Riscul penetrării elementului criminal la etapa de înaintare a candidaţilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova

(dosar de presă prezentat la conferinţa de presă din 2 noiembrie 2011)

Situaţia politică complicată, provocată de criza politică şi constituţională, s-a agravat şi mai mult în perspectiva  apariţiei unui candidat la funcţia de Preşedinte, care ar constitui cea mai nefastă opţiune pentru popor – Vladimir Voronin intenţionează să susţină candidatura, chipurile,  „de compromis” a lui Dumitru Diacov.

Diacov constituie tocmai etalonul lipsei de principialitate şi al coruptibilităţii în cadrul politicii moldoveneşti, minţindu-i şi trădându-i în permanenţă pe toţi acei care l-au susţinut şi l-au ajutat: în 1994 – pe Sangheli şi pe Moţpan, în 1998 – pe Lucinschi, iar în 2005 – pe Urecheanu.

Calea parcursă de Diacov este calea clasică a unei persoane corupte, care a beneficiat de aflarea sa la putere în scopul căpătuirii sale, fără a se mai ruşina că încalcă legea. Venind în politică fără nici un bănuţ în buzunar, într-un costumaş vechi şi ros pe la coate, având un automobil roşu de marca VAZ-2105 cu o vechime deja de şapte ani de zile, în 1998, când a devenit preşedinte al Parlamentului, în doar o jumătate de an Diacov s-a căpătuit cu două automobile de marca Mercedes-600 şi BMV-7, precum şi cu un „sărăieş” pe Valea Morilor de numai 350 mii de dolari, iar ambelor fiice le-a procurat doar numai câte un automobil de marca Jeep. Contrabanda cu ţigarete a devenit un business familial al lui Diacov, fiicele sale au fost reţinute în repetate rânduri de către poliţie şi de Departamentul de combatere a crimei organizate şi a corupţiei.

Fiind preşedinte al Parlamentului, Diacov beneficia de putere în scopuri meschine – utiliza banii din fondurile bugetare pentru salarizare, precum şi din fondurile de pensii şi social pentru a-i aplica în scheme criminale de livrare şi realizare a energiei electrice şi a gazelor naturale prin intermediul sistemului de compensări reciproce.

În anii 1998-2000 anume din vina lui Diacov bugetarii şi pensionarii n-au primit câteva luni la rând salariile şi pensiile.

Una dintre primele decizii ale lui Diacov la postul de preşedinte al Parlamentului a constituit-o lipsirea ostaşilor care au luptat în Afganistan şi a participanţilor la conflictul armat de pe Nistru de privilegiile care li se cuveneau. Privilegiile constituiau un articol solid de cheltuieli în Fondul social şi Diacov a anulat acest articol de cheltuieli pentru a-şi însuşi aceste mijloace bugetare prin intermediul schemelor criminale de livrare şi realizare a energiei electrice şi a gazelor naturale cu ajutorul „Moldtranselectro”, în care scop l-a numit în calitate de director al „Moldtranselectro” pe prietenul său apropiat încă de pe timpurile comsomolului, I. Goncear.

Odată cu accederea la putere în anul 1998, Dumitru Diacov a încheiat un contract cu compania ucraineană „Energoalians” şi importa energie electrică din Ucraina cu ajutorul firmelor intermediare proprii şi controlate de el SRL „Ferren-M” (fondator Natalia Diacov), SRL „Energomontaj” şi compania offchore „Derimen  Properties Ltd” (conform materialelor Curţii de conturi din 4 iulie 2002).

