 |
|
| Anatol Țăranu | |
Penultima dată judecătorii moldoveni s-au întrunit la o adunare generală patru ani în urmă, chiar dacă cutuma prevede ședințe anuale. La recenta Adunare Generală a Judecătorilor, din 17 martie curent, au fost prezenți 330 de judecători din 425 câți activează în sistem, iar motivul de ce Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), organul de autoadministrare a judecătorilor, nu i-a convocat pe judecători în ședințe anuale a fost explicat prin factorul pandemiei. Ordinea de zi acceptată de Adunarea Generală a întrunit două subiecte: aprobarea modificării Regulamentului cu privire la funcționarea Adunării Generale a Judecătorilor și alegerea membrilor permanenți ai Consiliului Superior al Magistraturii. După lungi dezbateri niciunul din aceste subiecte nu a fost dus până la finalitate, ședința judecătorilor fiind amânată până după Paști.
O formă de rezistență a tagmei judecătorești
După amânarea ședinței, mai mulți comentatori au remarcat că sunt dezamăgiți de comportamentul judecătorilor, în timp ce alții, într-un fel sau altul recunoscând marele probleme cu care se confruntă justiția moldovenească nereformată, s-au solidarizat cu majoritatea judecătorilor nemulțumiți, acuzând guvernarea și președintele Maia Sandu de încercarea instituirii controlului politic asupra justiției. Oricum, amânarea cu șase săptămâni a alegerii reprezentanților judecătorilor în CSM, în condițiile când majoritatea actualei componențe a acestui organ judecătoresc și-au prezentat demisia, face CSM nefuncțional și aduce pe această cale la blocajul mersului reformei sistemului judiciar.
Amânarea alegerilor în CSM a fost motivată prin existența mai multor contestații asupra deciziilor cu privire la prevetting, care încă nu au fost examinate. Procedura Vetting în cadrul reformei justiției prevede o examinare minuțioasă a întregii averi și a vieții private a magistraților, fiind un element de bază a luptei cu corupția în sistem. Deja la etapa inițiala a procedurii un număr defel neglijabil de judecători au eșuat prevettingul. Unii dintre ei au contestat decizia Comisiei Prevetting, însă examinarea contestațiilor este tergiversată de demisia celor 4 judecători din CSJ, în sarcina cărora era examinarea contestațiilor. În acest fel, demisiile în lanț din sistemul judecătoresc moldovenesc par a deveni o formă de rezistență a tagmei judecătorești împotriva măsurilor anticorupție în cadrul reformei justiției în desfășurare, în condițiile când unii dintre judecători deja au picat testul integrității.
Spune-mi cine conduce adunarea și-și spun cine este adunarea
O confirmare în plus pentru această supoziție servește practica aplicată la alegerea conducerii Adunării Generale, când nu a fost susținut pentru această misiune un judecător cu o reputație ireproșabilă și care anterior a fost desemnat chiar de CSM ca cel mai bun judecător din țară. În schimb, majoritatea adunării a ales pentru conducerea ședinței un judecător care a eșuat testul integrității efectuat de Comisia Prevetting, nefiind capabil să justifice multe bunuri din proprietatea sa. La prima vedere a fost un detaliu nesemnificativ, dar care pus alături de unele altele dezvăluie clar predispozițiile dominante în mediul corporației judecătorești din Republica Moldova.
În majoritatea discursurilor judecătorilor din cadrul Adunării a predominat supărarea, condimentată cu pretenții pentru condițiile și remunerarea muncii, mai puțin pentru interesul public de a rezolva rapid și eficient problemele din justiție - numirea în funcție a judecătorilor, soluționarea mai rapidă a cazurilor, luarea deciziilor importante de administrare în sistemul judecătoresc și, mai ales, de a restabili imaginea pătată de suspiciuni rezonabile de corupție din sistemului judecătoresc. În loc să devină partener al politicului în reformarea justiției, majoritatea corpului judecătoresc mai degrabă pare predispusă să se opună reformei.
Printre cele mai gălăgioase luări de poziție antireformă în dezbateri s-a remarcat discursul judecătoarei, care a dat unul din cele mai scandaloase verdicte judecătorești la comandă politică din istoria jurisprudenței moldovenești, condamnându-l la zece ani de închisoare pe Valeriu Pasat în dosarul MIG-urilor. Condamnare care a fost anulată după ani grei de detenție pentru acuzat atât de instanțele juridice naționale, cât și de cele internaționale. Este greu de crezut, că posesoarea unui asemenea background judecătoresc are dreptul moral să dea lecții publice de corectitudine profesională și preocupare sinceră pentru actul justițiar.
