Un raport al Conferinţei ONU pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD) trage un semnal de alarmă pentru ţările din Europa de Est: aprecierea puternică a monedelor şi creşterea la fel de puternică a deficitului contului curent ar putea duce la o prăbuşire a valorii monedelor naţionale. Majoritatea monedelor din zonă s-au apreciat puternic ca urmare a speculaţiilor valutare, în acest moment ţările est-europene riscând "să intre într-o criză clasică de cont curent", adăugând că "acesta este viitorul pericol generat de o situaţie experimentată până acum de ţările din Asia şi America Latină", a avertizat Heiner Flassbeck, economistul-şef al UNCTAD. Argentina s-a confruntat cu o problemă similară în 2001, când moneda naţională s-a prăbuşit, generând proteste din partea populaţiei care îşi pierduse o mare parte a economiilor. În raportul său anual, UNCTAD a atras atenţia că ingredientele necesare unei asemenea crize au apărut şi în regiunile Europa de Est şi Asia Centrală, ţările din zonă "cumulând un nivel substanţial al datoriei externe şi confruntându-se, în acelaşi timp, cu deficite de cont curent semnificative ca urmare a supraevaluării propriilor monede". Riscă Republica Moldova să se confrunte cu o criză monetară? Există toate semnele de care vorbesc experţii UNCTAD. Aceasta ar fi prima concluzie. Şi Banca Naţională, şi experţi independenţi nu neagă că există speculaţii valutare, deşi estimările diferă foarte mult de la „sume neînsemnate”, în opinia BNM, până la 20-30 la sută din transferurile de peste hotare şi care, se mai crede, că ar veni doar de la moldovenii ce muncesc peste hotare. Sub presiunea excedentului de valută, deja al treilea an leul continuă să se aprecieze. De la o medie de 13,1319 lei pe dolar în 2006 moneda naţională a ajuns sub 10 lei pe dolar în septembrie 2007, iar autorităţile se aşteaptă la o cotaţie de 9,12 lei pe dolar în 2009 şi până la 8,0 lei/USD în 2011. Cursul de 9,12 lei pe dolar a fost utilizat pentru estimările bugetului pe anul 2009. Nivelele ridicate ale inflaţiei determină băncile comerciale să majoreze dobânzile la depozite, ce atrag, la rândul lor, capital speculativ. Mai mulţi experţi nu exclud că în Moldova, la fel ca şi alte ţări din Europa de Est, nivelul ridicat al dobânzilor impulsionează speculaţiile cu monedele din regiune în cadrul unor operaţiuni de "carry-trade", prin intermediul cărora speculatorii împrumută bani în monede cu dobândă mică pentru a-i reinvesti pe aceste pieţe. Pe de altă parte, deficitul de cont curent a urcat în 2007 până la 15,8% din Produsul Intern Brut, aproape de şapte ori mai mult faţă de nivelul din 2004 şi dublu în raport cu 2005. În anul 2006, deficitul balanţei de plăţi a crescut cu 70,9%, iar în 2007 cu 79,5%. Ministerul Finanţelor notează în Cadrul de cheltuieli pe termen mediu pe anii 2009-2011 că deficitul balanţei de plăţi se prognozează să crească până la 55% în 2011. Şi în situaţia aceasta, un alt lucru îngrijorează, gradul de îndatorire a Republicii Moldova este în creştere. Dacă în 2005 datoria externă faţă de PIB constituia 69,6%, apoi în 2007 s-a ridicat la 75,1% În timpul crizei financiare din anul 1998, care a avut un impact dezolant asupra economiei moldoveneşti ce nu a putut să evite o nouă cădere, Banca Naţională a Moldovei a gestionat poate cel mai bine din regiune situaţia de criză şi a evitat o cădere şi mai mare a leului. Şi în ultimele douăsprezece luni (începând cu august 2007), când a apărut o puternică presiune inflaţionistă, dar şi un excedent enorm de valută pe piaţă, BNM a înăsprit politica monetară apelând la instrumentele de care dispune. Pe de o parte, banca centrală a majorat rata de bază, în încercarea de a domoli presiunile inflaţioniste, de la 13,5 la 18,5% în numai nouă luni, iar norma rezervelor obligatorii de la mijloacele atrase în MDL şi valute convertibile a fost dublată (de la 10% la 22%). Pe de altă parte, în încercarea de a imobiliza excedentul de valută, BNM a procurat în anul 2007 de pe piaţa valutară echivalentul a 367.3 milioane de dolari SUA. Sunt esenţiale intervenţiile şi în 2008: numai în ultimele luni procurările au depăşit 100 milioane de dolari SA. Rezervele valutare au crescut în acest an cu aproape 400 milioane de dolari SUA. BNM a cumpărat valută, chiar dacă nu este deloc în interesul ei să facă procurări masive de valută. Cu cât sunt mai mari procurările, cu atât mai mult pierde BNM şi mai evidentă devine decapitalizarea acesteia. În numai jumătate de an banca centrală a suportat pierderi de aproape 1 miliard de lei. Şi asta pentru că rezervele sunt păstrate în dolari si alte valute, iar bilanţul băncii se face în lei şi, ca urmare, aprecierea leului duce la diminuarea cifrelor de bilanţ. Şeful departamentului european al FMI, Graeme Justice, aflat în misiune la Chişinău a declarat că Banca Naţională reduce cu succes presiunea asupra cererii, performanţele bugetare sunt bune, iar inflaţia de bază este în scădere, şi nu doar datorită reducerii preţurilor la produsele alimentare. Efectele acţiunilor întreprinse de BNM ar fi fost cu mult mai bune dacă economia ar fi fost restructurată, iar Guvernul ar sprijini banca centrală prin instrumentele de care dispune. Însă, deşi, s-a arătat foarte îngrijorat de situaţia creată şi a anunţat că va încerca să lanseze unele acţiuni pentru a schimba tendinţele înregistrate pe parcursul ultimilor săptămâni, inclusiv un nou instrument de intervenţie pe piaţa valutară, Ministerul Economiei şi Comerţului nu a anunţat despre lansarea acestui instrument sau, cel puţin, despre elaborarea lui. Iar moneda naţională continuă să se aprecieze, în timp ce deficitul contului curent creşte. Raportul UNCTAD arată că o ajustare a valorii monedelor statelor est-europene este inevitabilă, fiind singura cale de soluţionare a dezechilibrelor existente.