Acum o săptămână, Parlamentul a modificat articolul „Trădare de Patrie” din Codul Penal. Acest fapt a trezit numeroase discuții în controversă, cu implicarea mai multor actori importanți, inclusiv guvernarea, partide de opoziție, organisme internaționale pentru apărarea drepturilor omului, organizații ale societății civile, formatori de opinie etc. Pozițiile enunțate sunt diametral opuse, de la aprobare la respingere categorică, dar toate ele pretind că se îngrijesc de stabilitatea și securitatea țării, precum și de drepturile fundamentale ale cetățenilor. Ce prevede noua formulă a articolului, pe cât de mult sunt justificate îngrijorările părților implicate în dezbateri, dar și de ce a fost nevoie de aceste modificări anume acum și în ce măsură ele răspund provocărilor la nivel național și regional, invocate de autortăți – au discutat participanții la dezbaterea publică „Trădarea de Patrie în legislație și în viață”, organizată de Agenția de presă IPN.
Potrivit expertului proiectului, Andrei Curăraru, Codul Penal este singura lege penală din Republica Moldova, care prevede toate cele mai grave fapte prejudiciabile și care încalcă legislația. Alte legi decât Codul Penal nu pot prevedea sancțiuni penale. Este o lege organică, ceea ce înseamnă că poate fi modificată mai greu decât o lege ordinară. De asemenea, este o lege care stipulează infracțiunile și faptele prejudiciabile.
„Infracțiunile prevăd sancțiuni și cele penale sunt cele mai dure, comparativ cu alte tipuri de încălcări ale legislației, de exemplu, contravențiile administrative. Ceea ce este important e să înțelegem e că acest Cod este condus de politica penală a statului care prevede necesitatea de prevenire, identificare și contracarare a infracțiunilor. Adică, în afară de faptul că vorbim de sancțiuni, vorbim și despre integrarea legislației penale într-o structură care să prevadă și modalități de prevenire, de profilaxie a infracțiunilor respective”, explică expertul.
El s-a referit și la deosebirile între Codul Penal și alte acte, de exemplu cum ar fi Codul Civil. Astfel, în Codul Penal sunt prevăzute infracțiuni și sancțiuni, iar în Codul Civil sunt reglementate niște relații juridice, în special în domenii patrimoniale și nepatrimoniale. „Când ne referim la legislația penală, de fiecare dată trebuie să înțelegem că aceasta are o ingerință asupra drepturilor omului”, susține Andrei Curăraru.
Potrivit lui, în ceea ce ține de proiectul de modificare a Codului Penal, consultările publice au avut loc destul de târziu. De asemenea, în opinia sa, în acest proces de consultări nu au fost reprezentați toți actorii implicați în domeniul respectiv. Și aici este vorba despre guvernarea reprezentată de un singur partid, despre opoziție, dar și despre societatea civilă reprezentată de către organizațiile non-guvernamentale, asociații obștești etc. „Ultimele influențează într-un fel procesul legislativ formulând opiniile sale, făcând campanii de advocacy, făcând presiune, de obicei publică, asupra guvernanților, pentru ca legislația să fie cât mai transparentă și cât mai îndeaproape să urmărească garanțiile și principiile drepturilor omului”, a mai spus expertul.
Deputatul din Fracțiunea Partidului Acțiune și Solidaritate, Igor Chiriac, susține că astăzi Republica Moldova se confruntă cu anumite amenințări hibride. Și instituțiile statului au obligația de a lua măsuri ca securitatea statului să fie protejată, de a împuternici organele cu atribuții de protecție a securității statului, astfel încât să poată apăra țara de acele amenințări hibride, de acele acțiuni ostile îndreptate împotriva Republicii Moldova.
