Volatilitatea circumstanțelor politice a determinat evoluții pozitive în agenda europeană a țării. Totuși, slăbiciunile cronice ale construcției instituționale ale statului, influențabilă puternic de instabilitatea politică și alternanța puterii, au făcut posibilă înregistrarea anumitor regrese, scrie politologul Dionis Cenușa într-un articol de analiză pentru Agenția IPN.
Contrar prognozelor nefaste, Moldova a ieșit de sub orbita oligarhică de guvernare, generatoare de deformări în agenda europeană de-a lungul anului 2018, constată politologul.
În opinia lui, “primăvara anti-oligarhică” produsă în 2019, fără implicarea societății în proteste, a creat un teren fertil pentru angajarea mai activă a guvernanților în reforme. El punctează că chiar dacă de natură temporară, schimbările politice de amploare, pentru o țară mică precum Moldova, au generat speranțe ambițioase legate de regenerarea europtimismului populației.
Politologul prezintă trei ipostaze ce au marcat fluctuațiile interne și externe ale statului. De la demolarea regimului oligarhic, datorat unui parteneriat anomal între forțe (geo)politice, de regulă, incompatibile, s-a ajuns la fortificarea forțelor pro-ruse în decurs de doar jumătate de an, sintetizează politologul evoluțiile politice din 2019.
Pragmatismul materialist față de integrarea europeană, caracteristic Democraților sub conducerea lui Vladimir Plahotniuc, a reînviat după ce Socialiștii au demis Guvernul Maiei Sandu, consideră Dionis Cenușă.
Potrivit lui, interacțiunea intensă cu decidenții ruși și organizațiile internaționale dominate de aceștia, precum Uniunea Economică Euroasiatică, promovată intens de oficiul președintelui Igor Dodon, a nivelat dimensiunea europeană a politicii externe. Asemenea tendințe plasează Moldova într-un format parțial asemănător cu cel al Armeniei.
Astfel, publicul este inundat cu manifestări machiavelice în care folosirea pragmatismului economic și politic concomitent față de Vest și Est constituie o normă indispensabilă. După un deceniu de la plecarea Comuniștilor în 2009, politica externă multi-vectorială redevine un element natural al gândirii politice a guvernanților, opinează politologul.
Condiționalitatea europeană și existența partidelor pro-UE constituie o combinație de factori eficienți, care complică tentativele de a mima reformele. În orice caz, aprofundarea integrării europene depinde de viitoarele competiții electorale și de capacitatea partidelor pro-UE de a depăși strategiile, deocamdată reușite, ale forțelor pro-ruse, concluzionează Dionis Cenușa.
