...Doar o căsuţă

”Ntr-un colţ de rai,

Doar o măicuţă

Şi-o limbă ai!...                                                 

Trăim într-o epocă istorică şi de aici rezultă că noi facem istoria...Istoria naşte personalităţi, istoria ridică pe altarul înveşnicirii  eroi, sfinţi... şi tot istoria condamnă şi şterge din memorie, dar niciodată nu uită a spune Adevărul...Noi suntem martorii şi eroii (pozitivi, negativi) acestei epoci de luptă, luptă pentru triumful Adevărului pe care îl vom găsi odată cu conştientizarea  identităţii naţionale a marii majorităţi a românilor moldoveni .  Acest Adevăr se numeşte REÎNTREGIREA Neamului sau UNIREA!

                                                                                                                                                   Iacob Cazacu-Istrati

 Suntem deprinşi în mare majoritate să considerăm anul 1989 ca an al trezirii conştiinţei naţionale. Nu sunt de acord. Conştiinţa naţională a existat la poporul nostru din cele mai vechi timpuri şi sa cristalizat odată cu formarea statului naţional. Acei care pun anul 1989 la temelia trezirii conştiinţei naţionale au şi ei un pic de dreptate. De ce un pic? De aceea, că dacă conştiinţa naţională s-ar fi aflat în stare de hibernare până la 1989 atunci n-am fi ajuns la Marea unire de la 1918, n-ar fi supravieţuit  acele scumpe sufletului nostru valori: limba, alfabetul, tricolorul...tradiţiile şi obiceiurile noastre naţionale. Prin conştiinţă au supravieţuit... Altceva e, că s-a încercat dur, forţat să ni se şteargă conştiinţa de neam prin diferite metode şi mijloace de către duşmanii noştri, pe nişte căi cu adevărat  barbare: înlocurea alfabetului  latin cu cel kirilic; scimbarea numelui limbii naţionale din română în moldovenească; întroducerea unei limbi streine ca limbă de stat pentru a uita cine suntem, pentru a ne şterge conştiinţa noastră naţională... Dar am rezistat. A rezistat şi conştiinţa noastră. Deci, am avut-o, că altfel nu rezistam... Şi  trebuie să ne mândrim, că am ajuns la anul 1989, care a servit ca o trambulină pentru un salt uriaş în procesul de recunoaştere a identităţii. Da, era în conştiinţa noastră acea identitate şi ea a ieşit la lumină datorită unui imbold pornit de către liderii, pionerii mişcării pentru renaştere naţională a anilor 70-80...S-a produs acest salt şi datorită dispariţiei fricii, care ne-a urmărit ani în şir...frica intrată în vinele poporului  în anii 40-50... Dar conştiinţa de neam a mers tot timpul în pas cu neamul!  Cu acei neînfricaţi luptători pentru readucerea acelor adevărate valori ale neamului la ele acasă: limba, alfabetul, tricolorul, imnul...

 Şi dacă multe... se pot înlocui, atunci numai unica valoare a unui neam nu poate fi înlocuită cu nimic în lume- limba mamei. Dumnezeu şi Mama ne-a dat viaţă, iar cu ea odată şi limba. Noi, toţi acei care vorbim în limba mamei avem o Ţară, care a luat naştere  datorită tot unei mame- poporul. Deci, noi şi  cu Ţara suntem un tot întreg, suntem un suflet şi o limbă, un dor şi o dragoste, suntem o naţiune românească într-un stat românesc, care astăzi poartă numele de România Mică s-au Republica Moldova.

La 31 august 1989 a fost adoptată Legea cu privire la funcţionarea limbilor pe teritoriul Republicii Moldova. Acestei legi oficializau limba română şi revenirea la alfabetul latin. Ziua de 31 august era cea mai frumoasă şi cea mai importantăsărbătoare întitulată la început „Limba noastră cea română”, apoi doar „Limba noastră” s-au “limba maternă” cum o numesc neocomuniştii şi azi…

Anul acesta se împlinesc 21 de ani de când sărbătorim Ziua Limbii. Şi dacă la începuturi ziua de 31 august purta farmecul unei sărbători cu adevărat naţionale şi simboliza victoria noastră în lupta pentru identitate, limbă şi adevăr, apoi, în anii guvernării comuniste se permitea sărbarea  mai mult pentru a nu provoca revolte populare, după părerea mea. 

