„Până la urmă, ar fi posibil să sperăm că anume obiectivele majore ale țării și existența unor pericole extreme legate de războiul de agresiune purtat de Federația Rusă împotriva Ucrainei vecine, dar și grija reală pentru soarta oamenilor din Moldova, induce un plus de raționament în interiorul clasei politice moldovenești, care o face să evite destabilizările interne, dar și să nu își taie propria cracă electorală de pe care să își poată asigura accederea la putere, care este un obiectiv firesc într-o societate democratică și stabilă. În Ucraina, cuprinsă de război ca forma superioară a destabilizării, alegerile sunt interzise prin Constituție...”
---

În spațiul public au apărut opinii contradictorii formulate de actori politici importanți din opoziție privind beneficiile și riscurile protestelor antiguvernamentale pentru stabilitatea internă a Republicii Moldova. Divergențele se referă și la capacitatea protestelor în calitate de metodă pe care o poate folosi opoziția pentru a-și atinge scopul legitim de a cuceri puterea în stat în urma alegerilor parlamentare ordinare, care pot avea loc mai degrabă în toamna acestui an, ținându-se cont și de conjunctura regională actuală, influențată de războiul ruso-ucrainean din imediata vecinătate. În cele ce urmează, vom încerca să înțelegem cât „raționament” și câtă „politică” există în pozițiile anunțate.

PSRM: preponderent politică

Acțiunea de protest desfășurată sâmbăta trecută, 22 februarie, a fost anunțată și pregătită din timp de către conducerea Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), dar ideea inițială a suferit schimbări semnificative, de presupus, inclusiv, din cauza „semnelor de raționament politic” despre care vom vorbi mai jos. Deocamdată, ne amintim că PSRM și-a dorit ca la această acțiune, dar și la multe altele pe care intenționa să le organizeze, „începând cu luna februarie”, să participe cât mai multe partide de opoziție. Iar pentru aceasta socialiștii au anunțat că poartă discuții cu potențiali parteneri. Din câte se vede, nici până la data de 19 februarie, când a fost publicat acest anunț, PSRM nu avea confirmarea participării altor formațiuni politice cu pondere, de aceea a trebuit să se limiteze la doar o față strict „psrm-istă” a primei acțiuni de protest.  

Vom reveni ceva mai târziu la explicația făcută publică de ce o parte importantă din partidele de opoziție nu a acceptat invitația, până atunci ar fi util să examinăm proporția dintre „politic” și „rațional” caracteristică principalului organizator.

O parte din eșecul consolidării forțelor de opoziție poate fi trecută pe seama conceptului general al protestelor, care nu pare suficient de clar, atrăgător și aducător de beneficii politice sigure. Aceasta se referă, inclusiv, la principalele lozinci propuse de PSRM prin același anunț: „Vrem dreptate și alegeri anticipate!”; „Jos ipocriții, iresponsabilii și hoții de la Guvernare!”; „Fără simboluri de partid. Protestăm împreună, ca o forță socială comună”; „Toți cetățenii care vor alegeri anticipate și o guvernare care să muncească pentru oameni, nu împotriva lor...” etc. Lozincile par a fi prea generale, formulate în limbaj sofisticat și neclar, dar și insuficient de argumentat.

De exemplu, de ce alegeri anticipate? Alegeri anticipate parlamentare sau prezidențiale? Cu atât mai mult că alegerile prezidențiale au avut loc numai trei luni în urmă, iar până la alegerile ordinare a rămas în jur de jumătate de an? Care este motivul și baza legală pentru debarcarea anticipată a actualei guvernări? Ce se întâmplă cu țara și cu populația într-o perioadă de tranziție, marcată de criză energetică acută, pentru care guvernarea actuală a identificat anumite soluții prin care se oferă suport atât populației, cat și agenților economici? Vor mai funcționa aceste mecanisme în perioada de tranziție și după alegeri, dacă vine altă guvernare, în special una reprezentată de PSRM? Va mai oferi UE mijloacele financiare destinate compensațiilor în acest caz? Are PSRM garanții că va putea înlocui aceste fonduri cu altele sau cu gaze naturale și energie electrică mai ieftine, în condițiile actuale, interne și externe? Îi sugerează ceva experiența tristă prin care a trebuit să treacă o parte din teritoriul Republicii Moldova, în cazul când Federația Rusă nu a vrut sau nu a putut livra gaze regiunii transnistrene? Riscul crizei umanitare pe întreg teritoriul Republicii Moldova poate reveni în cazul unui vid de putere într-o perioadă de tranziție, provocată de alegerile anticipate? A calculat bine PSRM rezultatele alegerilor parlamentare anticipate din ultima perioadă și dacă a ținut cont de propriile pierderi în cazurile organizării acestora?

