[ - Mai multe criterii vă plasează în aceeaşi categorie de tineri moldoveni bine şcoliţi, aflaţi la moment la munci şi la studii în străinătate. Aţi plecat din Moldova ca să vă întoarceţi sau nu?] [ - Cristina Podgurschi:] Formulată astfel, întrebarea D-voastră aşteaptă sau, mai bine zis, presupune un răspuns categoric. În realitate, răspunsul se arată mult mai complex: cu 6 ani in urmă, cînd am plecat in Franţa, eram sigură că mă voi întoarce înapoi acasă. Pe parcursul anilor următori, am avut parte de nenumărate ori de sentimente contradictorii, care nu mă lasă nici acum: în Europa e mai plăcut şi mai liniştit să trăieşti, insă niciodată nu mă voi simţi la ei ca la mine acasă. Moldova este şi acum casa mea, mi-e dor în permanenţă de părinţi, de rude şi de prieteni. Totodată, Moldova nu are nevoie de prezenţa mea fizică, dacă simt că nu voi reuşi să ajut la ridicarea ei. Cât timp ştiu că pot duce faima Moldovei peste hotare, că mai sunt străini în lumea aceasta care, cunoscîndu-mă, află de existenţa unui stat numit Republica Moldova şi se miră de intelectul de care noi, moldovenii, putem da dovadă, atâta timp eu voi putea fi mult mai utilă ţării mele de după hotarele ei. [ - Dumitru Podgurschi:] Când am plecat la universitate, luându-mi rămas bun de la părinţi şi prieteni, am spus „la revedere”. Evident, vreau să revin în Moldova, iar anii de activitate petrecuţi departe de casă sunt o simplă (dar crucială) investiţie în timp. [ - Care sunt cele mai relevante pentru fiecare dintre voi, eventual, şi pentru ţara voastră, momente din CV-urile pe care le-aţi adunat până acum? Acceptaţi astfel de abordare „eu şi ţara”?] [ - Cristina Podgurschi:] Acum îmi dau seama că, în afară de serviciul pe care l-am obţinut recent într-o bancă de investiţii de talie mondială, toate momentele relevante din CV ţin, de fapt, de ţară: vorbesc 5 limbi, am participat la diverse concursuri locale şi internaţionale. Toate acestea fiindcă la noi în ţară faci carte bună dacă vreai. Astfel, am plecat în Europa cu un nivel înalt la ştiinţe exacte şi la limbi străine: să ştii 5 limbi pentru francezi este şi astăzi o mare raritate. Prin urmare, această abordare de care aţi adus aminte, „eu şi ţara”, mi se pare evidentă. Anume în ţară mi s-a format temelia educaţională şi culturală. Meleagul natal îşi lasă o amprentă indelebilă în subconştientul unui individ, amprentă de care sunt foarte mîndră în cazul meu. [ - Dumitru Podgurschi:] Spre deosebire de Cristina, încă nu am reuşit să adaug foarte multe rânduri de succes în CV-ul meu. Consider că cel mai relevant aspect ar fi pasiunea pentru activităţi extracurriculare. Am făcut arte marţiale, dezbateri şi chitară în anii de şcoală. Toate, fără excepţii, au jucat un rol important în procesul de aplicare la studii superioare. Abordarea „eu şi ţara” mi se pare cât se poate de firească. Trăim în era globalizării şi în tumultul de evenimente tindem să ne pierdem identitatea etnică. Poate unii tineri nu înţeleg acest lucru, însă datorită acestei ţări micuţe suntem aşa cum suntem şi nu avem dreptul să ne ignorăm originile. [ - Cum aţi nimerit acolo, unde sunteţi acum: Cristina la muncă într-o bancă prestigioasă din Paris, Dumitru la studii într-o instituţie americană de învăţământ superior? Poate orice tânăr din Moldova ajunge acolo?] [ - Cristina Podgurschi:] Pâna a fi primită la acest lucru, am avut încheiat cu banca un contract de 6 luni şi înainte de aceasta, făcusem stagiere la o instituţie concurentă. Pe lângă experienţa de care dispuneam şi faptul că vorbeam cu rusul în rusă, cu englezul în engleză, cu italianul în italiană, sunt convinsă că cel mai tare au apreciat eforturile enorme pe care le-am depus. Nu am uitat nici pe o secundă că mă aflu la ei în ţară: un francez