„Opoziția comuno-socialistă din Republica Moldova, la fel ca și Partidul Șor, sunt complici taciți ai agresiunii rusești împotriva Ucrainei, refuzând condamnarea explicită a ocupației teritoriului Ucrainei și așteptând cu mari speranțe ca tăvălugul rusesc să vină și peste Republica Moldova...”

Nazismul și stalinismul – gemeni...

Acum 14 ani, la 2 aprilie 2009, Parlamentul European a adoptat Rezoluția privind comemorarea victimelor nazismului și stalinismului. Comemorarea are loc anual, pe 23 august, ziua în care, în anul 1939, două tiranii globale și-au dat mâna, semnând Pactul Ribbentrop-Molotov și Protocolul secret. Exemplul Parlamentului European a fost urmat de Adunarea parlamentară a OSCE, care, trei luni mai târziu, a adoptat și ea Rezoluția privind echivalarea crimelor nazismului și stalinismului. La distanță de 14 ani, avem prilejul să vedem cum s-a schimbat în această perioadă retorica forțelor comuno-socialiste din Republica Moldova.

Prima constatare este că partidele comuno-socialiste au continuat practicarea agresiunii verbale, utilizând de curând retorica la care recurge conducerea de vârf a Rusiei și propaganda rusească pentru justificarea agresiunii militare împotriva Ucrainei. Cel mai recent exemplu se referă la retorica oficială a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), care, la recenta plenară din 25 martie 2023, a anunțat că se pregătește pentru noul ciclu electoral, prima etapă a căruia se referă la alegerile locale generale din toamna anului curent: „Aceste alegeri vor reprezenta bătălia decisivă pe care forțele progresiste ale Moldovei o vor da regimului național-fascist al PAS, susținut de imperialismul occidental. La fel ca și o rampă de lansare pentru alegerile parlamentare”.

Este de remarcat că de la accederea Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) la guvernare, PCRM nu obosește să acuze PAS că ar fi fascist și ar fi instaurat o dictatură nazistă. Pentru combaterea acestei dictaturi, PCRM sugerează că ar fi bine să revenim la conceptul de „dușman al poporului” din epoca lui Stalin. Bieții comuniști moldoveni, gerontocrați, nu găsesc nimic mai onorabil decât să se facă într-o ureche. Unde au văzut ei ca vreun regim fascist sau nazist să tolereze existența partidelor comuniste pe scena politică a vreunei țări? Însăși existența PCRM pe scena politică din Republica Moldova, cu reprezentare parlamentară și retorică extrem de agresivă și provocatoare, este indicatorul principal al existenței unui regim democratic, deși, este adevărat, unul slab și găunos.

Putinismul se înscrie perfect în caracteristicile celor două totalitarisme

Pledoaria constantă a comuniștilor moldoveni pentru refacerea URSS totalitariste și invocarea necesității recurgerii la metodele staliniste le dezvăluie adevărata esență: tânjeală după totalitarism. De fapt, acuzarea gratuită de fascism și nazism la adresa partidului de guvernământ nu este altceva decât elementul preparatoriu pentru următoarea fază – Putin, introdu armata! Evident, pentru denazificare și demilitarizare. În acest sens, nu pare întâmplător recentul mesaj al liderului informal al Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), care, adresându-se alegătorilor din Găgăuzia la 31 decembrie 2023, i-a încurajat: „Fără Rusia, nu vom supraviețui, pentru că avem nevoie de acea piață, de motorină ieftină pentru producătorii agricoli. Avem nevoie de gaz și electricitate ieftină, pentru că nu există altă cale. De aceea, vreau să vă vă îndemn: nu disperați! Totul va fi bine, vom izbuti. Ai noștri sunt deja aproape!” Este vorba despre același Dodon, care a susținut public anexarea Crimeii, în 2014, pentru a se linguși pe lângă Putin în vederea susținerii acestuia în campania electorală din 2014.

În astfel de circumstanțe, este potrivit să se menționeze faptul că nu doar nazismul și stalinismul se aseamănă. Cel puțin, criteriile de bază ale fascismului i se potrivesc de minune regimului putinist: naționalismul; ignorarea drepturilor omului, arestări urmate de condamnări pe termen lung pentru dezacordul față de agresiunea militară și pledoaria pentru pace; militarism și agresiune militară împotriva statelor vecine; controlul total asupra mass-media; nimicirea fizică a opoziției; modificarea repetată a constituției pentru extinderea termenelor de aflare la guvernare, falsificarea alegerilor; reprimarea organizațiilor societății civile; susținerea protecționismului și a corupției; implicarea Bisericii pentru justificarea agresiunii, etc.

