Multe din cele spuse mai sus despre PDM ar putea fi atribuite şi altui pretendent la putere, PSRM, care este şi el la fel de hotărât în proiecte şi acţiuni, dar la fel şi de riscant, „pe muchie”. Oare cum ne va influenţa viaţa de după 2018 încolo un eventual „cocktail Molotov” PDM-PSRM?
---

Promotorii schimbării sistemului electoral au câştigat partida detaşat. O partidă de şah în stil de mare maestru internaţional, cu multe mişcări înainte calculate şi combinaţii pregătite de acasă. O simfonie interpretată de toate instrumentele orchestrei pe note, impecabil, de multe ori cu artişti infiltraţi în sală, sub bagheta inspirată a dirijorului, aflat mai mult în culise. Sau, s-a mai spus: o caravană bine dotată şi bine închegată care merge sigur înainte spre scopul propus, sub lătratul câinilor mai mari şi mai mici.  

Pericol real sau imaginar?

De unde atunci impresia de alertă, de pericol chiar? Din efectul pe care îl va produce această reformă electorală importantă și despre care avertizează oponenții interni și externi? Nu în acea măsură, pentru că efectele vor deveni foarte clare nu mai devreme decât sfârşitul anului viitor sau poate chiar peste ani şi ani. Mai degrabă, senzaţia vine exact din stilul acesta aproape perfect de obţinere a scopurilor politice cu care nu am fost prea obişnuiţi în ultimii ani de mesaje şi acţiuni aproximative ale clasei politice, de hărţuieli reciproce ale partidelor de la guvernare, dar şi ale celor din opoziţie. Ce forţă atât de organizată vine sau a venit deja peste Moldova, cum va fi folosită ea, de către cine, în interesele cui? Înger sau Demon, pogorât peste noi?

S-ar putea ca modul în care a fost gestionată situația în jurul sistemului electoral să verse anumită lumină asupra modului în care va fi gestionată în anii ce vin Republica Moldova. S-ar putea ca modul în care a fost promovat noul sistem electoral să devină un simbol, un prevestitor al înseși forței/forțelor politice care vin să guverneze Moldova. De aceea, la această etapă, poate fi util să examinăm mai atent nu atât ce au făcut, pentru că încă nu putem aprecia foarte obiectiv, cât cum au făcut această lucrare promotorii, în special, Partidul Democrat din Moldova.

Capacităţi neordinare şi procedee interzise

Astfel, trebuie apreciată capacitatea de organizare a PDM la etapele de planificare și realizare a scopului propus, dar și de promovare post-factum a rezultatului obținut. Este o noutate absolută pentru Republica Moldova din ultimii opt ani de guvernare, când ceva se face conform unor planuri care se elaborează profesionist. Se zice că un merit mare îi aparține aici liderului, deja și formal, al partidului, Vlad Plahotniuc. Cu tot respectul pentru oponenţii proiectului de schimbare a sistemului electoral, dar nimeni dintre ei nu s-a ridicat la un astfel de grad de organizare şi nu se ştie dacă, în condiţii similare, ar fi cineva în stare să se ridice.

Este adevărat, că oponenţii ar putea avea dreptate, cel puţin parţial, afirmând că PDM a utilizat procedee, resurse şi finanţe interzise de lege pentru atingerea scopurilor şi aici ar putea fi vorba de una dintre liniile roşii trecute sau foarte aproape de a fi trecute.

Aşteptări reale şi speculate

PDM a ştiut să identifice și să folosească mai bine decât oricine altul așteptările societății de schimbare, în general, dar și de schimbare a clasei politice în particular, ca și condiție a schimbărilor generale. Cine dintre noi, membrii societăţii, nu şi-a dorit schimbări în modul în care îşi duce traiul şi în care statul îi protejează viaţa şi interesele? Cine nu este marcat de dezamăgirile legate de prestaţia clasei politice?

