punct de vedere etnic sau rasial, dar și minoritățile confesionale, oamenii care au avut opinii opozante, principii politice care nu s-au pliat pe regimul totalitar. Noțiunea cheie pentru aceste regimuri este violența și controlul totalitar”.
Dezbaterea publică cu tema „Ce au în comun fascismul, nazismul și stalinismul?”, este ediția a 9-a din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”, desfășurat de Agenția de presă IPN cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.
