Specialiştii Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru (ARFC) reiterează că consolidarea terenurilor agricole singura este posibilitate pentru ca locuitorii de la sate să trăiască mai bine. Vicedirectorul ARFC, Ştefan Crigan, a declarat joi, în cadrul unei conferinţe de presă privind rolul ARFC în consolidarea terenurilor agricole, că Guvernul a depus suficiente eforturi pentru îmbunătăţirea legislaţiei în privinţa consolidării terenurilor agricole, începând cu anul 2002. În special, au operate o serie de modificări la Codul Funciar, pentru a simplifica procedurile şi a reduce costurilor pentru perfectarea actelor necesare la consolidarea terenurilor agricole. Potrivit lui, consolidarea terenurilor agricole reprezintă un complex de acţiuni juridice şi tehnice, întreprinse în scopul optimizării dimensiunii, amplasării terenurilor şi organizării de măsuri în vederea combaterii eroziunii solurilor. Consolidarea terenurilor este un proces benevol, a subliniat el, care se face în baza cererii adresate în scris de către proprietar primăriei respective. În cei patru ani de la operarea completărilor în Codul Funciar, Institutul de proiectări pentru organizarea teritoriului a elaborat şi a implementat doar 6 proiecte de consolidare a terenurilor agricole. Crigan s-a arătat nesatisfăcut de rezultatele obţinute până în prezent la capitolul consolidării terenurilor agricole, unul din motive fiind faptul că mulţi deţinători de terenuri agricole nu doresc să-şi consolideze terenurile, deoarece acest fapt li se asociază cu kolhozurile din trecut. Mulţi proprietari sunt plecaţi în străinătate, şi nu au perfectate acte pentru folosinţa terenuri pe alte persoane, iar alţii nu sunt suficient informaţi despre oportunităţile de care ar putea dispune în cazul consolidării terenurilor. Vicedirectorul ARFC a mai spus că oamenii nu sunt interesaţi să vândă terenurile agricole, dar mai mulţi doresc să le transmită în arendă. Însă pentru ca terenurile agricole să fie atractive pentru cei care arendează, ele trebuie să fie consolidate deoarece investiţiile în agricultură se fac doar pe suprafeţe marii, a subliniat Crigan. Actualmente, după 15 ani de reformare a agriculturii, în proprietate privată se află cca 1,8 mln hectare de terenuri agricole, ceea ce constituie 55,3% din total. Alte 732,8 mii hectare (21,6%) aparţin autorităţilor publice locale, iar 781,5 mii hectare (23,1%) - statului. Potrivit datelor ARFC pentru noiembrie 2005, 42,4 la sută din terenurile cu destinaţie agricolă se lucrează în comun, iar alte 42 la sută – în mod individual. Celelalte 18 la sută, care aparţin statului şi unităţilor administrativ-teritoriale, în mare parte, se lucrează în comun. În medie arenda unui hectar de teren agricol costă până la 1,2 mii lei pe an, iar în cazul vânzării – între 300 şi 700 USD, în funcţie de locul amplasării, relief, bonitate. Terenurile, aflate la o distanţă de 10 km de Chişinău se vând la preţul de 25-30 mii USD pentru un hectar, mai notează Info-Prim Neo, citând date ale ARFC.