Teze pentru Alocuţiunea dlui Marian Lupu, Preşedintele PDM la şedinţa lărgită a Consiliului Naţional din 17 octombrie, 2010

Stimaţi   colegi!

Aşa-numita „perioadă de tranziţie”, în care am intrat după căderea Uniunii Sovietice, nu se mai termină în Moldova. Deşi multe lucruri s-au făcut, sunt puţine motivele pentru optimism – Moldova nu a reuşit să atingă calitatea vieţii unei ţări în dezvoltare şi, cu atât mai mult, nici a uneia dezvoltate.

Au trecut aproape 20 de ani de la declararea independenţei Republici Moldova. Ani în care toţi am nutrit mari speranţe. Am sperat să avem spitale moderne, autostrăzi calitative, mass-media  liberă, justiţie obiectivă şi proprietate privată respectată.

Însă, şansele istorice din anii 90 ai secolului trecut au fost ratate. In timp ce alte ţări, cu o biografie istorică similară, au făcut reforme şi au aderat la Uniunea Europeană, în Moldova clasa politică s-a aventurat într-un măcel al oponenţilor  care a dezbinat societatea. Elitele politice s-au preocupat de problemele personale, iar incoerenţa guvernelor a dus ţara pe o pistă greşită.

Opinia  publică a fost derutată cu dezbateri sterile. Denumirea limbii şi a cursului de istorie trebuie discutate, însă la noi aceste subiecte au dezbinat societatea, i-au absorbit energia, care putea fi folosită pentru a construi.

Astăzi, putem vedea unde am greşit.  După 20 de ani de independenţă, Moldova este plină de contradicţii interne, ai cărei cetăţeni pierd încrederea în stat. 

Moldova este puternic dezbinată. Avem o Moldova a comuniştilor şi una a anticomuniştilor. Avem o mare criză de identitate.  Suntem ţară cu identitate regională şi nu etnică. Pentru noi, stânga şi dreapta nu sunt coordinate ideologie, ci geografice: la dreapta de Prut sau la stânga de Nistru.  De 20 de ani luptăm pentru geopolitică. „Cine câştigă din această luptă”? Oricine, dar nu Moldova şi nici cetăţenii ei.

În loc să ne bucurăm de bunăstare, ne revoltăm din cauza limbii. În loc să facem reforme, să modernizăm statul, să întărim serviciile publice, protestăm pentru a ne apropia de România, sau de Rusia. Oscilăm între statutul de provincie a Rusiei şi de regiune a României. Nu ştim dacă vrem mai mult în UE sau în CSI.

Acum suntem din nou la un început de drum. Să avem deci voinţa de a-i da acestei ţări o direcţie şi un impuls de dezvoltare, de a-i da fiecărui cetăţean al Republicii Moldova o speranţă în viitor.

În anul de graţie 2010, când criza economică globală mai persistă,    noi contăm încă pe ajutorul altor ţări,    al României, al SUA, al FMI. Aşteptăm ca europenii să înţeleagă singuri cât suntem de importanţi la graniţa de est? Aşteptăm că Rusia va aduce bani în Moldova? Nimic din acestea nu se va întâmpla. Dacă ne construim viitorul aşteptându-i pe alţii, viitorul va trece pe lângă noi.

Trebuie să conştientizăm că suntem pe cont propriu.

Trebuie să începem rapid reformele pentru a creşte nivelul de trai. Chiar dacă asta înseamnă pe termen scurt va trebui să strângem cureaua. Să ne unim pentru a avansa. Trebuie să renunţăm la războaiele interne, la ură, la răzbunare. Opoziţia merită respectul guvernării, iar funcţionarii publici nu trebuie prigoniţi pentru că şi-au făcut meseria, sub oricare dintre guvernări.

Sarcina noastră este să construim. Să construim o Moldovă unică. O Moldovă a tuturor naţionalităţilor care trăiesc pe acest pământ, fără excepţie. O Moldovă a bunăstării, a toleranţei şi coeziunii sociale.

Stimaţi prieteni,

Înainte de a fi politician, sunt cetăţean şi în această calitate  sunt dezamăgit. Vedem în jurul nostru oameni trişti şi necăjiţi. Oameni speriaţi de datorii, preţuri, şomaj şi  criminalitate.  Oamenii nu au încredere în autorităţi, în onestitatea guvernului, imparţialitatea justiţiei, capacitatea poliţiei de a menţine ordinea publică, nemaivorbind de securitatea personală.

Acum avem nevoie de o nouă cultură de guvernare. O guvernare necontaminată de corupţie, protecţionism şi nepotism. Sistemul de administrare publică este excesiv birocratizat şi netransparent, iar serviciile pentru cetăţeni sunt departe de calitatea dorită.      Autorităţile nu comunică cu proprii cetăţeni. Nu există un mecanism eficient de consultare a opiniei publice pentru elaborarea de politici sau de evaluare a impactului acestora. Deseori, sunt încălcate principiile autonomiei locale:  decizionale şi financiare.