Diacov a importat în total energie electrică în sumă de sute de milioane de dolari, dar o parte din bani, destinaţi achitării cu compania ucraineană, Diacov i-a însuşit şi nu s-a mai achitat. Companiile lui Diacov erau intermediare între „Energoalians”, pe de o parte, şi „Moldtranselectro” şi RED NORD, pe de altă parte. La indicaţia lui Diacov, contractele au fost perfectate astfel încât ÎS „Moldranselectro” şi RED NORD au dat garanţii că firmele lui Diacov se vor achita cu „Energoalians”, din care cauză compania ucraineană a acţionat în judecată întreprinderile de stat ale Republicii Moldova. Astfel, ÎS „Moldranselectro” şi RED NORD urmează să acţioneze în judecată firmele lui Diacov şi să ceară ca ele să se achite cu „Energoalians” sau cu statul, iar proprietarii acestor firme ale lui Dumitru Diacov şi Natalia Diacov să fie traşi la răspundere penală pentru escrocherie în proporţii deosebit de mari.

La ora actuală, conforma hotărârii Judecătoriei Economice din Kiev, suma datoriei împreună cu amenda, pe care Republica Moldova le datorează companiei „Electroalians”, constituie 116 milioane de dolari sau 1,4 miliarde de lei.

Atât preşedintele Parlamentului Marian Lupu, cât şi ex-preşedintele Vladimir Voronin ştiu că acest prejudiciu l-a cauzat statului anume Diacov, dar au luat şi ei apă în gură.

Ca să nu mai restituie aceşti bani furaţi, Dumitru Diacov a făcut intenţionat astfel, încât firmele sale intermediare să dea faliment. Iar pentru a nu complica relaţiile cu conducerea companiei „Electroalians”, cu care el nu s-a achitat, iar banii şi i-a însuşit, Diacov a promis că el le va ajuta să obţină ca statul să se achite totalmente cu „Electroalians”. Atâta timp cât la putere s-a aflat Voronin, Diacov nu şi-a putut realiza promisiunea. După ce în 2009 Diacov a venit la putere, compania „Electroalians” i-a amintit lui Diacov despre datoria în sumă de 1,4 miliarde de lei şi l-a rugat să accelereze rambursarea datoriei, amintindu-i, totodată, că 50 la sută din sumă îi aparţin.

Gheorghe Pelin, ex-directorul RED NORD, a comunicat opiniei publice în cadrul unei conferinţe de presă, că şi procurorii, şi judecătorii, şi colaboratorii CCCEC – toţi susţin interesele companiei „Electroalians”.

De asemenea, Diacov a băgat fabricile de vinuri din Ialoveni şi Cojuşna în datorii artificiale pentru energie electrică; după care le-a privatizat în mod ilegal. La indicaţia Preşedintelui Vladimir Voronin, afacerile acestea ilegale au fost anulate în anul 2001.

După ce Dumitru Diacov a devenit în 1998 preşedinte al Parlamentului, ele a beneficiat de la Primărie în mod gratuit de sedii pentru necesităţile partidului: pe strada Tighina,32 – pentru oficiul central, pe strada Kogălniceanu, 11- pentru organizaţia municipală, pe strada Cojocarilor, 14 „a” – pentru ziarul partidului „Новое время”. Toate aceste sedii se află în centrul oraşului. Spre sfârşitul anului 2000, Diacov, aplicând nişte scheme criminale, a transcris toate oficiile de partid pe numele său şi, la ora actuală, dă aceste oficii în arendă partidului său.

Familia deputatului Diacov dispune de acţiuni în supermarketul „Metro” şi în complexul comercial „Malldova” situat pe viaduct.

Cu începere din anul 1998, contrabanda cu ţigarete a devenit un business al familiei Diacov, în care au fost antrenate chiar şi fiicele lui Dumitru Diacov. Fraţii Diacov mai continuă şi astăzi să controleze acest business, beneficiind de cota respectivă.  La timpul său, Republica Moldova s-a făcut de râs în toată lumea, când canalul de televiziune rusesc NTV a pus pe post filmul „Buket Moldavii” („Buchet moldovenesc”), turnat de compania „Soverşenno sekretno” („Strict secret”), în care au fost demonstrate cadre despre fiica lui Dumitru Diacov, cum aceasta însoţea peste hotare containerele cu ţigarete de contrabandă, îndreptăţindu-se cu nişte acte eliberate de către ministrul afacerilor interne la insistenţa lui taică-său.

