Anul trecut, Maria Pilchin a publicat un volum de poeme cu un titlu provocator: „Tu ești rusul cel bun”. „Unii chiar mă întrebau: Nu-ți pare că sugerezi că există și ruși răi, sau mai puțin buni? După 24 februarie, nu cred că mai e nevoie să explic acest titlu”, a spus autoarea în cadrul unei dezbateri IPN.
Invitată să discute despre rușii care caută adăpost în Moldova după anunțarea mobilizării în Federația Rusă, scriitoarea a spus că nu poate răspunde personal despre cât de bineveniți ar fi aceștia.
„Eu, personal, nu aș putea da un verdict final, îi primim sau nu-i primim. Desigur că orice alegere presupune niște riscuri. Cine este cel care vine? Pentru că pe lângă cei care într-adevăr se tem de moarte – da, poate ei l-au votat pe Putin, dar acum au înțeles că au greșit, pentru că în cazul unora conștientizarea vine treptat și ei nu se mai identifică cu acest regim. Dar pe lângă ei, poate veni și un agent de influență, cu care noi nu vom ști ce să facem în doi-trei ani. E foarte complexă povestea și eu cred că noi, ca societate, trebuie să vedem ce facem cu această situație”, a spus Maria Pilchin, continuând:
„Bruxellesul și Washingtonul au dat semnale că ar primi acești fugari. Eu le-aș spune fugari de mobilizare, în sensul în care nu cred că-i corect să-i numim refugiați. Pentru că ei nu fug din cauza războiului, ci din cauza că nu vor să participe în acest război. Ceea ce e salutabil. Altceva e că, de exemplu, ei fug în Georgia, pe care țara lor a agresat-o (în 2008), ei fug în Kârgâzstan. Ajung și în Moldova. Elementar, eu, ca cetățean al Republicii Moldova, aș vrea ca peste două săptămâni să-mi poată spună «bună ziua» sau «mulțumesc». Să spună «Moldova» și nu «Maldavia». Să spună «Kârgâzstan» și nu «Kirghizia». Să știți că cei din Kârgâzstan se supără mult când se spune «Kirghizia». Pentru că automat etichetează o lume post-imperială, post-sovietică. La fel e și cu «Maldavia». Da’ spune cum se numește țara mea! E o chestiune de protocol, chiar dacă suntem doi oameni de rând. Rușii trebuie să devină buni și să-și revizuiască această atitudine, pe care ei de multe ori nici n-o conștientizează”, a declarat scriitoarea.
CITEȘTE ȘI
Despre atitudinea statului și a societății moldovenești față de persoanele care fug de mobilizarea din Rusia. Dezbatere IPN
Totodată, Maria Pilchin a amintit de mari autori ce se trag din familii care au fost și ele nevoite cândva să se refugieze: „Mama lui Nichita Stănescu, care venea dintr-o familie de aristocrați ruși, a ajuns la Ploiești, s-a măritat cu un român și l-a născut pe Nichita Stănescu, fără de care poezia română modernă ar fi avut o altă față. La fel, fără (Vladimir) Nabokov – tatăl căruia, apropo, a fost unul dintre avocații care au apărat evreii în pogromul chișinăuian – literatura anglofonă, și ea, ar fi avut altă față”.
Potrivit Mariei Pilchin, atitudinea societății moldovenești față de războiul din Ucraina s-a manifestat din primele zile, când venea un flux masiv de refugiați. „Eu personal am trăit un sentiment de mândrie pentru noi. Nu mă refer la guvernare sau anumite instituții, ci la oamenii care s-au dus ca voluntari la vamă ca să preia acei refugiați. Ne-am consolidat ca societate civilă, ceea ce mi se pare foarte important în sensul vaccinării împotriva autoritarismului și altor defazări de acest fel. Așa cum suntem noi, săraci, cu anumite handicapuri ale democrației, totuși, Moldova a învățat în acești ani să se consolideze și să aibă o poziție”, a declarat scriitoarea.
Ea crede că susținătorii războiului în Moldova sunt un segment minoritar. „N-am auzit să iasă vreun politician la TV să spună deschis că este pentru război, chiar dacă îl suspectăm că este. Automat, e conștient că nu dă bine să susții acest război. Ceea ce deja este important. Pentru că mi-e teamă că, în altă conjunctură politică la Chișinău, am fi putut avea alte declarații la microfoane și la televizor”, a conchis Maria Pilchin.
Dezbaterea a fost ediția a 263-a din ciclul IPN „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.