are dreptul să fie la un nivel mediu de profesionalism pentru a fi angajat (căci este cetăţean băştinaş), pe când noi, cei ce nici nu facem parte din Europa, trebuie să fim „hyper-competenţi” pentru a putea spera la acelaşi post. E nevoie de foarte multă voinţă, perseverenţă şi asiduitate. La noi în Moldova, lispesc uneori aceste calităţi la tineri, dar nu este o boală incurabilă. Motivaţi, încurajaţi şi susţinuţi, tinerii noştri pot ajunge oriunde. Sunt sigură de acest lucru. [ - Dumitru Podgurschi:] Am nimerit la studii foarte simplu. Am susţinut nişte teste de limbă engleză şi am aplicat pentru o bursă la Universitatea Americană din Bulgaria. Câteva luni mai târziu am obţinut bursa şi, evident, acceptul la instituţia de învăţământ superior. La nivel de idee, desigur, ar putea ajunge toţi acolo unde am ajuns eu. Există, însă, doua probleme care, presupun că împiedică tinerii noştri de a face acest pas. Una ar fi problema financiară, iar a doua ar fi lipsa de informaţie cu privire la oportunităţile pe care le avem. [ - În mod evident, aţi trecut nişte teste pentru a ocupa locurile de muncă şi de studii pe care le aveţi acum. Câţi tineri din Moldova le-ar putea trece?] [ - Cristina Podgurschi:] Pentru angajarea la bancă, teste au fost foarte multe: psihologice, de logică, tehnice, colective. O zi intreagă a durat testarea. Insă vreau să vă atrag atenţia asupra unui mic detaliu. În comparaţie cu o altă colegă (ea – franceză), eu am fost nevoită să mai trec 3 interviuri adiţionale cu 3 directori diferiţi, înainte de decizia finală: angajând un străin non-european, banca suportă costuri suplimentare, ceea ce nu prea încântă nici un şef. După cum vedeţi, le este mai greu moldovenilor noştri decât la majoritatea celorlalte naţionalităţi prezente în Paris. Aici ţara noastră, din păcate, ne defavorizează puţin. Însă, mă repet, voinţa, motivaţia, hărnicia şi inteligenţa nu trec neobservate. Europa ştie să aprecieze minţile strălucite. Aşadar, orice tânăr care posedă aceste calităţi, poate absolvi cu succes testările propuse înainte de angajare. [ - Dumitru Podgurschi:] Am mai spus: cu informaţia şi pregătirea necesară susţinerea acestor teste este simplă. În alte cuvinte, oricine le-ar putea susţine. [ - Cât merit aveţi fiecare personal în CV-ul vostru promiţător, cât merit au părinţii şi cât merit are ţara? Ţara are?] [ - Cristina Podgurschi:] Îmi este foarte greu sa disociez acum aportul părinţilor de cel al ţării. Ţara înseamnă pentru mine istorie, strămoşi, tradiţie, cultură. Însă toate aceste elemente mi-au fost transmise în casa părintească sau la şcoala aleasă tot de părinţi. Prin urmare, meritul cel mai mare îl acord părinţilor mei, fără nici un dubiu. De fire, omul este o fiinţă egoistă, iar eu nu fac excepţie de la regulă: ştiu că am şi eu merite personale multe în CV. Ambiţia şi asiduitatea mi le-am cultivat eu singură. Îmi place să îmi ating scopurile, de aceea nu îmi este frică de eforurile care trebuie depuse pentru succes. Spre exemplu, mi-am dorit să fiu prima în clasă la masterat ambii ani – am şi reuşit. [ - Dumitru Podgurschi:] Îmi pot atribui doar meritul de executor şi atât. Părinţii m-au susţinut atât moral cât şi financiar, iar interesul faţă de studii peste hotare l-am moştenit de la Cristina. Abia când am ajuns la universitate am înţeles care este meritul ţării în cele obţinute. Dacă nu mă năşteam aici şi nu creşteam in Republica Moldova, eram, probabil, mult mai ignorant. Simt că mulţi tineri vor fi de acord cu mine când spun ca am moştenit de la generaţiile anterioare dorinţa de evoluţie, de schimbare spre bine. [ - De regulă, din astfel de CV-uri se alcătuieşte noua elită a unei noi ţări. Credeţi că sunteţi suficienti de mulţi ca să schimbaţi „albia” ţării într-o