Odată cu venirea la putere a partidelor liberal-democrate, după 2009, sărbotoarea se pare,că iar îşi revine în albia sa firească, dar…nu mă bucură ca altădată…când văd atâta făţărnicie şi indiferenţă în cercurile guvernante…Mai bine m-aş fi simţit sufleteşte, dacă nu i-aşi vedea pe duşmanii vădiţi ai Limbii Române participând la unele manifestări pe care chiar le urăsc…Cum poate un om sănătos, care toată viaţa sa profesională a propagat ateismul, ura faţă Dumnezeu să meargă la biserică şi pe lângă lumânările aprinse, să-şi facă semnul crucii…Ori să se identifice moldovean şi la 31 august să depună flori la monumental lui Ştefan cel Mare, Mihai Eminescu, Grigore Vieru şi alte personalităţi streine sufletului ?!

Miuhai Ciobanu cu nepoţica

Dar sperăm să revină totul ca la început, să sărbătorim aşa cum am sărbătorit Limba Noastră cea Română în anul 1990, aşa cum au sărbătorit-o la 31 august 2012 membrii comunității  de limba română din Toronto… au sărbătorit-o toţi românii.

De la început vreau să menţionez rolul de organizator şi aportul adus în organizarea seratei de concert şi voie bună închinată acestei mari sărbători naţionale a Doamnei Ala Mândâcanu, Preşedinta Asociaţiei Românilor Moldoveni din Quebek, care prin uriaşa şi nestăvilita sa energie a dirijat de la distanţă (500km) tot procesul pregătirii atât a seratei cât şi a concertului deosebit de frumos şi binevenit… Vreau să vă spun, că este o femee deosebit de ageră, cu nişte capacităţi organizatorice deosebite şi o forţă spirituală de influienţă asupra auditoriului colosală, şi care emană bunătate, dragoste faţă de toţi acei care o înconjoară…Aşa o văd nu numai eu…Deci, Ala Mândâcanu a fost zeiţa acestei sărbători în Toronto.

Menţionez, că la acest eveniment au fost prezenți  oaspeți de onoare:  Corneliu Chișu,  deputat  în parlamentul canadian, George Oprea, consulul onorific al Republicii Moldova în Ontario, Steve Ghilchirst, consilier parlamentar, fost deputat și ministru în provincia Ontario.

Serata a fost deschisă de D-na Ala Mândâcanu, care a evocat momentul istoric din 31 august 1989, când a fost adoptată legea privind funcţionarea limbilor, lege care a consfinţit revenirea la grafia latină şi a acordat limbii române statutul de limbă oficială. După aceasta toţi participanţii au interpretat Imnul de Stat al României Mici « Limba noastră » şi Imnul de Stat al României Mari « Deşteaptă-te române ».

Artista Angela Bucico, stăpâna Restaurantului « Imperator », în localul cărui a avut loc această mare activitate culturală a interpretat ca de obicei cu aceeași ardere interioară cântecul ”Libertate” (versuri de Ion Hadârcă, melodia de Anatol Dumitraș),  piesă a  rezistenţei naţionale a acestor 21 de ani…care a devenit un imn al Mișcării de eliberare națională din Basarabia.(cineva din prezenţi a menţionat, că aceast cântec merită să fie imnul actual al României…Mari şi Mici!).

Consulul onorific al RM în Ontario, George Oprea a facut a scurta prezentare a evenimentelor care au dus la instituirea Zilei Limbii Romane ca sărbătoare a tuturor românilor si a felicitat asistența cu această ocazie. Dansul a informat participanții la sărbătoare despre recenta decizie a guvernului Republicii Moldova de a deschide o ambasadă în Canada.

Dl deputat în Parlamentul Canadei Corneliu Chișu a menționat în discursul său importantul rol economic, social și cultural pe care îl are comunitatea de limbă română  din Canada, integrată cu succes în societatea canadiană şi a înmânat o Diplomă de Onoare  D-nei Ala Mîndîcanu, pentru promovarea  imaginii pozitive a Republicii Moldova în Canada.

Aplauze furtunoase au răsunat după cuvântul de felicitare a Artistului Poporului din RM Mihai Ciobanu.

