Șeful statului, Igor Dodon, a anunțat promulgarea, la 9 august 2018, a pachetului de legi privind politica bugetar-fiscală și amnistia de capital. Deși modalitatea specifică de cooperare a șefului statului cu guvernarea Partidului Democrat din Moldova (PDM) a devenit previzibilă de mult, totuși, persistă intriga cum acesta își argumentează acțiunile și își formulează scuzele. Argumentarea în favoarea promulgării pachetului de legi e foarte lungă, deși sinteza e simplă: „Necesar, dar insuficient”. Scuza, în schimb, este exprimată mai desfășurat: „acest pachet de legi constituie o bună premisă pentru reformele cu mult mai cardinale, pe care le va implementa guvernarea socialistă care va veni după alegeri”. Așa, în loc să vegheze de-o manieră echilibrată asupra bunei desfășurări a proceselor social-politice din țară, respectării normelor și procedurilor de adoptare a legilor, șeful statului se lansează în speculații cu caracter probabilist, deci și propagandistic.

Totuși, această abordare a scos în evidență câteva lucruri importante. În primul rând, prin argumentarea și scuzele sale cu caracter futurist, șeful statului a transformat protestul fracțiunii parlamentare a PSRM într-o acțiune bizară. Într-adevăr, care a fost sensul ca fracțiunea PSRM să părăsească, pe 26 iulie 2018, sala de ședințe a Parlamentului, înaintea votării pachetul legislativ invocat, dacă șeful statului îl consideră necesar și l-a promulgat? În al doilea rând, șeful statului, pur și simplu, a desconsiderat argumentele fracțiunii PSRM: legile respective au fost prost pregătite; conținutul lor eclectic trădează plagierea neinspirată a proiectelor PSRM; la adoptarea lor au fost încălcate brutal, ostentativ, procedurile privind transparența decizională; iar amnistia fiscală urmărește legalizarea banilor din miliardul furat etc. Aceste argumente ale fracțiunii PSRM au fost ignorate de șeful statului, care a afirmat că la promulgarea pachetului de legi el a „luat în calcul și comentariile experților, și ale mediului academic, și ale formatorilor de opinie din interiorul Republicii Moldova, dar și celor de peste hotarele țării”. În al treilea rând, șeful statului, de fapt, a pus în evidență că viziunile sale în domeniul amnistiei capitalului și a reformei fiscale se deosebesc cardinal de cele ale fracțiunii PSRM, fiind mai apropiate de cele ale PDM.

Așadar, trebuie subliniat faptul că avântul propagandistic al șefului statului – invocarea depopulării țării ca urmarea a politicii de integrare europeană; acuzațiile la adresa partenerilor de dezvoltare privind implicarea nepermisă a acestora în treburile interne ale Republicii Moldova; lauda de sine și a rolului său excepțional în reforma similară din perioada 2007-2008, când deținea funcția de ministru al economiei etc., camuflează discrepanțele majore cu poziția fracțiunii PSRM. În primul rând, acest lucru se referă la politica de impozitare. Astfel, șeful statului saluta inițiativa PDM de micșorare și introducere a cotei unice pentru impozitarea persoanelor fizice: „De ce nu avem suficienți specialiști în țară? Din cauza că salariile sunt mici, iar din cei peste 3000 lei pe lună, Guvernul „grijuliu” de la Chișinău ia tocmai 18% din venit. În acest context, instituirea cotei unice de 12% la impozitul pe venit pentru persoanele fizice poate fi salutată, dar, iarăși, este o măsură insuficientă. Spre exemplu, țările balcanice și România, au cote și mai mici, iar guvernul uită că anume cu aceste țări noi concurăm pentru investiții și pentru brațe de muncă. Acest lucru este absolut insuficient în contextul instituirii cotei unice și a majorării „sonore” a scutirii personale, propuse de Guvern”.  Pe de altă parte, poziția PSRM, exprimată de președintele formațiunii, Zinaida Greceanîi, e principial diferită: „Majorarea până la minimumul de existență a venitului neimpozabil noi (PSRM) o promovăm cel puțin din 2009 încoace, de fiecare dată la dezbaterea politicii fiscale noi venim cu aceste propuneri. Ne-au plagiat bine, și asta e bine pentru cetățeni, noi susținem cu ambele mâini. Ce ține de cota de impozitare a persoanelor fizice, noi, socialiștii, am propus să fie trei cote de impozitare – 7%, cu excepția celor ce se încadrează în minimumul neimpozabil, 17% și 25% ca să-i prindem în impozitare și pe cei cu venituri mai mari. Acum cine va beneficia de această cotă unică de impozitare de 12%? Acei cu venituri mai mari, fiindcă profitul cel mai mare va fi pentru ei... Ce se întâmplă cu cei cu venituri mijlocii, pentru că ei nu prea au de beneficiat? Deci, sunt mai multe semne de întrebare. O astfel de reformă putea fi începută în 2014. Asemenea reforme se încep când vii la guvernare și când ai timp s-o  promovezi, nu pe ultima sută de metri, ca toți să fie cu ochii legați și să nu înțeleagă ce au votat”. 