Pe de altă parte, PDM este învinuit de manipulare şi nesinceritate în dialogul cu societatea, pentru că a schimbat radical datele problemei în acest dialog. Campania mare, bazată pe tehnologii bine puse la punct, de promovare a schimbărilor în domeniul electoral, s-a bazat în cea mai mare parte pe posibilitatea cetăţenilor de a rechema deputaţii care nu au făcut faţă. În varianta finală a legii, această prevedere nu se regăseşte, or, în mod normal, nu se mai poate face trimitere la suportul mare al societăţii pentru astfel de schimbări radicale şi controversate. Iniţiativa ar fi avut un alt grad de sinceritate, dacă noile prevederi ar fi intrat în vigoare în următorul ciclu electoral şi nu la alegerile parlamentare din 2018. Iar un rezultat bazat, fie şi parţial, pe manipulare şi nesinceritate nu are de unde fi benefic pentru toată lumea şi nu are cum să protejeze liniile roşii dintre interesele strict politice şi cele ale societăţii.

Virtuozitate politică şi riscul sângelui

PDM a reuşit performanţa unui consens foarte larg în Parlamentul Republicii Moldova pentru adoptarea respectivei legi şi astfel de consensuri au existat foarte puţine în istoria legislativului ţării. A ştiut să-şi facă aliaţi din oponenţii de cândva, să-i marginalizeze pe acei aliaţi care nu au acceptat oferta, să-şi asigure suportul principalei forţe de opoziţie, PSRM, într-o situaţie în care a avut suficiente mandate pentru a vota doar în componenţa coaliţiei majoritare. Cazul adoptării, promulgării, dar şi al publicării în Monitorul Oficial cu intrarea în vigoare în termen record, poate fi considerat un act de virtuozitate politică, dacă nu ar exista şi alte faţete ale situaţiei.

Se pare că pentru prima dată în istoria ţării, guvernarea s-a protejat de masele ieşite la protestul împotriva adoptării prin alte mase de oameni, poziţionate chiar în uşa Parlamentului. Chiar dacă e să dăm crezare PDM că nu avut nicio treabă cu organizarea mitingului pro-adoptare, un partid de guvernământ de bună credinţă a fost obligat să evite crearea situaţiei, când, măcar şi la nivel teoretic,putea curge sânge într-o încăierare dintre cele două grupuri de manifestanţi. A fost trecută în acest caz linia roşie sau nu? S-a mers şi aici pe muchie? Oponenţii mai vorbesc şi despre metode mai puţin ortodoxe de obţinere a „consensului larg parlamentar”, inclusiv corupere, şantaj, presiune, arestări. Chiar dacă nimic-nimic dintre acestea nu sunt adevărate, contează percepţia largă în societate că este anume aşa, iar aceasta înseamnă că, oricum, eventual în alte domenii decât acestea, liniile roşii au fost sau sunt trecute, sau ameninţate.

Mulţi paşi fără unul

PDM a făcut extrem de multe eforturi pentru a ţine cont de recomandările Comisiei de la Veneţia, mai multe nu a făcut în situaţii similare nimeni şi nu se ştie dacă ar fi capabil altul cineva să facă. A dat dovadă de conştientizare a faptului că de aceasta depind în mod crucial relaţiile cu practic toţi partenerii de dezvoltare, respectiv, soarta cursului european al ţării, promotor al căruia susţine că este. Delegaţiile foarte solide la Veneţia şi Bruxelles, dezbaterile ample, fără precedent de ample, sub egida Parlamentului şi a unor ONG-uri sunt doar unele dintre exemplele relevante.