Și ceva raționament politic

Până la urmă, doar în cadrul mitingului de protest s-a dovedit că PSRM pledează pentru alegeri prezidențiale anticipate, concomitent cu alegerile parlamentare ordinare, dar despre aceasta alte partide de opoziției, după cum se va vedea, nu au cunoscut aproape nimic sau chiar nimic. Cum inviți niște potențiali parteneri fără să le spui la ce anume îi inviți? Acestea sunt doar o parte din întrebările fără răspuns clar, pe care au putut să și le pună alte partide de opoziție, invitate de către PSRM să participe la proteste. Acestea s-ar putea să se mai întrebe și dacă există suficient raționament politic în planurile politice ale socialiștilor. 

Este adevărat că PSRM pare să-și dea seama și de necesitatea raționamentului politic în sprijinul sau în afara acțiunilor protestatare. De exemplu, cu exact o săptămână înainte de protestul din fața Președinției, a anunțat despre ample activități de „informare politică”, în cadrul cărora este de presupus că au oferit răspunsuri la o parte din întrebările pe care le pot provoca populației lozincile pregătite pentru protest. „În cadrul Zilei de informare politică, membrii partidului distribuie tuturor celor interesați publicația („Socialiștii”), unde este punctată poziția formațiunii cu privire la subiectele de importanță majoră care îi preocupă pe cetățeni, precum creșterea prețurilor, dar și propunerile PSRM pentru reducerea inflației, măsurile de sprijin social, situația din sistemul de sănătate”, se spune într-un comunicat al partidului. Atâta doar, că alte partide ar putea avea în mod firesc interes pentru alt segment de electorat, precum și alte viziuni asupra stării actuale de lucruri în țară și asupra soluțiilor de redresare. Pe cât este de posibil și util pentru ele să le formuleze pe o platformă comună cu un potențial concurent electoral, până la urmă?

Alternativa: protestele pot aduce instabilitate internă, stare de urgență și riscuri externe

Pe de altă parte, reprezentanții blocului politic Alternativa, unul dintre potențialii parteneri cu pondere ai PSRM în chestiunea protestelor, se arată sceptic față de necesitatea și eficiența acestora și chiar indică asupra unor riscuri atât pentru starea de lucruri din țară, cât și pentru scopurile politice ale opoziției de câștigare a alegerilor parlamentare ordinare.

Recent, această poziție a fost formulată de către unul din liderii blocului, Ion Chicu, președintele Partidului Dezvoltării și Consolidării Moldovei. Potrivit lui, trebuie cântărită foarte bine („rațional”?) eventuala finalitate a unor activități de genul protestelor masive. „Mai sunt șase luni până la alegerile parlamentare și tare nu mi-aș dori să fie aplicate scenarii care ar menține ceea ce se întâmplă în țară sau, și mai rău, ar crea condiții pentru destabilizări și instituirea stării de urgență”, a spus Chicu.