A doua discrepanță majoră a șefului statului cu fracțiunea PSRM se referă la legea privind declararea voluntară și stimularea fiscală (amnistia fiscal): „analizând proiectul votat m-am convins că acesta ține exclusiv de active care ar putea avea proveniență din neachitarea unor impozite și NU se răsfrânge și asupra altor încălcări, care ar putea fi obiectul unei investigații penale. Articolul 1 al legii adoptate statuează expres acest lucru, iar Art.12 elimină orice garanții acordate prin această lege declarantului, în cazul când în urma unei investigații penale s-ar demonstra originea infracțională (alta decât din evaziune) a patrimoniului declarat... Până la urmă, inițiativele date se referă și la o modalitate de a reîntoarce banii în circuitul legal. Iar aici, pentru a elimina orice speculații, afirm cu toată responsabilitatea, că în cazul în care se vor atesta abateri, sau vor fi semnalate suspiciuni de orice gen, imediat după venirea unei noi majorități parlamentare și unui Guvern nou în 2019, vom veni cu o lege de lustrație a capitalului”.

Punctul de vedere contrar al fracțiunii PSRM a fost exprimat, de asemenea, de liderul formațiunii, Zinaida Greceanîi: „Legea privind amnistia fiscală are mai multe semne de întrebare. Și chiar dacă autorii au inclus acolo că nu cad sub incidența acestei legi demnitarii, procurorii, judecătorii, deputații, care au fost nu știu de ce, de la 1 ianuarie 2009 încoace, dar n-au spus, eu în cadrul comisiei am spus acest lucru – dar rudele, dar persoanele afiliate acestor persoane, deputați, procurori, judecători, în a câta generație nu pot să beneficieze, n-au inclus lucru acesta și cred că asta este o portiță foarte clară, înțelegeți pentru ce. De aceea aicea sunt mai multe semne de întrebare”.  

Este de remarcat că punctele de vedere ale Zinaidei Greceanîi au coincis cu cele ale reprezentanții partenerilor de dezvoltare ai Republicii Moldova – UE, SUA, BM și FMI. În acest sens este foarte curios că șeful statului îi acuză, de fapt, pe partenerii de dezvoltarea de duplicitate, exact când poziția acestora coincide cu cea a fracțiunii PSRM. Și iată cât de elegant o face: „Cele mai mari „îngrijorări ale curatorilor” din Occident ai actualilor guvernanți de la Chișinău le-au provocat măsurile numite „elegant” de autori „declarare a capitalului”, „stimulare fiscală” și „liberalizare” a activității de antreprenoriat. Este clar că de fapt este vorba de legalizare a capitalurilor, de amnistie fiscală și decriminalizare a activității economice. Remarcam mai sus, că am mari dubii, că „tutelații” au îndrăznit să vină cu aceste măsuri fără acceptul prealabil al patronilor lor din Vest”. Reiese că Occidentul, de fapt, ar susține reforma PDM, dar se preface că o critică. La fel ca și fracțiunea PSRM? Dacă e așa, atunci șeful statului ar datora o explicație. De partea cui este, de fapt – a PSRM sau PDM? Doar de asta depinde rezultatul viitoarelor alegeri parlamentare din 24 februarie 2018. Iar de rezultatul alegerilor depinde cu ce se va ocupa șeful statului în următorii doi ani de mandat – de onorarea obligațiilor constituționale sau de colectarea fondurilor pentru fundația „Din suflet”.  

Experții IPN