„Trădarea de patrie este astăzi în formula care deja a fost publicată în Monitorul Oficial. Sună în felul următor: „Trădarea de patrie, adică fapta săvârșită intenționat de către un cetățean al Republicii Moldova împotriva suveranității, independenței, unității, indivizibilității, securității sau capacității de apărare a Republicii Moldova, în interesul unui stat străin, al unei organizații străine, al unei entități anticonstituționale sau al reprezentanților lor, exprimată prin trecerea de partea inamicului pe timp de război sau conflict armat, spionaj, divulgare a secretului de stat, acordare de ajutor în vederea desfășurării unor activități ostile împotriva securității statului””, a precizat deputatul.
Igor Chiriac a menționează că aceasta prevede dispoziția alineatului 1 din articolul 337, iar în alineatul 2 este prevăzută răspundere pentru fapta indicată mai sus săvârșită în interes material sau de o persoană publică, de o persoană cu funcție de răspundere, de o persoană cu funcție de demnitate publică.
Potrivit lui, până acum acest formula acestui articol din Codul Penal era preluată încă din timpurile sovietice, iar de atunci această normă a fost modificată doar o dată, fiind exclusă răspunderea penală pentru ieșirea ilegală de pe teritoriul Uniunii Sovietice și refuzul de a se întoarce. Acum, acest articol a fost analizat prin mai multe prisme, inclusiv cu privire la modul de interpretare a termenilor, dar și fiind analizată legislația altor state. „Trebuie să recunoaștem că de fapt atunci când a fost aprobată această normă cu zeci de ani în urmă era o altă situație. Astăzi ne confruntăm cu amenințări hibride, ne confruntăm cu un război hibrid și noi suntem obligați să adaptăm legislația întrucât ea să corespundă amenințărilor la care suntem supuși noi, Republica Moldova”, a mai spus Igor Chiriac.
Avocatul Vadim Vieru consideră că, într-adevăr norma nu mai corespundea realităților sociale din prezent. Or, realitățile sociale se schimbă, iar legile trebuie ajustate. Există provocări de ordin cibernetic, provocări legate de războiul hibrid și prevederile legale trebuie ajustate. În opinia sa, față de deputați nu ar putea fi obiecții la capitolul necesității ajustării cadrului legal, în contextul actualului război hibrid. Totuși, au existat critici, nu multe, dar suficiente pentru a stârni dezbateri în societate.
„În versiunea actuală în care a fost adoptată această normă și domnul deputat Chiriac a menționat că noțiunea de activități „ostile” ar putea să aibă o interpretare mai largă – cred că aici am putea avea anumite riscuri. Multe norme din Codul Penal sunt norme de trimitere la alte legi organice. Dacă nu greșesc, „activitatea ostilă” este reglementată în legea cu privire la securitatea statului. Indiferent, dacă se face trimitere la altă lege organică, norma sau definiția acestor activități ostile trebuie să fie foarte specifică”, a declarat avocatul.
Potrivit lui, norma penală trebuie să fie maxim detaliată atunci când este aplicată de către procuror. Cu cât norma penală este mai abstractă, reieșind din principiul dreptului penal, cu atât mai multe riscuri există ca această normă să nu fie aplicată în sensul tragerii la răspundere penală atunci când într-adevăr este o componentă de infracțiune.
„Când spun că astfel de enorme ar putea fi interpretabile, dau exemplul Legii cu privire la contracararea activității extremiste. Definiția extremismului în această lege este una care lasă loc de abuzuri și am avut în practica personală situații în care Serviciul de Informații și Securitate a solicitat lichidarea, în baza acestei legi, a unui cult religios, invocând activitate extremistă. Deci, o interpretare extensivă. Și în contextul acestei sintagme, „activitatea ostilă”, iarăși nu știu cum o să fie practica judiciară, cât de independent o să fie procurorul”, opinează Vadim Vieru. În opinia sa, este necesară o definire exactă a ceea ce înseamnă „activitatea ostilă” pentru a nu lăsa loc de interpretări.
Dezbaterea publică la tema „Trădarea de Patrie în legislație și în viață” este ediția a 308-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, desfășurat de Agenția de presă IPN cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.