Este de presupus, că aceasta este poziția comună a blocului politic nou format, ca și faptul că anume Ion Chicu a putut avea argumentele principale în favoarea ei. S-ar putea ca Ion Chicu să-și fi însușit mai bine decât alții lecția retragerii sale benevole din funcția de premier cu scopul declarat de a crea posibilitate pentru organizarea alegerilor parlamentare anticipate, după care el personal s-a pomenit în afara carosabilului politic decizional, poate, pentru totdeauna. Și poate tot domnul Chicu și-a făcut lecția comportamentului politic nerațional care l-a caracterizat anterior când nu a prea ținut cont de normele, raționale, ale conduitei politice și despre care IPN a scris și anterior. De altfel, până nu demult, nici alt lider al blocului, Ion Ceban, președinte al Mișcării Alternative Naționale (MAN) nu a putut fi bănuit de respectarea prea multor rigori în comunicarea politică. Iată că situația, politică, internă și externă, îi face să devină mai raționali, cel puțin în sensul protestelor în masă, care pot prezenta și riscuri, și pericole:

„Luând în considerare și conjunctura regională, de război, tot ce trebuie să facă acum opoziția este să convingă oamenii la alegeri să înlăture această guvernare”, a spus Chicu, referindu-se, poate, în particular, la cât mai multe lecții de „informare politică” pentru ca cetățeanul să-și poată face alegerea cât mai conștient.

Și considerente (geo)politice

Nu este exclus ca acest comportament, rațional, să fie dictat și de anumite interese politice directe, neformulate încă. De exemplu, blocul Alternativa ar putea evita să se alăture protestelor inițiate de PSRM și pentru a nu lăsa impresia de vioara a doua în viitorul context electoral, dar și pentru că, eventual, se vede nu doar forță de alternativă pentru actuala guvernare, ci și pentru PSRM care în ultimii ani a balansat între pozițiile primei și a doua forțe politice din Republica Moldova.

În plus, liderii blocului Alternativa s-au referit doar la eventualitatea unor alegeri parlamentare anticipate, nu și la cele prezidențiale anticipate. Poate pentru că nu au cunoscut nimic despre această componentă a mișcării de protest de durată, planificată de PSRM, dar poate că au lăsat-o fără atenție în mod intenționat, pentru a nu facilita începutul unei campanii electorale anticipate a liderului PSRM, Igor Dodon, care ar putea fi unul dintre principalii pretendenți la cea mai înaltă funcție în stat, dar și concurenți ai Alternativei, acum sau tocmai peste 4 ani. 

Nu este exclus ca acest refuz de colaborare la proteste să aibă și conotații geopolitice, accentuate și mai mult în ultimele zile. De exemplu, săptămâna trecută liderul PSRM, Igor Dodon, a fost felicitat în mod oficial de către președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, cu ocazia zilei de naștere, mesaj în care liderul rus i-a recunoscut „curajul” și capacitățile de judecată rațională „chiar și în cele mai dificile situații”. Această mișcare s-ar putea să denote că Igor Dodon a revenit în grațiile Kremlinului, după ce în acest rol s-a aflat fugarul condamnat definitiv Ilan Șor, dar și că i se atribuie un rol mai important decât până acum în promovarea intereselor rusești în Republica Moldova. De altfel, specialitatea lui Șor au fost până acum protestele plătite. Va reuși Igor Dodon să scape de această obligație oarecum eficientă pentru interesele respective? Or, blocul Alternativa, din considerente raționale, dar și politice, nu își poate permite afilierea cu PSRM, inclusiv pe segment protestatar, pentru că liderii blocului au afirmat din start că pledează pentru „integrarea europeană ca obiectiv major al țării”, că știu că „vorbim limba română” și că „avem un război la hotar”.

Până la urmă, ar fi posibil să sperăm că anume obiectivele majore ale țării și existența unor pericole externe legate de războiul de agresiune purtat de Federația Rusă împotriva Ucrainei vecine, dar și grija reală pentru soarta oamenilor din Moldova, induce un plus de raționament în interiorul clasei politice moldovenești, care o face să evite destabilizările interne, dar și să nu își taie propria cracă electorală de pe care să își poată asigura accederea la putere, care este un obiectiv firesc într-o societate democratică și stabilă. În Ucraina, cuprinsă de război ca forma superioară a destabilizării, alegerile sunt interzise prin Constituție... În Marea Britanie, nu au avut loc alegeri în perioada 1935-1945, pentru că țara se afla implicată în Cel de al doilea Război Mondial...