„Lumea se teme de el mai tare decât de bandiți...”
Problemele în sfera justiției au devenit principalul impediment în calea integrării europene a Republicii Moldova. Sondajele sociologice fixează din an în an degradarea constantă a încrederii societății în actul de justiție. Corupția în sfera justiției a devenit endemică și această stare a lucrurilor s-a încetățenit de decenii, contaminând îndeosebi comunitatea judecătorească. Sistemul judecătoresc din Republica Moldova este grav bolnav, întremarea lui devine imposibilă cu propriile forțe interioare. Câțiva ani în urmă, unul din miniștrii justiției de la Chișinău se destăinuia audienții din cadrul uneia din Adunările Generale a Judecătorilor în termenii următori: „Mi se prezintă informații despre președintele instanței de judecată din localitatea respectivă că deține atâtea proprietăți, magazin, proprietăți funciare, acțiuni la fabrici de vinuri, fiul său notar în aceeași localitate. Lumea se teme de el mai tare decât de bandiți”.
Cazul descris mai sus nu este unul ieșit din comun pentru foarte mulți reprezentanți ai castei de judecători moldoveni. De aici defel întâmplătoare este reacția dominantă în mediul judecătoresc la activitatea comisiilor de pre-vetting și vetting, constituite din trei experți naționali și trei internaționali, și pe care mulți judecători o percep drept „umilitoare” în raport cu aprecierea stării sale materiale și a căilor de obținere a averilor din proprietate. Perioade lungi de timp justiția moldovenească îndeplinea comenzi politice ilegale, în schimb statul închidea ochii la îmbogățirea ilicită a magistraților prin acte de corupție. Însă, după ce Republica Moldova a obținut statutul de candidat pentru aderare la Uniunea Europeană, Comisia Europeană a formulat nouă condiții îndeplinirea cărora este obligatorie. Patru dintre acestea țin de reforma justiției. Din acest moment guvernarea pro-europeană este condamnată la implementarea reformei justiției fără nicio amânare, în primul rând, combătând corupția din sistemul judecătoresc și din procuratură.
În sfera justiției se instituie, de fapt, starea excepțională
Imediat după ce Adunarea Generală a Judecătorilor a amânat numirea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, Președinta Maia Sandu, a convocat Consiliul Suprem de Securitate pentru a discuta blocajul creat în procesul de reformă a justiției și modalitățile de depășire a acestuia. Deciziile Consiliului de Securitate nu lasă loc de dubii privind gradul de intransigență la care a ajuns guvernarea după lungi ezitări în promovarea reformei. De data aceasta s-a recurs la măsuri excepționale, începând cu constatarea generală despre justiția sechestrată de interesul personal al unor judecători care au lăsat criminali în libertate și au permis ca Laundromatul și furtul miliardului să rămână nepedepsite sau au intervenit în zona politicului prin invalidarea alegerilor.
Pentru promovarea reformei în sfera justiției se instituie, de fapt, starea excepțională prin accelerarea procesului de creare a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), în cel mult 30 de zile. Parlamentul urmează să adopte cadrul legal pentru crearea Curții Anticorupție, care trebuie să devină funcțională în cel mult trei luni și care urmează să examineze dosarele de mare corupție și dosarele de corupție din justiție. Ministerul Justiției, Institutul Național al Justiției și noul CSM vor lucra împreună pentru asanarea componenții blocului judecătoresc prin a pregăti și a aduce tineri judecători în sistem. Totodată, șefa statului a lăsat la latitudinea fiecăruia din actualii judecători alegerea de a continua să fie parte a problemei justiției nereformate sau să devină parte a soluției reformei.
Prin instituirea Curții anticorupție guvernarea proeuropeană pune capăt perioadei continue de lâncezeală în procesul reformării justiției. Se termină perioada de impunitate a magistraților certați cu legea, a tentativelor lor aparent legale de sabotare a reformei. Reacția rapidă a Consiliului Superior de Securitate la sincopa reformei în justiție provocată de ultima Adunare Generală a Judecătorilor, insuflă optimism în determinarea guvernării de a stârpi corupția în sistemul judecătoresc și a procuraturii prin metode excepționale. Însă noua etapă în procesul de reformare a justiției moldovenești aduce cu sine și noi provocări. Este important ca metodele excepționale în promovarea reformei să separe efectiv a treia putere în stat de politic, contribuind la eliberarea definitivă a justiției de influență politică ilegală. Doar o asemenea reformă va duce la îndeplinirea de către statul moldovenesc a condițiilor Comisiei Europene privind reforma justiției, deschizând ușile negocierilor privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.
