Pendularea Republicii Moldova între Est și Vest se anunță a fi depășită. Cel puțin asta poate fi desprins din reperele pre-electorale ale celor mai influente formațiuni politice din țară – Partidul Democrat din Moldova (PDM), care controlează Guvernul, și Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), care controlează Președinția. Repoziționarea pro-Moldova a PDM este convergentă cu poziționarea pro-Moldova a PSRM. De aceea, devine foarte verosimil că cele două formațiuni ar putea avea un proiect comun pro-Moldova.
În acest context, principala problemă se referă la oportunitatea asumării proiectului comun – până sau după alegerile parlamentare. În cadrul emisiunii „Politica Nataliei Morari” de la postul de televiziune TV8, deputatul socialist Adrian Lebedinschi a declarat că „Ei (PDM) iau mesajul nostru pentru ca să încerce să ne denigreze pe noi și să distrugă ideea de a integra Moldova, așa cum au distrus-o și pe cea cu integrarea europeană”. Este un mesaj cât se poate de clar că PSRM n-ar accepta convergența într-un proiect comun pro-Moldova cu PDM înainte de alegerile parlamentare. Deci, asumarea proiectului convergent comun pro-Moldova se amână până după alegeri. Este cumva și firesc să fia anume așa. După alegeri fiecare din cele două formațiuni își va cunoaște eventuala pondere în acest proiect.
Pentru a estima probabilitatea acestui scenariu de mare actualitate este util să vedem ce le desparte și ce le unește pe cele două formațiuni. Cu certitudine le despart obiectivele programatice fixate în documentele oficiale – statute și programe. Pe de o parte, PSRM trebuie să-și convingă alegătorii că are de gând să-și îndeplinească scopul strategic, statutar, – edificarea în Republica Moldova a unei societăţi socialiste democratice, dar și scopul programatic – o Moldovă fără oligarhi... Aderarea la Uniunea Vamală, participarea la edificarea și dezvoltarea Uniunii Eurasiatice – iată şansa de renaştere a Moldovei. Pe de altă parte, scopul strategic, statutar al PDM este susținerea strategiei de integrare europeană a Republicii Moldova, printre obiectivele programatice figurând garantarea respectării drepturilor politice, economice şi sociale ale omului, în conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului şi alte acte de drept internaţional.
Este important să punem în evidență și ceea ce au în comun cele două formațiuni.
În primul rând, oricât ar părea de paradoxal, dar pe cele două formațiuni le unește exact ceea ce le desparte. Vorba e că scopul strategic al PSRM de edificare a unei societăți socialiste în Republica Moldova este unul irealizabil. Asta fiindcă PSRM a devenit un partid clerical și mic burghez. Nu e dificil de arătat acest lucru, fiindcă chiar programul politic al PSRM prevede conferirea unui rol deosebit Bisericii Ortodoxe și: introducerea în Constituția Republicii Moldova un preambul, prin care s-ar atribui Creștinismului rolul de fundament al tradiției culturale și naționale a poporului moldovenesc. Acest gen de obiective nu are nimic în comun cu doctrina socialistă și este caracteristic partidelor conservatoare, mic burgheze. După renunțarea liderului informal al PSRM, Igor Dodon, la propria strategie economică, în favoarea strategiei PDM de impozitare, amnistie a capitalului, oferirii cetățeniei vs. investiții etc., nimeni nu mai poate pune la îndoială caracterul mic burghez al PSRM. La fel, scopurile strategice ale PDM sunt practic intangibile, fiindcă recentele evenimente referitoare la invalidarea alegerilor, expulzarea cetățenilor contrar normelor naționale și internaționale nu au cum se înscrie în obiectivul garantării drepturilor omului în conformitate cu Declaraţia Universală și Convenţia Europeană. Deci, ambele formațiuni și-au fixat obiective strategice intangibile, și acesta chiar le unește!
În al doilea rând, ambele formațiuni au prevederi statutare și programatice care chiar coincid. Astfel, statutul PDM prevede în mod expres: PDM se pronunţă pentru constituirea şi afirmarea în Republica Moldova a naţiunii civice potrivit principiului „toţi suntem moldoveni – cetăţeni ai Republicii Moldova”, respectând, totodată, dreptul fiecărui cetăţean la autoidentificarea originii sale etnice. În același timp, statutul PSRM prevede lucruri similare cu referire la poporul moldovenesc multinațional.
În al treilea rând, ceea ce au în comun PDM și PCRM sunt elitele partinice descendente, în mare parte, din Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM). Toți acești factori luați împreună creează premise favorabile pentru un proiect postelectoral comun pro-Moldova.
Rămâne doar ca pendulul geopolitic al PDM să se deplaseze din direcția pro-Europeană, iar cel al PSRM să se miște din direcția Eurasiatică, înspre eventuala stare de echilibru – pro-Moldova. Sigur, este foarte mare probabilitatea că oprirea pendulului geopolitic în poziția pro-Moldova va însemna, de fapt, încremenirea în acest proiect, adică în Zona Gri, unde lucrurile sunt indefinite și incerte.
Experții IPN