Pretențiile intelectualiste ale agramaților comuniști

Trebuie să recunoaștem că nu toți membrii PCRM recurg la o retorică agresivă împotriva guvernanților. Sunt și de acei care încearcă de o manieră mai subtilă să-i dea în obraz partidului de guvernământ pentru că adesea ar proceda nu tocmai europenește. De fapt, acești comuniști, pretinși intelectuali, tot putiniști sunt. Ei își creează oportunități pentru a se lamenta chiar în prezență dictatorului rus despre cât de dificil le este să facă o alegere între bine și bine, adică între Europa și Rusia. Asta în timp ce Rusia agresează Ucraina, iar Europa o ajută să reziste pentru a-și apăra independența și suveranitatea.

Stârnesc zâmbet nu doar încercările lingușitoare de a face chipurile alegerea dificilă între bine și bine, dar mai ales aruncarea prafului în ochi. Astfel, pretinsul intelectual comunist le-a reproșat membrilor PAS că ar utiliza noțiuni, precum mancurt, din opere pe care nici măcar nu le-ar fi citit, invocând romanul Eșafodul de scriitorului kîrgîz Cinghiz Aitmatov. Dacă comunistul tăcea, intelectual rămânea. Vorba e că Eșafodul a fost dedicat altui subiect – degradării morale și traficului cu substanțe narcotice în URSS. Astfel de subiecte deveniseră posibil de abordat doar după declanșarea Perestroikăi. Așa se adeverește zicala potrivit căreia fiecare se gândește la ceea ce îl preocupă mai mult. Legenda mancurtului este parte a altui roman celebru – O zi mai lungă decât veacul, publicat mult mai devreme și dedicat efectelor provocate de cotropitorii care șterg memoria celor cotropiți – mancurților, pentru ai deposeda de relațiile firești și a-i exploata. Prin această prismă, romanul este dedicat și condamnării militarismului agresiv – exact ceea de ce s-a preocupat URSS.

De fapt, pretinsul intelectual comunist a încercat să lanseze invective, chipurile subtile, punându-i PAS în cârcă povoara moștenirii comuniste. Finalmente, joncțiunea dintre perioada (1946-1953) de condamnare în URSS a cosmopolitismul, care urma să se încununeze cu deportarea cetățenilor de origine evreiască din marile orașe sovietice, și perioada renașterii naționale – depășirea mancurtismului, prin soluționarea problemelor lingvistice și istorice, a ieșit anapoda. De fapt, a fost scos în evidență faptul că regimul stalinist, comunist, evoluase spre antisemitism statal, la fel ca și regimurile fasciste. Cum se zice, unde dai și unde crapă! Deci, nu este deloc întâmplător că pretinșii intelectuali comuniști încurcă ițele, așa cum au confundat neocolonialismul cu neoimpresionismul în scrisoarea adresată lui Xi Jinping.

Concluzii

Deși nazismul și stalinismul sunt regimuri totalitare asemănătoare, fiind în egală măsură criminale, ele se deosebesc totuși. Nazismul și fascismul, la fel ca și comunismul, își trag seva din demagogia stângistă, ceea ce nu e de mirare. Mussolini a fost lider al socialiștilor italieni înainte de a deveni fondatorul fascismului. Partidul nazist al lui Hitler avea în titulatură sintagma național-socialist. Însă, spre deosebire de comunism, fascismul și nazismul și-au expus obiectivele antiumane de o manieră directă, fără a recurge la vicleșuguri, așa cum a făcut-o comunismul, care s-a declarat apărător al intereselor muncitorilor și țăranilor, nimicind zeci de milioane de țărani, în timpul războiului civil, precum și în timpul așa-zisei industrializări pentru triumful total al unei clase noi – nomenclatura.

Opoziția comuno-socialistă din Republica Moldova, la fel ca și Partidul Șor, sunt complici taciți ai agresiunii rusești împotriva Ucrainei, refuzând condamnarea explicită a ocupației teritoriului Ucrainei și așteptând cu mari speranțe ca tăvălugul rusesc să vină și peste Republica Moldova. Evident, nu doar de dragul hidrocarburilor ieftine, ci și pentru a scăpa de eventualele îmbrățișări ale justiției, pe care PAS-ul proeuropean nu mai reușește s-o reformeze cumsecade. Nu încape îndoială că opoziția comuno-socialistă este conștientă că regimul putinist, se înscrie perfect în cadrul definitoriu pentru cele două totalitarisme gemene, invocate mai sus. De aceea, retorica agramată a comuno-socialiștilor despre presupusul fascism și nazism din Republica Moldova este, de fapt, o invitație, deocamdată timidă, la agresiune din partea Rusiei.