Rusia şi Moldova au obligaţia să întreprindă acţiuni prompte în vederea garantării unui cadru juridic compatibil cu prevederile Convenţiei Europene pentru regiunea transnistreană

Comunicat de presă

La 23 februarie 2016, Marea Cameră a Curţii Europene pentru Drepturile Omului a făcut publică Hotărârea pe cauza Mozer contra Moldova şi Rusia (nr. 11138/10). Cauza a fost iniţiată de către un cetăţean al Republicii Moldova de etnie germană şi a fost reprezentată în faţa Curţii de către avocaţi şi jurişti din cadrul Asociaţiei Promo-LEX.

Reclamantul s-a plâns în faţa Curţii că a fost sechestrat de către organele de miliţie a regiunii transnistrene în 24 noiembrie 2008. Pe parcursul unei perioade de aproximativ un an şi jumătate, reclamantul a fost deţinut în condiţii inumane în penitenciarele din Tiraspol şi Hlinaia, fiindu-i refuzată asistenţa medicală. După o condamnare sumară acesta a fost eliberat la 1 iulie 2010.

Curtea a decis în unanimitate că reclamantul s-a aflat sub jurisdicţia ambelor state: Republica Moldova şi Federaţia Rusă.

Curtea a decis cu 16 voturi pentru şi unul contra de a recunoaşte responsabilă Federaţia Rusă pentru violarea dreptului la libertatea şi siguranţă, ca urmare a detenţiei prelungite în lipsa unui temei legal în perioada 24.11.2008 – 1.07.2010. Curtea a mai decis că refuzul continuu de a-i acorda asistenţa medicală reclamantului, dar şi detenţia în condiţii inumane în mai multe penitenciare din regiunea transnistreană a condiţionat violarea dreptului de a nu fi supus torturii. La fel a fost violat dreptul la viaţa privată şi de familie, precum şi dreptul la libertatea de religie, ca urmare a refuzului de a avea întâlniri cu reprezentanţii cultului din care face parte.

Rusia a fost obligată să plătească reclamantului suma de 25000 Euro în calitate de prejudicii morale şi materiale, dar şi suma de 4000 Euro în calitate de costuri pentru asistenţă juridică. Doi judecători au expus opinii separate.

Hotărârea Curţii Europene pentru Drepturile Omului este una de referinţă şi importanţă majoră având în vedere următoarele constatări.

Cu privire la responsabilitatea Rusiei

Curtea a decis că, în pofida faptului că nu a fost prezentate probe că reclamantul a fost arestat de către angajaţii statului rus, au fost prezentate probe concludente ale controlului efectiv al Rusiei asupra regiunii transnistrene pentru perioada de până la 1 iulie 2010. În aşa mod, încălcările comise de către agenţii entităţii nerecunoscute au fost puse în seama statului rus, inclusiv violarea gravă a drepturilor reclamantului.

O altă constatare de impact făcută de către Înalta Curte, se regăseşte în analiza modului în care a evoluat legislaţia pe teritoriul Republicii Moldova. Curtea a subliniat că spre deosebire de legislaţia constituţională a Republicii Moldova, care a fost expertizată şi monitorizată de mai multe organisme internaţionale, aşa numita legislaţie care se aplică în teritoriul transnistrean nu a fost niciodată obiectul unei analize. Astfel deciziile de arest şi condamnare adoptate de către aşa numitele instanţe în temeiul unor acte locale nu poate fi considerată ca fiind adoptată în temeiul unei tradiţii judiciare compatibile cu standardele internaţionale în domeniul drepturilor omului.

Mai mult ca atât, bazându-se pe acest principiu Curtea a decis că  aşa numitele judecătorii, cât şi alte autorităţi nu au putut dispune arestarea şi condamnarea reclamantului într-un mod legal, ca fiind nişte exponente a unei legislaţii necunoscute.

Cu privire la responsabilitatea Republicii Moldova

Curtea la fel a făcut referire la câteva aspecte deosebit de importante. În paragraful 154 al hotărârii este menţionat faptul că atât instituţia Procuraturii cât şi instituţia Ombudsmanului nu a intervenit prompt în rezolvarea problemei reclamantului, invocând excepţii care nu au nici o valoare. Cu toate acestea, Curtea a constatat în continuare că autorităţile responsabile de procesul de negociere au făcut demersuri şi apeluri publice active în vederea eliberării reclamantului. Mai mult ca atât, Curtea a decis că autorităţile Republicii Moldova au îndeplinit şi alte acţiuni, care se încadrează în obligaţiile pozitive ale statului şi anume: au declarat nule sentinţele în baza cărora reclamantul a fost condamnat, au pornit urmărire penală pe marginea faptului reţinerii ilegale, au creat instanţe şi instituţii pentru protejarea drepturilor locuitorilor din stânga Nistrului, etc. Doar datorită acestor circumstanţe Republica Moldova a evitat condamnarea.

Concluzii

Asociaţia Promo-LEX apreciază Hotărârea Curţii Europene pe cauza Mozer c. Moldova şi Rusia. Această hotărâre urmează să determine autorităţile, cât şi partenerii străini să reconsidere unele abordări care au fost în defavoarea populaţiei.

Concluziile expuse în această hotărâre sunt suficiente pentru Republica Moldova să acţioneze în continuare pentru respectarea drepturilor omului în regiunea transnistreană, chiar dacă în cazul concret responsabilitatea tuturor violărilor a revenit doar autorităţilor ruse.

Considerăm prioritară abordarea în cadrul negocierilor în formatele de soluţionare a conflictului a problemei justiţiei de tranziţie. Tolerarea aplicării unei pseudo-legislaţii este inadmisibilă pe teritoriul Republicii Moldova.

Solicităm autorităţilor constituţionale ale Republicii Moldova şi a Federaţiei Ruse să dispună începerea unui dialog social de reconciliere, capabil să convingă populaţia din stânga Nistrului să accepte justiţia de tranziţie.

Asociaţia Promo-LEX mulţumeşte tuturor partenerilor şi în mod special RCTV Memoria, pentru contribuţia la îmbunătăţirea stării de sănătate a lui Boris Mozer şi sprijinul acordat familiei.

Pentru mai multe detalii, contactaţi: Alexandru Postica, Directorul Programului Drepturile Omului, Carolina Bondarciuc, Ofiţer de presă Promo-LEX: GSM 069637849, Tel/Fax (+373 22) 450024, e-mail: alexpostica1@gmail.com, pr@promolex.md

Asociaţia Promo-LEX

23 februarie 2016