Declinul demografic nu a fost oprit, continuă exodul masiv a forţei de muncă. Acţiunile întreprinse nu au fost suficiente. Tinerii absolvenţi pleacă peste hotare să-şi aplice cunoştinţele. Pe de altă parte, dacă la începutul anilor 90 vorbeam de exodul intelectualilor, acum ne confruntăm cu plecarea în masă a persoanelor apte de muncă în general. Astfel, povara pensiilor şi plăţile sociale cad în spatele celor rămaşi să lucreze în ţară.

Drept urmare a extremismului în stabilirea priorităţilor  între est şi vest,   am primit blocaje  şi embargouri, iar avantajele poziţiei geopolitice, de punte între economiile occidentale şi răsăritene nu au fost valorificate.

Acum, economia naţională este bazată preponderent pe consumul bunurilor de import, alimentat de remitenţele cetăţenilor noştri de peste hotare. Pentru că acest model economic este limitat, trebuie să găsim o altă paradigmă de dezvoltare pentru Moldova.

Ritmurile lente de dezvoltare sunt determinate de cota mare a resurselor importate, folosirea tehnologiilor şi echipamentelor învechite şi neperformante, competitivitatea redusă a produselor noastre – atât în ceea ce tine de preţuri, cât şi de calitate. Cuvântul cheie acum trebuie să fie investiţiile, canalizarea acestora în tehnologii, inovaţii, producţie eficientă şi cu valoare adăugată sporită.

Se vorbeşte mult despre crearea locurilor noi de muncă, dar mai puţin despre pregătirea forţei de muncă calificate, capabile să satisfacă noile cerinţe a mediului de afaceri. Constatăm că eforturile de  creare a locurilor noi de muncă nu pot soluţiona pe deplin problema şomajului în lipsa unor investiţii majore în dezvoltarea culturii antreprenoriale, dar şi a pregătirii profesionale a angajaţilor.

Un factor determinant pentru sporirea încrederii cetăţeanului şi a investitorului în  statul moldovenesc este existenţa şi buna funcţionare a unui sistem judecătoresc independent, bazat pe profesionalism, garant al supremaţiei legii. Cazurile de tergiversare neîntemeiată a examinării şi soluţionării litigiilor judiciare, generează corupţie şi alimentează neîncrederea cetăţeanului şi a mediului de afaceri în imparţialitatea hotărârilor judecătoreşti.

În pofida multiplelor strategii şi programe de dezvoltare regională, a satului moldovenesc promovate de diferite guverne cetăţenii nu au simţit efectiv schimbarea spre bine. Infrastructura rămâne a fi subdezvoltată în satele şi orăşelele republicii, serviciile de educaţie şi sănătate de calitate sânt concentrate în mare măsură în mun. Chişinău fiind mai puţin accesibile cetăţenilor din mediul rural al ţării. Dezvoltarea IMM-urilor, considerate garant al consolidării clasei mijlocii în societate nu a fost susţinută în egală măsură pe tot teritoriul republicii. Astfel, dezechilibrele în dezvoltarea regională determină migraţie spre Chişinău şi alte oraşe mari, lăsând fără perspectivă dezvoltarea localităţilor rurale.

Una din principalele probleme care frânează dezvoltarea ţării este nesoluţionarea diferendului Transnistrean. Astfel, din cauza ambiţiilor nesănătoase a reprezentanţilor clasei politice, timp de 20 de ani nu s-a reuşit  stabilirea unui dialog constructiv cu autorităţile din partea stângă a Nistrului. Toate încercările de a apropia integrarea ţării au suferit eşec şi au condus la o  distanţare a sistemelor politice, economice şi culturale a teritoriilor din stânga şi dreapta Nistrului.

Ce putem face pentru a schimba această stare? Avem nevoie de un nou proiect, de o noua abordare a problemelor. Avem nevoie de o Moldova puternică, integră şi consolidam cu:

-     o Guvernare modernă, participativă şi eficientă;

-     o  Creştere Economică inteligentă şi durabilă;

-     noi condiţii de activitate  şi apreciere a Educaţiei, Ştiinţei  şi Culturii

-     o Nouă Calitate a Vieţii;

-     o medicină modernă şi  accesibilă;

-     protecţie socială garantată, trai decent şi incluziune socială - fiecărui copil, persoane în etate şi defavorizate ;

-     Democraţie Europeană prin diversitatea relaţiilor externe şi unitatea interesului naţional.

Soluţia noastră este bunăstarea. Salarii şi locuri de muncă. Noi vorbim despre combaterea corupţiei. Despre dezvoltarea vieţii la ţară. Despre revitalizarea agriculturii. Despre salarii motivante pentru cei care muncesc. Despre modalităţile de modernizare a şcolii. Despre servicii medicale mai bune. Despre condiţiile necesare ca să trăim în ţara noastră, să nu plecăm la muncă în străinătate.