Colaboratorii de executare operativă ai Departamentului pentru combaterea crimei organizate au reţinut un TIR cu mărfuri de contrabandă, iar împreună cu acesta, pe una dintre fiicele lui Dumitru Diacov. După aceasta s-a produs o altercaţie între lucrătorii de executare operativă şi ofiţerii din serviciul de pază al lui Diacov, care au sosit la locul reţinerii cu intenţia să elibereze contrabanda reţinută şi pe fiica lui Diacov. Şeful Departamentului pentru combaterea crimei organizate, general Nicolae Alexei, i-a raportat despre acest lucru Preşedintelui Petru Lucinschi şi a obţinut permisiunea de a duce la bun sfârşit acţiunea operativă demarată. La locul conflictului a mai sosit un grup de colaboratori de executare operativă, în această situaţie aproape că era să se pună în acţiune armele de foc, iar ca urmare TIR-ul cu contrabanda a rămas confiscat, iar fiica lui Diacov a plecat împreună cu colaboratorii pazei tatălui său. A fost confiscat, de asemenea, Jeep-ul fiicei lui Diacov, care, după cum s-a constatat ulterior, se afla în căutare fiind furat şi i-a fost făcut cadou ei de către nişte criminali pentru susţinere în organizarea contrabandei. Dosarul penal în această chestiune a fost închis nelegal, după ce Dumitru Diacov l-a rugat pe procurorul general Valeriu Catană, pe care el însuşi l-a numit.

Generalul Alexei a fost nevoit să vândă mărfurile de contrabandă confiscate şi să utilizeze banii obţinuţi pentru a stinge datoriile salariale ale colaboratorilor săi, care, ca şi alţi bugetari, la data respectivă nu primiseră salariu timp de jumătate de an. O altă parte din mijloacele obţinute de la realizarea mărfurilor de contrabandă a fost utilizată pentru stingerea datoriilor la salarii pentru colaboratorii poliţiei comisariatului Ialoveni, unde se afla TIR-ul confiscat.

După venirea la putere a lui Dumitri Diacov la 28 noiembrie 2010, primul lucru pe care l-a făcut i-a poruncit procurorului general să-l numească pe fratele său, Ion Diacov, în funcţia de procuror municipal, iar pe Boris Focşa, fratele Liliei Focşa – soţia procurorului Ion Diacov, l-a numit ministru al culturii, fără a ţine seama de protestele tuturor uniunilor de creaţie din republică. La rândul său, Boris Focşa a dat în arendă casa cu patru niveluri cu o suprafaţă de circa 3 mii de metri pătraţi din strada Puşkin, 24, vizavi de Casa Guvernului,  fiicei lui Dumitru Diacov – Natalia Diacov. De mai multe decenii, această casă era dată în arendă uniunilor şi asociaţiilor de creaţie republicane. Natalia Diacov  a primit această casă de la stat contra unei plăţi simbolice pentru arenda unui metru pătrat în sumă de 1 euro pe lună, iar dumneaei o dă în arendă contra unei plăţi de 25-30 euro pe lună pentru un metru pătrat.

Ion Diacov, care a fost numit în funcţia de procuror al municipiului Chişinău, a mai ocupat o dată această funcţie, pe când Dumitru Diacov era preşedinte al Parlamentului în anii 1998-2000. Ion Diacov a purces la terorizarea businessmenilor, storcând de la ei mari sume de bani, chipurile, pentru reparaţia sediului.  În afară de aceasta, el închidea contra unor sume de bani dosarele intentate pe numele unor criminali, era în relaţii cu crima organizată.