direcţie benefică pentru fiecare cetăţean al ei ?] [- Cristina Podgurschi:] Cunosc multe minţi tinere emerite, mai ales din generaţia mea, care ar putea remodela ţărişoara noastră după standardele europene. Însă majoritatea sunt împrăştiate prin lume. Cred că dacă încep vreo 2-3 să revină în ţară, vor urma şi celelalte îndemnul. E o chestie de mimetism, ca în finanţe. M-aţi întrebat dacă sunt suficienţi tineri – sunt ferm convinsă de aceasta. [ - Dumitru Podgurschi:] Credem, pentru că, în primul rând, vine încrederea. Nu mă cunosc personal cu viitoarea elită a ţării, dar nu pierd încrederea în ea şi astfel mă auto-motivez să lucrez asiduu asupra mea, ca într-o bună zi să-mi pot împărtăşi experienţa cu cei de acasă. [ - Continuaţi fraza: „La vârsta de ... ani eu sunt...”] [ - Cristina Podgurschi:] La vârsta de 24 ani sunt în drum spre sine , cu staționare de durată la Paris. [ - Dumitru Podgurschi:] La vârsta de 20 ani eu sunt, în sfârşit, pregătit să merg la grădiniţă. Îmi place să visez cu ochii deschişi, am prea multă energie şi nu pot suferi somnul de amiază. Poate pe la 30 voi fi bun de trimis la şcoală. [ - Continuaţi fraza: „La 19 ani de la Independenţă Republica Moldova este pentru mine...”] [ - Cristina Podgurschi:] La 19 ani de la Independenţă, Republica Moldova este pentru mine un atelier în (re)constructie, care-şi caută meşteri dibaci pentru a se face cunoscută şi respectată de o lume întreagă. [ - Dumitru Podgurschi:] …ca pânza goală pentru pictor. Ţărişoara noastră este încă tânără şi plină de oportunităţi. Avem noroc, nu trebuie să retuşăm un tablou străin, pictăm de la zero. [ - Întrebările v-au fost adresate de o persoană, pe care voi, în mod firesc, la vârsta voastră o puteţi considera „mult în vârstă”, dacu nu bătrână. Cum v-au părut întrebările: fireşti, naive, nocive, utile, altă caracteristică? Ce credeţi despre generaţia care pun tinerilor moldoveni astfel de întrebări?] [- Cristina Podgurschi:] Întrebările mi s-au părut fireşti, dar mai ales oportune, în cadrul politic în care se află acum ţara noastră. O eră nouă se apropie pentru Republica Moldova şi sunt de părere că alarma trebuie sunată anume la generaţiile tinere – adica la noi. Mă închin cu mult respect în faţa generaţiei, cum spuneţi D-voastră, care „pune tinerilor moldoveni astfel de intrebări”. În voi vorbeşte înţelepciunea deceniilor precedente. Nouă tinerilor, uneori prea înfumuraţi, nu ne prea plac reproşurile şi nici sfaturile, dar sfaturile voastre sunt deseori ca şi medicamentele – le luăm fiindcă ştim că de fapt, ne va fi mai bine după aceasta, nu pentru că ne place să bem pastile. Trebuie doar să fim convinşi de efectul lor benefic. [- Dumitru Podgurschi:] Întrebările au fost cât se poate de fireşti. Nu am o părere prestabilită despre generaţia care ne pune astfel de întrebări. Presupun că asta-i metoda lor de a ne instiga la gânduri productive şi, eventual, la fapte. Ar trebui sa luăm aceste întrebări în serios, la urma urmei, în sfârşit, ajungem să stăm şi noi la masă cu maturii. [Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo] [{Note din CV: Cristina Podgurschi:] - Liceul M. Eliade, Chişinău; - A absolvit cu menţiune Universitatea "Sophia Antipolis" ,Nice , Franţa - facultatea "stiinte economice"; - A absolvit cu menţiune masteratul, Universitatea "Sophia Antipolis" - expert financar; - Societe Generale, corporatie financiara, Paris - stagiu 6 luni; - Societe Generale, corporatie financiara, Paris - specialist, Departamentul Relatii Interbancare - 3 luni; - În prezent - Credit Agricole Investement Corporative Bank , Paris - auditor nefinanciar. [Dumitru Podgurschi:] - Liceul M. Eliade, Chişinău; - Universitatea Americană, Blagoevgrad, Bulgaria, anul III ,facultatea „stiinte economice”}