În contextul inițiativei Partidului Democrat de modificare a sistemului electoral, președinta Consiliului de Presă, Viorica Zaharia, a analizat modalitatea de informare a cetățenilor şi efectele acesteia.
– Cum apreciați campania de informare despre inițiativa de modificare a sistemului electoral?
– Dacă aveți în vedere activitatea PDM de promovare a acestei inițiative, inclusiv prin intermediul posturilor TV pe care le deține liderul formațiunii, atunci ar fi ceva de spus. Din păcate, se face propagandă în favoarea acestei inițiative și nu informare. Iar, potrivit DEX-ului, propagandă înseamnă: „acțiunea desfășurată sistematic în vederea răspândirii unei doctrine politice, religioase etc., a unor teorii, opinii, pentru a le face cunoscute și acceptate, pentru a câștiga adepți”. Dacă ar fi o campanie de informare, am afla toate aspectele schimbării propuse, cu plusuri și cu minusuri. Am înțelege care sunt riscurile și de ce anume acum liderul PDM, el însuși ales pe liste de partid, insistă pe schimbarea sistemului. Ce îi împiedică pe deputații PDM să fie eficienți și responsabili față de alegători în actualele condiții? Argumente referitoare la necesitatea stringentă de modificare nu ne-au fost aduse. De aceea îmi permit să trag concluzia că nu este o campanie de informare (pentru că omul simplu oricum rămâne cu unele întrebări fără răspuns), ci una de propagandă.
– Din analizele pe care le-ați făcut pentru portalul Mediacritica rezultă că presa a prezentat sau unilateral, sau deloc dezbaterile din Parlament despre implementarea sistemului electoral majoritar, cu alegerea deputaților în circumscripții uninominale. Care sunt pericolele unei asemenea abordări?
– Pericolele rezultă din faptul că populația nu este informată echidistant și obiectiv, dar e manipulată. În consecință, oamenii iau deciziile dorite de manipulator, care, de regulă, nu consună cu interesul persoanei. Fiecare este liber să ia decizii asupra chestiunilor care îl privesc în mod direct sau indirect, dar trebuie să o facă informat. La reflectarea dezbaterii din 30 martie din Parlament, din multitudinea de opinii exprimate, posturile de televiziune Publika și Prime le-au selectat pe cele pro votul uninominal, iar declarațiile unor reprezentanți ai societății civile care au adus argumente împotriva aplicării anume acum a acestei inițiative au fost distorsionate și scoase din context. Mă refer la declarațiile lui Vladislav Gribincea și cele ale lui Nicolae Panfil de la Promo-LEX. Asociația Promo-LEX a venit chiar cu o dezmințire și a denunțat public faptul că mesajul organizației a fost trunchiat și distorsionat. Oamenii care s-au uitat la televizor au înțeles, respectiv, că majoritatea celor care au venit în Parlament să discute inițiativa PDM au fost de acord cu ea, ceea ce nu este adevărat. Astfel, oamenii pot decide că, dacă o atare masă de oameni crede că schimbarea propusă e bună pentru popor, înseamnă că merită susținută. În realitate, există și riscuri, pe care oamenii trebuie să le cunoască deopotrivă cu avantajele și abia după aceea să tragă concluzii. Prin faptul că din știri au fost eliminate vocile care vorbeau despre riscuri și dezavantaje, s-a urmărit înșelarea consumatorului de presă. Cât despre posturile care nu au reflectat deloc dezbaterea, și aici e o problemă – nu s-a dorit informarea cu adevărat a oamenilor. Pentru că dacă ar fi auzit cel puțin o parte din argumentele enunțate de participanți, unii telespectatori și-ar fi putut schimba opinia față de această inițiativă.
– Care credeți că sunt cele mai periculoase tehnici de manipulare a opiniei publice şi cum trebuie să fie protejat consumatorul de informație?
– Nu aș putea face un clasament în funcție de gradul de pericol, pentru că pe toate le consider inadmisibile și periculoase, mai ales că, de regulă, în știri tehnicile de manipulare nu le găsim aplicate separat, ci combinate, ceea ce face produsul și mai „nejurnalistic”. Regret că jurnaliștii se discreditează în acest fel și acceptă să facă anumite compromisuri cu propria reputație. Consumatorul, la rândul său, trebuie să știe că nu tot ce apare în presă, TV, radio sau online este bun de crezut. Ar fi bine să știe în primul rând cui îi aparține instituția media care livrează știrea și să se informeze din diverse surse.
Nu pot să trec cu vederea însă și obligațiile Consiliului Coordonator al Audiovizualului, prevăzute de lege, privind protejarea consumatorului. Art. 40 din Codul Audiovizualului prevede că CCA „monitorizează conținutul serviciilor de programe oferite de radiodifuzori şi oferta de servicii de programe asigurate de distribuitorii de servicii, periodic şi ori de câte ori consiliul consideră necesar sau este sesizat cu privire la nerespectarea de către radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii a prevederilor legale, a normelor de reglementare în domeniu sau a obligațiilor înscrise în licenţa de emisie”. Astfel, vedem că CCA poate monitoriza conținutul nu doar în perioadele electorale, ci ori de câte ori decid membrii, fie că se autosesizează, fie că este sesizat de către cineva. Nu am auzit să fi pornit CCA vreo monitorizare în baza apelului Promo-LEX, făcut după ce a fost trunchiată declarația lui Nicolae Panfil la 30 martie sau să se fi autosesizat în urma rapoartelor periodice în care CJI constată nereguli. Dacă ar porni monitorizarea, ar trebui, la final, să aplice și sancțiuni. Iar asta, chiar dacă nu ar afecta prea mult economic administrațiile televiziunilor, ar fi cel puțin un semnal pentru telespectatori că există o autoritate de stat care supraveghează și penalizează manipularea. De ce CCA nu răspunde apelurilor de a monitoriza și, respectiv, a lua atitudine față de comportamentul unor posturi, rămâne o întrebare deschisă.
– Care sunt recomandările Consiliului de Presă în această situație?
– În mod firesc, Consiliul de Presă îndeamnă jurnaliștii să respecte Codul Deontologic, care conține norme suficiente referitoare la acuratețea expunerii, a citării, echidistanța și pluralismul materialelor jurnalistice sau la onestitatea jurnaliștilor. Prin deciziile pe care le emit, membrii Consiliului atrag atenția jurnaliștilor asupra greșelilor pe care le-au comis și le recomandă să evite abordări tendențioase sau alte practici care duc la înșelarea consumatorului și îi prejudiciază interesele. Periodic, adresăm și apeluri publice către jurnaliști, în care îi îndemnăm, după caz, să nu se antreneze în campanii de propagandă, denigrare a diferitelor persoane sau grupuri și în general să evite practicile non-jurnalistice de comunicare a informației. Iar publicul îl încurajăm să nu înghită tot ce scrie presa, să aibă o abordare critică a informației și să-și identifice sursele de informație în care poate avea încredere. Astfel de surse există!
Alina Marin, IPN