Poliţia a arestat în anul 2001, la centrul „Lukoil” un grup de killeri din „gruparea de sud” de ucigaşi – Sinegur, Guglea, Chiosse – pe seama cărora erau câteva zeci de omoruri săvârşite pe teritoriul Republicii Moldova şi al Ucrainei. Procurorul Ion Diacov i-a eliberat peste câteva zile de sub arest; pentru care fapt a primit de la intermediari 300 mii dolari. După „eliberare”, killerii aceştia au mai săvârşit câteva zeci de omoruri, inclusiv al lui Petru Dimitrov, Petru Sarî şi al multor altora, atât pe teritoriul Republicii Moldova, cât şi al Ucrainei. Unul dintre killeri, Sinegur, a fost reţinut în anul 2007 la Moscova şi transmis Chişinăului. El i-a povestit la interogatoriu viceministrului afacerilor interne, Ghenadie Cosovan,  cum l-a eliberat procurorul Ion Diacov, prin intermediul cui şi contra cărei sume de bani. Întreaga informaţie despre relaţiile lui Ion Diacov cu grupările criminale, inclusiv „gruparea de sud”, se păstrează la Procuratura Generală, care a desfăşurat o investigaţie internă, ea este, de asemenea, la MAI şi la SIS. În loc de a intenta dosare penale contra lui Ion Diacov şi de a le transmite instanţei de judecată, el nu numai că a fost admis la concursul pentru ocuparea funcţiei de procuror al municipiului Chişinău, dar şi l-au numit în noiembrie 2010 în această funcţie.

Deţinând funcţia de procuror al municipiului Chşinău în anii 1998-2001, Ion Diacov se ocupa de şantajare şi extorcarea de bani în rândul agenţilor economici de la întreprinderile din oraş cu cele mai mari venituri, impunându-i să transfere mari sume de bani pe contul Partidului Democrat,  al cărui preşedinte era fratele său. O parte din banii aceştia îi reveneau procurorului Ion Diacov însuşi. În afară de aceasta, Ion Diacov era în relaţii cu grupările criminale, care acţionau la acea vreme în oraş, şi primea bani pentru închiderea dosarelor penale în cazurile de omor, contrabandă şi de alte scheme criminale.

În perioada în care a deţinut funcţia de procuror al municipiului Chişinău, anii 1998-2001, Ion Diacov a procurat două apartamente a câte trei camere fiecare cu o suprafaţă de 120 metri pătraţi fiecare şi cu garaje în casa de elită cu cinci niveluri, situată la intersecţia  străzilor 31 August şi Armenească, şi-a construit în zona „Pieţei pentru păsări” o casă la pământ cu o suprafaţă de 650 metri pătraţi, iar alături – o casă pentru fiica mai mare cu o suprafaţă de 200 metri pătraţi. A procurat, de asemenea, automobile de lux  pentru fiecare membru al familiei şi alt imobil foarte scump în diferite locuri din oraş. Astfel, în blocul locativ cu zece etaje, construit vizavi de complexul comercial „Elat” al companiei „Europa-trast”, o parte din casă aparţinea lui Ion Diacov. Toate acestea au fost procurate de către el pe bani câştigaţi în mod necinstit, pe care el i-a obţinut în perioada anilor 1998-2001, ca urmare a şantajului, escrocheriei, ameninţărilor, intentării sau neintentării ilegale a dosarelor penale, a acoperirii diverselor scheme criminale ale businessmenilor de delapidare a bugetului de stat.

Prin acţiunile sale la postul de procuror municipal Ion Diacov demoralizează procuratura, îi învaţă pe tinerii procurori, cum să practice şantajul şi escrocheria. Ce fel de exemplu este acest om pentru tinerii procurori, când el eliberează ucigaşii, închide dosarele penale contra bani, trimite procurorii să estorcheze bani de la businessmeni, chipurile, pentru reparaţia sediului?