O descriere aparte merită evoluarea familiei Ciobanu, devenită dinastie putem spune: multiubitul nostru Artist al Poporului din RM Mihai Ciobanu, soţia, D-na Valentina şi fiul Mihăiţă, care au prezentat un program de melodii şi cântece  populare.  Cântecele, horele și sârbele populare, culese  și prelucrate de Mihai Ciobanu de prin satele noastre, au fost nu doar  ascultate cu drag de lumea prezentă, dar și dansate cu mult foc…

Pe lângă melodiile populare, publicul au rămas încântaţi de virtuozitatea interpretativă a  violoniștilor montrealezi Marcel Roşcovan și Valeriu Ichim, care au prezentat piese cunoscute din repertoriul clasic internațional și național.

Pe parcursul seratei au mai evoluat cu cântece şi poezii artista de origine română din Toronto Ruxandra Maria Şaluian, ziarista Liliana Bagrin, poetul Iacob Cazacu-Istrati, profesoara   Tamara Bagrin, Dan Lavric, Leonid Vârlanovici ş.a.

La întrebarea mea, care au fost mâna dreaptă a ei aici în Toronto şi Khitchener.. d-na A.Mândâcanu a spus, că s-a bazat pe entuziasmul şi experienţa celor nominalizaţi în pasajul de mai sus…

O surpriză frumoasă a fost evoluarea Mariei Timofti-Bârsan, care a demonstrat calități vocale deosebite, făcând publicul să rămână plăcut surprins şi încântat…

Nu a lipsit din programul seratei nici renumita tombolă (loteree), la care au participat majoritatea celor prezenţi, care au împărţit între ei biletele cele mai norocoase. Cele mai bune câştiguri, prin tragere la sorţi au fost cartele de telefoane, CD-uri cu cântecele lui Mihai Ciobanu şi cel mai norocos câştig- o masă gratis în restaurant( din contul restaurantulu, cadou din partea D-nei Angela Bucico) pentru cel norocos de a servi o masă împreună cu familia artistului Mihai Ciobanu.  

 La sfârşitul seratei am întrebat câţiva participanţi ce impresii le-a lăsat seara de azi, petrecută în acest lăcaş al românităţii din Toronto? :

-Mihai Ciobanu, artist, din RM : - Impresii nespus de plăcute şi de neuitat…

-Emilia şi Dumitru Răchitan, români olteni:- Am rămas plăcut surprinşi, că ăn Toronto avem un restaurant românesc a unei stăpâne basarabence şi mare artistă a estradei. O femee deosebită, un patriot adevărat al neamului…

-Veaceslav Murzac, Olguţa Hamureac din Chişinău şi Ion Cheptene din Străşeni :- O seară minunată, cum numai în vise…şi am dori ca părinţii noştri să vadă aceste mese pline cu bucate alese, pregătite în stil naţional…să vadă cât suntem de fericiţi, numai că dorul…De n-ar fi dorul acela de casa părintească…Dar aşa, e Ok! 

-Virgil Rusicior din Bucureşti :- Dragul meu! Nu a fost pur şi simplu o seară…a fost o erupţie vulcanică a spiritualităţii româneşti, un vulcan cu suflet în cea mai frumoasă casă din poveşti…şi a stăpânei Ileana Cosânzeana…

Frumoase cuvinte, spuse într-o nemaipomenit de frumoasă limbă- Limba Noastră cea Română

Frumos a spus  şi acad.N.Dabija :-Limba noastră seamănă cu părinţii şi strămoşii noştri, cu copiii şi cu viitorul lor, care îl îngână de pe acum. Ea seamănă cu fiecare dintre noi.

Limba Noastră cea Română…

Sărbătoarea “Limba Noastră cea Română este sărbătoarea naţională a tuturor românilor Limba este veşmântul spiritualităţii naţionale a unui popor. Nu întâmplător, poetul  Mihail Eminescu, spunea: „Nu noi suntem stăpânii limbei,/Ci limba e stăpâna noastră”.

Un popor fără limbă este sortit pieirii.

Noi, acei de peste ocean o vom pastra cu sfinţenie, la fel cum ne vom păstra libertatea, iar unii dintre fraţii noştri de acasă mai visează adevărata libertate. Vreau să le aduc aminte cuvintele marelui poet Grigore Vieru: Vom fi cu adevărat liberi atunci când întreaga ţară va deveni o CASĂ A LIMBII ROMÂNE.