Moldova noastră, a fiecăruia dintre noi, este ţara în care fiecare cetăţean va fi protejat de lege şi îţi va putea împlini propriile visuri. În Moldova, nici un cetăţean nu este ignorat, înşelat, sau umilit de cei care sunt plătiţi din bani publici. Moldova trebuie să fie condusă de oameni care merită, profesionişti, sunt respectaţi şi au reuşit în activitatea lor, dar nu de cei care şi-au cumpărat funcţiile sau deţin puterea într-un partid. 

 Vom porni de la cinci mari priorităţi:

1.      Vom propune partidelor să determinăm şi să protejăm  drepturile celui mai defavorizat cetăţean din Moldova. Portretul lui este:   sărac, fără educaţie, cu copii, de la ţară sau dintr-un oraş uitat de Dumnezeu, fără loc de muncă legal şi fără asigurări de sănătate plătite. Femeie sau bărbat, e bătrân sau tânăr, e singur şi bolnav, e izolat, poate chiar şi fără locuinţă proprie.  După 20 de ani, rata sărăciei rămâne foarte înaltă. Pentru a reduce sărăcia trebuie create condiţii pentru iniţiative private, ca oamenii să lucreze,  îmbogăţească. Trebuie să facem legi şi instituţii care să îl ajute în primul rând pe cetăţeanul defavorizat. Pe cel care nu e puternic şi n-are bani pentru mită. Pe cel care nu are cum să îţi facă operaţii la Viena sau nu îţi poată da copiii la grădiniţe private. Când politica moldovenească nu-i va ajuta pe membrii de partid sau pe prietenii şmecherilor, ci pe aceşti oameni, vom spune să trăim într-o ţară decent şi cu speranţă în viitor.

2.      Vom cere ca toate partidele să semneze un Memorandum de înţelegere privind priorităţile de dezvoltare a Moldovei. Avem nevoie de consensul tuturor partidelor pe obiectivele principale. Iar acestea sunt: crearea de locuri de muncă, dezvoltarea infrastructurii, combaterea corupţiei, creşterea nivelului de trai, respectarea drepturilor în realitate şi nu doar pe hârtie, Toate acestea pot deveni o realitate pentru Moldova dacă toate partidele le vor accepta drept priorităţi.

3.      Vom propune un plan naţional de modernizare a spitalelor şi a instituţiilor de învăţământ, nu doar din oraşele mari, dar şi în fiecare sat. Ambulanţe, medicamente, medici bine pregătiţi, spitale şi dispensare. Nu se mai poate să mergi la spital cu gândul că nu ştii dacă te vei mai întoarce. Spitalul este centrul sistemului de sănătate, iar nevoia de sănătate este astăzi mai mare ca oricând. Grădiniţe, scoli, colegii şi universităţi cu o infrastructură modernă şi programe care asigură studii relevante pentru piaţa muncii şi competenţe necesare pentru înfruntarea provocărilor secolului XXI.

4.      Vom cere guvernului să facă, înainte de orice, drumuri. Autostrăzi. Există multe companii în lumea asta, care nu sunt fac parte din clanuri mafiote, şi care pot să facă un kilometru de autostradă pe zi. Şi aceste să fie calitative. Vă asigur că nu sunt mai scumpe decât ce plătim noi azi. Le aducem în ţară şi pornim cea mai mare campanie de construcţie de infrastructură din ce s-a făcut vreodată în Moldova.

5.      Vom susţine un plan naţional de creare a locurilor de muncă pentru cei defavorizaţi, în special, pentru cei de la ţară, care astăzi nu au o altă şansă de angajare,  decât în agricultura pentru autoconsum. Îi scutim de taxe pe cei care îţi fac o firmă nouă şi care creează locuri de muncă. Şi sprijinim pe tineri să îţi deschidă afaceri, cu un cadru legal în care e nevoie de mai puţină birocraţie. Îi vom ajuta pe cei care au deja afaceri,prin simplificări fiscale, să menţină angajaţii , alte instrumente aplicate în toată lumea civilizată.

După 20 de ani avem dreptul la bunăstare. Avem dreptul la fericire. Avem dreptul să fim oameni şi să ne trăim viaţa în pace, fără să mai fim şantajaţi, discriminaţi, blocaţi economic, denigraţi. Este o viziune idealistă? Posibil, dar numai aşa putem începe o nouă etapă în viaţă. Moldova nu mai trebuie să aştepte soluţiile din afară. Moldova are nevoie de un nou început, aici, acasă. Să facem ordine în ţară şi să tratăm viciile care chinuie astăzi Moldova.

Să readucem speranţa pentru mai bine!

Mulţumesc!