Ion Diacov a ieşit în anul 2003 la pensie şi primeşte lunar 7000 de lei. Dar el nu are nevoie de pensie, el are nevoie de legitimaţia de procuror. Devenind pensionar, el a înregistrat pe numele soţiei sale, Lilia Focşa, şi a fiicei mai mari, Mariana, un SRL „Vazlancom”, activităţile căruia îl constituie businessul cu restaurante şi comerţ. Această firmă dispune în exclusivitate de importul mărfurilor firmei turceşti „Koton”. La importul mărfurilor în sumă de 200 mii euro, în declaraţiile vamale este indicată suma de 20 mii euro şi, respectiv, marfa este impozitată la suma de 20 mii euro, iar restul îl constituie contrabanda. Anume de aceea Ion Diacov şi are nevoie de legitimaţia de procuror.

În toamna anului 2001 Ion Diacov a fost transferat în funcţia de şef al secţiei de supraveghere asupra procurorilor în cadrul Procuraturii Generale. Fiind în relaţii cu mafia, Ion Diacov îi teroriza pe şefii de secţii ale procuraturii în dosare deosebit de importante, ai procuraturii anticorupţie, ai procuraturii pentru crima organizată, fălindu-se cu fratele său, le cerea să închidă un dosar penal sau altul. Nu avea importanţă, ce fel de dosar este acesta – furt în proporţii deosebit de mari, contrabandă sau omor, Diacov îi şantaja pe procurori, ameninţându-i că-şi vor pierde locul de muncă, dacă nu vor dori să închidă dosarele. Un exemplu în acest sens este, între altele, cazul concedierii de la lucru a procurorului din secţia anticorupţie Tudor Suveică.

La începutul anului 2011, într-o serie de mijloace de informare în masă, au fost publicate o serie de interviuri cu pensionarul Ion Diacov, numit în funcţia de procuror municipal, în care el povestea, cum a reparat sediul procuraturii municipale. Procurorul-pensionar relata, că statul nu a repartizat bani pentru reparaţie, dar pe el l-au ajutat cu bani prietenii săi businessmeni.  În realitate însă, imediat, cum a fost numit în funcţia de procuror al municipiului, Ion Diacov a început a-i teroriza şi a estorca bani de la agenţii economici cinstiţi, chipurile, pentru reparaţia procuraturii municipale, făcând aluzie la fratele său, deputatul în Parlament Dumitru Diacov. O bună parte din banii colectaţi Diacov i-a însuşit; iar o parte neînsemnată de bani i-a folosit pentru o reparaţie de ochii lumii. Ion Diacov beneficiază de faptul că nimeni nu va apela şi nu se va plânge pe el la Centrul pentru combaterea crimelor economice şi corupţiei, pentru că însăşi conducerea CCCEC a fost numită la recomandarea Partidului Democrat, al cărui preşedinte de onoare este chiar fratele său, Dumitru Diacov.

Există multe exemple, când Diacov a şantajat întreprinderile, dar cazul cu cel mai mare producător de producţie lactată din republică,  compania internaţională cu capital german JLC a devenit bine cunoscut opiniei publice. Conducerea JLC a refuzat, pur şi simplu, să-i plătească procurorului-escroc bani, pentru care fapt Ion Diacov a organizat la începutul lui septembrie 2011 o adevărată invazie a unui grup de procurori împreună cu poliţişti cu cagule pe cap şi înarmaţi cu pistoale-automate pe teritoriul Combinatului de Produse Lactrate din Chişinău, supunând conducerea şi angajaţii întreprinderii unei terori psihologice.

Ion Diacov se plângea în acelaşi interviu că Primarul General al municipiului Chişinău, Dorin Chirtoacă, a refuzat să-l primească. Pensionarul a pierdut, din câte se vede, simţul realităţii, dat fiind faptul că în oraş toată lumea ştie ce prezintă el în calitate de om şi de „profesionist”. Cum poate oare să se întâlnească Primarul General al oraşului cu un escroc, cu un afacerist şi cu o persoană absolut imorală, cum este Ion Diacov? Oare printre colaboratorii procuraturii nu sunt procurori tineri, competenţi şi cinstiţi, care s-ar isprăvi de minune cu obligaţiile sale în funcţia de procuror municipal?

