Un banc la temă: Un om sărman avea o anumită închipuire cum ar putea scăpa de sărăcie şi se ruga mereu la Dumnezeu: „Doamne, ajută-mă să câştig la loterie, Doamne, ajută-mă să câştig la loterie”. Şi aşa zile în şir şi ani de-a rândul. Până când, într-o bună zi, un Glas de sus i-a spus: „Omule, mergi şi cumpără odată un bilet de loterie”. Poate că şi unor politicieni de la noi ar trebui să li se spună: „Omule, fă ceva pentru a-ţi justifica pretenţiile. De exemplu, câştigă odată nişte alegeri, ca să poţi vorbi din numele oamenilor, în special, când este vorba de probleme de nivel naţional…”.

---

Este pentru toată lumea suficient de clar că, peste 5 zile, Acordul de Asociere a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană va fi semnat. De fapt, lucrul acesta era destul de clar şi acum o lună, de exemplu, în orice caz, mai clar decât oricând. În acelaşi timp, apogeul acţiunilor de protest anti-Acord, practice şi locale, precum şi „ştiinţifico-practice” şi „internaţionale”, desfăşurate de unele forţe politice din Moldova, a coincis  anume cu această perioadă de maximă claritate în această problemă. Este o situaţie în care merită să ne întrebăm, dacă acest comportament neobişnuit este unul pur şi simplu, nepotrivit sau, din contra, foarte calculat? Şi dacă este calculat, încotro duc calculele respective?

S-ar putea ca o parte dintre participanţii de rând ai manifestaţiilor de protest să creadă sincer că, la această etapă, mai poate fi schimbat ceva ca să poată fi realizate cerinţele imperative scandate cu sârguinţă: „Opriţi semnarea Acordului!”, Vrem în Uniunea Vamală!”, „Re-fe ren-dum!”. Însă organizatorii acestor acţiuni nu au de unde să creadă că, până la 27 iunie, precum şi în viitorul apropiat, lozincile respective pot fi realizate, în caz contrar ar lăsa motive serioase să credem că nu ştiu  pe ce lume se află. Aceasta din câteva considerente:

1. Iniţiatorii activităţilor anti-Acord sunt conştienţi că, în câteva zile, Acordul de Asociere nu poate fi respins fără riscul ca în Republica Moldova să se repete „maidanul de la Kiev” cu continuarea acestuia sub forma războiului din unele regiuni ale Ucrainei. Aceasta nu se poate întâmpla şi pentru că, spre deosebire de situaţia „pre-maidan” din Ucraina, în Republica Moldova nu există forţe politice de care ar depinde semnarea Acordului şi care ar fi dispuse să bată în retragere.

2. Organizatorii respectivi sunt foarte conştienţi că fondatorii recentei Uniuni Euroasiatice - Kazahstanul, Rusia si Belarusi - nu au făcut nici un fel de referendum atunci, când au constituit această structură regională cu statut clar de alternativă pentru Uniunea Europeană. Şi a fost vorba nu de asocierea acestor ţări la o anumită structură, cum este cazul Moldovei, ci de calitatea de membru şi chiar membru-fondator. Sugerează cumva respectivii politicieni moldoveni, că regimurile de guvernare din Rusia, Kazahstan şi Belarusi sunt nedemocratice şi de aceea nu au aplicat un astfel de instrument obligatoriu pentru o democraţie cum este referendumul? Sau poate că guvernele acestor ţări şi-au obţinut dreptul de a decide vectorul extern de dezvoltare în urma unor alegeri democratice, libere şi corecte? Şi dacă aceste guvernări au această legitimitate în cazul unui grad superior de aderare, de ce să i se refuze acest drept guvernării de la Chişinău, într-un caz cu mult mai simplu?

