Op-Ed
	Un mesaj negativ din partea UE legat de finanțare va justifica un nou val de critici din partea liderilor opoziției împotriva partidului de la guvernare, provocând noi surse de iritare în societate
Dionis Cenuşa

Asistăm la o situație inedită în dialogul UE-Moldova, când exponenții Parlamentului European se impun mai vizibil decât alte instituții europene în raport cu situația politică de la Chișinău. În faza inițială, popularii și liberalii europeni s-au angajat să convingă alte instituții europene de necesitatea stopării asistenței europene, dacă Partidul Democrat, aflat la guvernare în Moldova, nu abandonează ideea uninominalului. Dar stratagemele politice de la Chișinău se ramifică continuu, ceea ce impune eurodeputații să caute soluții mai eficiente pentru a constrânge partidul de la guvernare, care inventează necontenit noi căi de ocolire a condiționalităților europene. În asemenea circumstanțe, Parlamentul European are de gând să amâne pentru o lună votarea (adică pentru luna iunie) pe marginea asistenței macro-financiare în valoare de 100 mil. EUR (Europa Libera, Mai 2017), programate pentru Moldova în perioada 2017-2018.

Bifurcarea realității moldovenești

Încrucișarea votului uninominal cu cel mixt și adoptarea lor subită, în prima lectură, a debusolat opinia publică din țară, dar și mai mult instituțiile europene, cărora le devine greu să anticipeze corect acțiunile Partidului Democrat. Coabitarea reciproc avantajoasă cu opoziția parlamentară îi permite guvernării să construiască strategii politice mai eficiente, devansând partidele aflate în opoziție reală (PLDM, Platforma DA, PAS). Cele 74 voturi pentru sistemul mixt au evidențiat relația de sincronizare între democrații lui Vladimir Plahotniuc și socialiștii, susținuți de președintele Igor Dodon. Chiar dacă promovează vectori geopolitici distincți, guvernarea valorifică la maxim cooperarea de conjunctură cu opoziția socialistă, care este folosită în calitate de opoziție utilă (IPN, Mai 2017).

Totodată, guvernarea a excelat în implantarea sau în atragerea unui număr larg de organizații non-guvernamentale prietenoase guvernării, care apără activ sistemul mixt și cel uninominal. Poziția celor din urmă contrastează izbitor cu opinia altor exponenți ai societății civile, considerați credibili și la care de regulă apelează partenerii externi pentru evaluarea obiectivă a realității moldovenești în domeniul drepturilor omului, justiției, legislației electorale etc. Deseori aripa societății civile care critică guvernarea este asociată de către media pro-guvernamentală cu opoziția extra-parlamentară. Prin această asociere se încearcă discreditarea acesteia, alimentând reticența publicului față de ea și faţă de opoziția politică reală. Scopul final urmărit de guvernare este neutralizarea activismului civic în rândul cetățenilor.

Artificilitatea crescândă a actorilor politici din Moldova și a relațiilor dintre aceștia reprezintă o provocare majoră pentru instituțiile europene. Astfel, acestea trebuie să înfrunte o dualitate de poziții nu doar în rândul opoziției, dar și a societății civile, în general cu privire la realitatea politică moldovenească și în particular vizavi de schimbarea sistemului electoral.

Demonizarea opoziției

Interesul popularilor și liberalilor europeni, care împreună numără 284 din totalul de 750 de eurodeputați în actualul Parlament European, față de votul uninominal din Moldova, denotă o intensificare a dialogului între politicul moldovenesc și cel european.

Totodată, nu doar opoziția pro-europeană de la Chișinău dialoghează cu partidele pan-europene, dar și guvernarea, a cărei “relații bune” cu social-democrații europeni îi oferă un anumit sprijin în legislativul european. Aceasta ar putea explica de ce social-democrații europeni nu s-au antrenat în nicio critică oficială contra schimbării sistemului electoral din Moldova.

Deocamdată, popularii și liberalii sunt singurele forțe politice în legislativul european, angajate într-o monitorizare atentă a evoluțiilor politice din Moldova. Tot aceștia sunt gata să se înfrunte direct cu guvernarea moldoveană. Evitând să critice Parlamentul European, exponenții guvernării banalizează intervenția tandemului PPE-ALDE, limitând-o la o acțiune unilaterală a popularilor europeni. De asemenea, sunt criticați cu vehemență liderii opoziției (Maia Sandu, Andrei Năstase) pentru că ar exercita presiune prin intermediul Parlamentului European insistând pe stoparea finanțării europene.

