Agenţia de ştiri Info-Prim Neo lansează un sondaj de opinie printre lideri ai formaţiunilor politice, exponenţi ai societăţii civile, formatori de opinie de pe ambele maluri ale Nistrului cu privire la soluţionarea conflictului transnistrean. Sondajul are drept scop acumularea a cât mai multor puncte de vedere care ar putea contribui la ameliorarea situaţiei existente. Tuturor participanţilor le-au fost adresate aceleaşi două întrebări. De data aceasta răspunde la ele Viorel Cibotaru, director al Institutului European de Studii Politice din Moldova. [ - Cum vede organizaţia pe care o reprezentaţi soluţionarea diferendului transnistrean? În ce formă, prin ce mecanisme şi în ce termeni este aceasta posibilă?] - Dacă aplicăm matricea celor trei scenarii (cel bun, cel rău şi cel probabil), atunci soluţionarea problemei transnistrene poate arăta astfel: [1. Scenariul IDEAL:] Chişinăul şi Tiraspolul ajung la o înţelegere reciproc susţinută de elitele politice din ambele părţi asupra distribuirii competenţelor şi a modului de atingere a variantei de contopire într-un model „finalizat”, păstrându-se statutul R. Moldova ca stat întregit (aproape unitar, ca formă, şi cu o descentralizare autonomă largă în cazul Transnistriei şi UTA Găgăuzia) şi suveran (documentele pot fi semnate în termeni de săptămâni sau luni, iar realizate definitiv într-o perioadă de 2-5 ani). Aceste decizii şi procese sunt susţinute de formatul 5+2, finanţate copios de comunitatea de donatori şi R. Moldova se apropie mult mai repede de statutul de membru al UE (10-15 ani). Ambele maluri se „democratizează” şi lumea uită de „conflict”. [2. Scenariul RĂU:] Intervin factori externi „duri” (Rusia recunoaşte „independenţa” Transnistriei, Chişinăul se sfădeşte cu toată lumea), care condiţionează dezvoltarea unor factori negativi interni (criză economică/energetică/politică pe ambele maluri ale Nistrului, revolte ce se transformă în tulburări, apoi în incidente armate, se adâncesc diferenţele, se evaporă încrederea...) Stop. Conflictul se termină printr-un divorţ zgomotos cu consecinţe proiectate într-un viitor îndepărtat. [3. Scenariul PROBABIL:] Încep a acţiona „măsurile de consolidare a încrederii”, anumite probleme îşi vor vedea soluţionarea (mai ales cele economice, sociale, transport, telecomunicaţii, ecologie şi un pic se destinde tensiunea legată de probleme de securitate), dar negocierile privind atingerea unor înţelegeri viabile se vor împotmoli în delimitarea atribuţiilor şi soluţia va fi amânată până la o nouă „fereastră de oportunităţi”, care va apărea nu mai degrabă de 4-5 ani (efectiv). În acest caz soluţiile politice şi cele geopolitice vor fi de cu totul altă natură şi negocierile nu se vor mai axa pe împuterniciri, ci pe exteriorizarea status-quo-ului. [ - În opinia dvs., pe cât de eficiente şi de adecvate situaţiei create sunt acţiunile pe care le întreprinde actualmente conducerea statului R. Moldova? Când credeţi că pot da rezultate eforturile depuse de autorităţi şi la ce rezultate ne putem aştepta?] - Numai actuala guvernare (reprezentată de PCRM) putea alege o cale atât de anevoioasă, dar şi unica, probabil, eficientă, în condiţiile de faţă. Riscurile sunt mari, dar efectele se întrevăd şi, în mare parte, sunt benefice pentru climatul general al soluţionării, sunt acceptabile pentru mentalitatea electoratului acestui partid şi au permis rezolvarea unor necesităţi curente ale R. Moldova. În plan strategic, planează incertitudinea completă, e o situaţie de ţug-ţvang (termen din şah „orice mişcare conduce spre înrăutăţirea situaţiei”). Discuţiile şi negocierile directe cu Moscova au apropiat mult poziţiile R. Moldova şi Federaţiei Ruse, dar influenţează negativ spiritul integrării europene şi procesul de reforme în general. În privinţa părţii a doua a întrebării vezi mai sus Scenariul IDEAL.