3. Măcar pentru sine, iniţiatorii acţiunilor anti-europene trebuie să recunoască legitimitatea coaliţiei de guvernământ din Republica Moldova de a semna acest acord de, doar, asociere, pentru că a câştigat nu una ci două alegeri parlamentare cu program electoral pro-european, că, la 3 noiembrie 2013, aceasta a adunat în Piaţa Marii Adunări Naţionale peste o sută de mii de susţinători ai cursului european. Şi că cele 10-15 mii de persoane care afirmă organizatorii că solicită „Opriţi semnarea Acordului” nu oferă aproape nici un fel de legitimate, când este vorba de probleme de nivel naţional. S-ar putea ca cineva să conteste, din diferite considerente, cifra de peste o sută de mii din PMAN, dar, din aceleaşi considerente, se poate presupune că şi cifra de 10-15 mii este şi ea mult mai mică, astfel, încât, oricum, este în defavoarea legitimităţii reale, demonstrate a acţiunilor anti-europene din ultima perioadă. Este suficient de relevant în acest caz un filmuleţ hazliu, dar ;i foarte trist, lansat pe reţelele de socializare, întitulat „Ionel Istrati, arma secretă a …” 

4. De asemenea, organizatorii acţiunilor anti-europene cunosc că democraţia europeană a asigurat desfăşurarea referendumurilor în absolut toate ţările care au aderat la UE, dar nu au existat referendumuri la etape anterioare aderării, iar această cutumă vorbeşte despre ceva. În acelaşi timp, nu a existat nici un referendum, şi, se pare că degrabă nici nu va exista un astfel de exerciţiu de exprimare a voinţei poporului în cazul constituirii CSI, UV, UEE, şi nici a altor formate de asociere statală în spaţiul estic. Şi atunci, în Vest cu referendum sau în Est fără referendum? Vorba altui banc potrivit pentru anti-europenii moldoveni: „Poate vă decideţi, domnilor, pentru că trecem deja a treia staţie…”. Poate ne spuneţi, ce au de căutat moldovenii acolo, unde referendumurile sunt excluse sau se fac doar sub ţeavă de Kalashnikov, ca în Crimeea şi Donbas?

5. Liderii opţiunii anti-europene sunt conştienţi că referendum privind opţiunea europeană a Republicii Moldova, oricum, va avea loc. Şi s-ar putea să nu fie doar înainte de aderarea Moldovei  la UE. Săptămâna trecută, liderul PLDM, Vlad Filat, a admis, pentru prima dată la un astfel de nivel, că un referendum la această temă ar putea avea loc concomitent cu alegerile parlamentare din 30 noiembrie. „La alegerile parlamentare de la sfârşitul anului, poporul va alege nu doar partidele, ci şi vectorul de dezvoltare al ţării pe care îl doreşte. Trebuie să se înscrie clar în Constituţie că Republica Moldova are scopul de a deveni membru al UE. Probabil, prin referendum, ca oamenii să se expună. Nu este exclus să aibă loc chiar împreună cu alegerile parlamentare. Dar noi încă n-am vorbit despre aceasta, este la etapa unei idei”, a precizat liderul liberal-democrat. De altfel, încă în luna august 2011, IPN a publicat un ciclu din 12 materiale analitice prin care a argumentat posibilitatea şi necesitatea consfinţirii prin Constituţie a opţiunii pro-europene a Republicii Moldova

Astfel stând lucrurile, trebuie să presupunem că, mai degrabă, organizatorii acţiunilor anti-europene din ultimul timp îşi dau seama de inutilitatea acestora la etapa actuală şi că, în realitate, ţintesc scopuri de perspectivă mai îndepărtată.

Mai întâi, acestea sunt scopuri clar electorale din perspectiva alegerilor parlamentare de la sfârşitul acestui an, iar cei care le urmăresc consideră contrapunerea vehementă a opţiunii estice şi celei vestice un atu electoral care le va permite mobilizarea adepţilor  pentru o perioadă destul de lungă. De altfel, forţele politice respective au şi declarat oficial că s-au lansat deja în campania electorală, fapt, de altfel, demn de atenţia autorităţilor abilitate în condiţiile, când Codul Electoral stabileşte suficient de clar parametrii temporali ai noţiunilor „campanie electorală” şi „perioadă electorală”.

Mai apoi, se ţintesc scopuri post-electorale, în condiţiile cânt alegerile vor fi câştigate din nou de forţele politice pro-europene, actualele sau/şi altele. Respectiv, când forţele care împărtăşesc cealaltă opţiune nu vor avea nici legalitatea, nici legitimitatea debarcării cursului european. Şi atunci, rămâne doar calea destabilizării politice şi sociale a societăţii moldoveneşti. Altfel de ce ar fi necesară promovarea atât de insistentă, în context cu acţiunile anti-europene, a ideilor cu potenţial explozibil major cum ar fi referendumurile ilegale, federalizarea ţării, exclusivismul ortodoxismului rusesc ş.a.?

Valeriu Vasilică, IPN