Este o situație convenabilă pentru guvernare care deplasează atenția de pe votul mixt spre soarta asistenței europene, care ar fi amenințată de opoziție (Unimedia, Mai 2017). Evident, mesajele negative nu ocolesc nicidecum Partidul Popular European, cu care se asociază cei mai activi exponenți ai opoziției – PAS, Platforma DA și PLDM.

Scopul primar al democraților aflați la guvernare este de a deteriora imaginea opoziției extra-parlamentare. Dacă guvernarea reușește să reducă din credibilitatea opoziției, atunci va fi afectată și capacitatea acesteia de a mobiliza cetățenii la proteste anti-guvernamentale în masă.

Trei scenarii

Scenariile de bază conform cărora poate fi estimată traiectoria asistenței financiare europene depind de guvernare, opoziție și, respectiv, partenerii europeni. Pentru guvernare schimbarea legislației electorale este echivalentă cu supraviețuirea politică, păstrarea intactă a piramidei puterii și, desigur, imunitate în raport cu justiția. Opoziția vede în menținerea legislației electorale actuale o „fereastră de oportunitate” pentru înfrângerea democraților la alegerile din 2018. Partenerii europeni consideră că modificarea legislației este acceptabilă dacă este inclusivă, transparentă, previzibilă și orientată spre consolidarea sistemului pluripartidist.

Potrivit primului scenariu, guvernarea modifică legislația electorală, ignorând critica parlamentarilor europeni și a altor instituții europene. În acest caz, democrații vor îmbunătăți proiectul de lege privind votul mixt, deja adoptat în prima lectură, în baza recomandărilor formulate de Comisia de la Veneția. Totodată, guvernarea va reaminti Comisiei Europene și Consiliului UE despre necesitatea implementării Agendei de Asociere pentru 2017-2019, care la fel depinde de alocarea asistenței de 100 mln EUR. Într-un final, deși cu amânare, UE va fi nevoită să deblocheze asistența, focusându-se pe condiționalitățile din alte sectoare. Cel mai târziu, asistența ar putea fi reluată în contextul summit-ului Partneriatului Estic de la Bruxelles din noiembrie 2017.

Cel de-al doilea scenariu prevede suspendarea procesului de modificare a legislației electorale până la definitivarea și semnarea Memorandumului privind asistența macro-financiară între Moldova și UE. Odată ce Memorandumul va intra în vigoare, iar prima tranșă va fi efectuată, democrații vor reveni în grabă la proiectul de lege privind votul mixt. Obiectivul major al guvernării este să garanteze perpetuarea puterii sale după 2018.

Al treilea scenariu ar însemna retragerea definitivă a proiectului de lege privind votul mixt, ca urmare a unor proteste în masă și de durată, organizate de către opoziția pro-europeană de la Chișinău. Intensitatea protestelor ar atrage atenția europenilor și ar fragiliza puternic poziția autorităților. Chiar dacă supraviețuirea pe termen lung are o importanță semnificativă pentru democrați, stabilitatea guvernării lor pe termen scurt este și mai importantă. Renunțarea la schimbarea sistemului electoral elimină obstacolele din calea asistenței financiare promisă de către UE, iar guvernarea va căuta alte modalități mai sofisticate pentru a-și asigura continuitatea politică.

În loc de concluzie...

Opoziția pro-europeană de la Chișinău mizează foarte mult pe popularii și liberalii europeni. Amânarea finanțării macro-financiare este însă puțin probabil să destabilizeze puternic guvernarea, care are acces la finanțarea FMI.

Cu toate acestea, un mesaj negativ din partea UE legat de finanțare va justifica noul val de critici din partea liderilor opoziției împotriva partidului de la guvernare, provocând noi surse de iritare în societate. În orice situație, UE trebuie să rămână actor neutru, chiar dacă impun condiționalități dure față de guvernarea de la Chișinău. 

În condițiile în care mecanismul de limitări și echilibre („checks and balances”) este afectat de manifestările statului capturat, autoritățile pot fi constrânse să țină cont de interesul public doar dacă există eforturi comune din partea opoziției pro-europene, societății civile credibile, mass-media independente, dar și a cetățenilor.

Totuși, nicio presiune exercitată asupra guvernării nu va aduce rezultate majore, atât timp cât opoziția eșuează să activizeze spiritul civic în rândul cetățenilor. Intensitatea și durata eventualelor proteste poate influența în mod esențial comportamentul partenerilor europeni și respectiv tonul discuției lor cu guvernarea de la Chișinău.

IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.