Țările postsovietice evită multe din subiectele legate de asigurarea egalității în virtutea faptului că în ele încă nu s-a constituit închipuirea despre util și dreptate, consideră directorul Centrului de expertiză „Мера” (Nijnii Novgorod, Rusia) Serghei Borisov. El și-a expus punctul de vedere în cadrul dezbaterilor publice „Egalitate: cultură, practică sau iluzie?” la IPN.
Spre exemplu, unul din subiectele de actualitate se axează pe faptul dacă statul trebuie să reglementeze veniturile și pe cât de activ e necesar să se implice în redistribuire. „În țările scandinave, bunăoară, există un mecanism colosal de redistribuire a avuției naționale. Acolo nimeni va admite să câștigați un munte de aur, vor veni și vă vor sustrage cinci șăsimi în folosul societății. Altceva e că statul acolo se bucură de încredere, cetățenii înțeleg că statul nu-și va bate joc de acești bani, dar îi va socializa. Iar în SUA treburile stau altfel: poți fi foarte bogat, perdantului îi rămân bocetele.
„În țările postsovietice dreptatea e percepută de mulți pe măsura lui „Шариков” (personaj dintr-un roman de M Bulgakov – n.r.): când totul e cu țârâita, cel mai simplu e să le împarți tuturor egal. Indiferent de contribuția fiecăruia”, a observat Serghei Borisov.
Adesea, în viziunea lui, percepția dreptății e o frână a creșterii economice. „Când societatea începe să fie înstărită, apare aspectul accesului la resursele economice, culturale, sociale și a regulilor de distribuire. S-ar părea că economia cere crearea stimulenților de dezvoltare și sporire a bunăstării nu din furat, ci din contul unor noi servicii și bunuri, dar societatea ar putea dezaproba că unul are venituri mari, iar altul – mici. Momentul interdependenței este foarte complicat mereu - se rezolvă o problemă mică, dar poate apărea una mare”, e convins expertul.
În viziunea lui, democrația participativă poate soluționa doar parțial problema inegalității. „În cele din urmă, totuna apar lideri, dar oare în esență ei sunt egali cu acei pe care îi conduc? Politica în sine e o chestie de verticalitate. La fel ca și puterea, ea împarte lumea în acei care conduc și alții, care sunt conduși. Altceva e că democrația se bazează pe dezideratul că toți oamenii sunt egali în fața legii, în conducerea statului în general și în fața propriului destin. Pe când democrația reală nu-și propune să-i egaleze pe toți în realizarea acestui drept, dar le oferă oamenilor posibilități egale. Unii au nevoie de mai multe posibilități, alții – de mai puține. Iată așa omul din democrațiile mature singur își formează setul”, - a explicat Serghei Borisov.
Dezbaterile publice „Egalitate: cultură, practică sau iluzie?” fac parte din ciclul „Depășirea stereotipurilor privind integrarea europeană, prin comunicare”. Agenția de presă IPN organizează dezbaterile publice cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.