Dar PDM nu a făcut pasul principal pentru a fi în concordanţă cu aşteptările partenerilor de dezvoltare, aceleaşi aşteptări ale tuturor partenerilor de dezvoltare – nu a renunţat sau cel puţin nu a amânat adoptarea legii, iar aceasta înseamnă evident apropierea de altă linie roşie. Consensul obţinut în Parlament a fost unul tehnic, de conjunctură politică, dar care a generat şi mai multă dezbinare în societatea şi aşa dezbinată. Este vina oponenţilor politici care nu au acceptat invitaţia la dezbateri, dar, în aceeaşi măsură vorbeşte despre nedorinţa sau incapacitatea partidului de guvernământ, de la care totdeauna se cere mai mult decât de la opoziţie, să asigură un consens de esenţă, nu doar tehnic. Poate şi mai îngrijorător pentru partenerii de dezvoltare este faptul că guvernarea nu a dorit sau nu a fost capabilă să asigure un dialog consensual şi cu multe dintre ONG cu mari capacităţi de expertiză, care s-au opus schimbării sistemului electoral sau cel puţin în formula propusă de guvernare, dar care se bucură de multă încredere în faţa aceloraşi parteneri de dezvoltare. Indirect, despre aceasta vorbeşte şi intenţia de a reduce accesul multor ONG-uri la finanţarea externă, după modele nesalutate de democraţiile avansate. O altă linie se întrezăreşte la orizont?

Actoria geopolitica şi riscurile

Pentru prima dată în istoria ţării, PDM a transformat Republica Moldova din obiect al relaţiilor internaţionale în subiect, din spectator în actor, inclusiv în jocurile geopolitice dintre Est şi Vest. De exemplu, pentru prima dată, Moldova şi-a atribuit un rol activ, hotărât, în raport cu Federaţia Rusă, în condiţiile când până acum abia dacă reacţiona la acţiunile de multe ori neprieteneşti ale acesteia. Expulzarea diplomaţilor, interdicţia impusă vicepremierului rus Rogozin de a veni în Moldova cu un avion militar, precum şi unor deputaţi şi artişti ruşi de a se deplasa în regiunea transnistreană pentru a participa la manifestaţii organizate în mod unilateral de regimul separatist sunt doar ultimele exemple. Dar cea mai relevantă acţiune o constituie Declaraţia adoptată recent de Parlament prin care se cere în mod oficial Federaţiei Ruse să-şi retragă trupele militare care staţionează nelegal pe teritoriul Republicii Moldova şi constituie un pilon al regimului separatist din zona de dislocare. Un astfel de document nu a existat până acum, iar aceasta înseamnă că abia acum comunitatea internaţională interesată a obţinut un motiv oficial să sprijine Republica Moldova în această problemă crucială.

Dar, există multe semnalmente că această atitudine a guvernării moldoveneşti a fost adoptată în contextul interesului de a schimba sistemul electoral. Cel puţin, ambele teme au fost promovate de către reprezentanţii Chişinăului împreună şi, practic, în acelaşi timp şi la Bruxelles, şi la Washington. Astfel, putem bănui intenţia guvernării de a specula interesul Occidentului în raport cu Rusia, pentru a obţine sprijinul în proiectul său politic cu privire la sistemul electoral. Iar caracterul speculativ într-o problemă geopolitică poate comporta riscuri pe care Chişinăul să nu fie în stare să le gestioneze. Riscuri de diferite genuri, inclusiv de ordin militar.

Cocktail Molotov

Modul hotărât, profesionist din punct de vedere politic, dar deseori foarte riscant, pe muchie, pe care l-a folosit până acum în interior şi în exterior PDM în gestionarea situaţiei privind sistemul electoral ne poate sugera anumite răspunsuri privind perspectivele pe care le poate avea cetăţeanul, societatea moldovenească şi statul Republica Moldova, în caz dacă PDM îşi atinge unul din scopurile neanunţate ale reformei electorale: menţinerea puterii şi, eventual, extinderea influenţei sale politice în ţară.

Multe din cele spuse mai sus despre PDM ar putea fi atribuite şi altui pretendent la putere, PSRM, care este şi el la fel de hotărât în proiecte şi acţiuni, dar la fel şi de riscant, „pe muchie”, şi orientat în direcţii opuse. Oare cum ne va influenţa viaţa de după 2018 încolo un eventual „cocktail Molotov” PDM-PSRM?

Câtă dreptate să aibă reprezentantul unuia dintre partenerii de dezvoltare, Ambasada Statelor Unite la Chișinău, care afirmă că „adoptarea Codului Electoral revizuit pune la îndoială obiectivul declarat al Guvernului privind un viitor democratic și european pentru oamenii din Moldova”?

Valeriu Vasilică, IPN