Fraţii Diacov, absolut lipsiţi de principii, văd în tot ceea ce-i înconjoară numai ceea ce-ar putea câştiga ei personal. Chiar şi propriile lor fiice le-au măritat din considerentele foloaselor materiale. Devenind în 1998 preşedinte al Parlamentului, Dumitru Diacov şi-a măritat fiica cea mai mică, Olesea, cu un cetăţean al Libanului, Mahmud Hamud, ex-rezident al organizaţiei teroriste shia „Hezbollah” în România. Autorităţile României l-au expulzat din ţară pentru relaţiile cu teroriştii, comerţul cu narcotice şi „marfă vie”. Cărăbănindu-se în Republica Moldova, Mahmud Hamud a găsit „tutelă” pentru sine şi pentru organizaţia sa în persoana lui Dumitru Diacov, luînd-o de nevastă pe fiică-sa. Diacov l-a făcut pe emisarul „Hezbollah” cetăţean al Republicii Moldova şi acesta a devenit „consul de onoare al Libanului în Republica Moldova”. Acest reprezentant al organizaţiei teroriste shia a început să se ocupe şi în Chişinău de comercializarea drogurilor şi cu „tutelarea” prostituţiei, lucru despre care a făcut o declaraţie Serviciul de Informaţie şi Securitate al Republicii Moldova. S-a constatat, că Mahmud Hamud a primit de la organizaţia teroristă shia „Hezbollah” 400 mii de dolari pentru „desfăşurarea activităţii”. Ulterior, la propunerea directorului SIS-ului, Valeriu Pasat, acesta a fost lipsit de cetăţenie şi expulzat din republică. Mahmud Hamud, rezident al organizaţiei shia „Hezbollah”, avea planul de a-şi extinde reţeaua sa în republică. Dumitru Diacov avea intenţia de a privatiza împreună cu ginerele său CET-2 şi numai declaraţia SIS al Republicii Moldova, în care a fost demascată afacerea murdară a lui Diacov-Hamud şi faptul că pentru privatizare urmau să fie puşi în joc banii organizaţiei teroriste shia „Hezbollah”, a condus la zădărnicirea acestei afaceri murdare de capturare a obiectivului. Ulterior, Dumitru Diacov a reuşit totuşi să-l convingă pe Vladimir Voronin să-i redea cetăţenia emisarului organizaţiei shia „Hezbollah”. După acordarea repetată a cetăţeniei, Mahmud Hamud şi-a schimbat numele şi numele de familie în Mihai Diacov cu scopul de a se eschiva de la arestul Interpol-ului, care îl mai caută şi acum.

Ţinând seama de relaţiile lui Diacov cu organizaţia teroristă shia „Hezbollah”, aflarea acestuia la un post de stat atât de înalt prezintă un pericol pentru securitatea naţională a Republicii Moldova.

Asociaţia "Pro Europa" atenţionează asupra inadmisibilităţii faptului ca la funcţia de Preşedinte să fie examinată candidatura unui om, care prezintă un pericol pentru securitatea naţională şi care a violat de nenumărate ori legislaţia Republicii Moldova.

 Asociaţia "Pro Europa" cere de la organele de ocrotire a dreptului de a opera o investigaţie a activităţii lui Dumitru Diacov în vederea delapidării mijloacelor din bugetul de stat pe parcursul decontărilor pentru energie electrică.

Asociaţia "Pro Europa" face apel către Procuratura Generală  cu cerinţa de a-l demite pe Ion Diacov din funcţia de procuror al municipiului Chişinău şi de a desfăşura o anchetă privind acţiunile lui Ion Diacov la postul de procuror municipal.

 Asociaţia Pro Europa