„În circumstanțele menționate, întrebarea fundamentală se referă la ce mai poate întreprinde Rusia pentru a nu fi umbrită completamente de creșterea prestigiului Ucrainei. Deocamdată, vedem că elitele rusești sunt dispuse să amenințe periodic cu recurgerea la ultima ratio...”
---

Butonul roșu – ultima ratio 

Săptămâna trecută a avut loc un șir de evenimente de rezonanță ca răspuns la deciziile de anexare a teritoriilor Ucrainei și la bombardamentele masive ale armatei ruse asupra orașelor și infrastructurii civile ucrainene. Cele mai importante dintre acestea sunt: a) întrunirea liderilor G7 pe fundalul atacuri cu rachete împotriva infrastructurii civile și a orașelor din Ucraina; b) votarea Rezoluției ONU de condamnare a Rusiei pentru anexarea teritoriilor ucrainene; întrunirea de la Ramstein-6 privind suportul Ucrainei; votarea Rezoluției Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) privind escaladarea agresiunii Federației Ruse împotriva Ucrainei etc.

Astfel, ne convingem că regimul putinist, agresând Ucraina s-a pomenit într-o situație imprevizibilă. Așa-zisa operațiune militară specială, care urma să se desfășoare câteva zile, s-a transformat într-un adevărat război pe o durata nedeterminată, care a ajuns să necesite mobilizarea rezerviștilor. Calculele greșite și corupția au scos la iveală că armata rusă, jefuită de proprii generali, nu este decât un tigru de carton. Respectiv, în astfel de circumstanțe, regimului putinist nu-i rămâne decât să recurgă la: teroarea populației civile, prin intermediul bombardamentelor; anexarea teritoriilor ocupate; șantajul energetic; și, ultimul argument, amenințarea nucleară.

Întrebarea e – cum a ajuns regimul lui Putin într-o astfel de situație? Lăsând la o parte multiplele explicații privind rolul mesianic pe care și-l atribuie sieși Rusia, merită invocată sinteza acestora, exprimată de liderul comuniștilor ruși, Ghenady Ziuganov: “Rusia nu poate pierde bătălia pentru Donbass, pentru lumea rusă – aceasta este porunca părinților și strămoșilor noștri, a tuturor generațiilor eroice care au apărat libertatea și independența popoarelor noastre”. Păcat că comunistul Ziuganov nu se poate ridica la înălțimea idolului său – Vladimir Lenin, care a susținut înfrângerea propriului guvern imperialist și a promovat ateismul militant. Vorba e că teza despre invincibilitatea Rusiei se bazează pe misticismului mesianic, promovat de Biserica Ortodoxă rusă.

Așadar, de dragul rolului mesianic și restabilirea măreției, Rusia a agresat Ucraina și terorizează populația țării vecine. Cum orice acțiune întâmpină contracțiuni, teroarea Rusiei, care se consideră invincibilă, a provocat acțiuni de răspuns cu următoarele consecințe:

• Summit-ul G7, din 11 octombrie, care a condamnat atacurile fără discernământ ale Rusiei asupra populațiilor civile nevinovate, declarându-le crime de război. Respectiv, Putin și alți responsabili vor fi trași la răspundere;
• Rezoluția ONU, din 12 octombrie, a condamnat Rusia pentru anexarea teritoriilor Ucrainei prin pretinse referendumuri, întrunind suportul a ¾ din statele membre ale ONU. De fapt, condamnarea se referă și la șantajul Rusiei de a-și apără teritoriul, inclusiv cel anexat ilegal, prin utilizarea armelor nucleare. Votarea rezoluție a demonstrat că Rusia și-a atins unul din scopurile urmărite, devenind un pol al lumii multipolare, alături de Coreea de Nord, Belarus, Nicaragua și Siria;
• A 6-a rundă, din 12 octombrie, a grupului de contact de la Ramstein, cu participarea a peste 50 de state ale lumii, dedicată contracarării invaziei rusești a Ucrainei și consolidării capacității de apărare a ultimei, a decis că Ucraina va primi cele mai moderne sisteme de apărare aeriană și echipamentul necesar pentru operațiunile ofensive din partea mai multor state;
• În ședința din 13 octombrie, APCE a declarat actualul regimul din Rusia drept terorist (vezi item 13.7). Este o confirmare suplimentară că Rusia reprezintă polul terorist al lumii multipolare.  

Metamorfoze propagandistice

Nu încape îndoială că propagandiștii ruși, promotori ai măreției și invincibilității Rusiei, poartă o responsabilitate comensurabilă cu cea a factorilor de decizie pentru agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei. Ei au fost cei care au instigat la ură, însă după împotmolirea regimului putinist în războiul pe care l-a declanșat, propagandiștii constată că Rusia întâmpină dificultăți pentru că s-a scufundat în minciună, iar armata invincibilă a fost jefuită de proprii generali corupți. În astfel de circumstanțe, patrioții imperialiști ajung la concluzia că, de fapt, distrugerea prestigiului internațional al Rusiei a fost pus la cale de Putin însăși, care ar fi agent al Occidentului și care are misiunea de a distruge Rusia, la comanda stăpânilor lui de peste ocean.

Potrivit patrioților, prin acțiunile nesăbuite ale lui Putin a fost: a) reanimat și consolidat NATO, care acum doi ani era cu creierul paralizat; b) repornită modernizarea forțelor armate ale statelor membre NATO; c) provocată extinderea NATO, Suedia și Finlanda ajungând la concluzia că au nevoie de umbrela Alianței pentru a se apăra de agresiunea neprovocată a Rusiei; d) demonstrat întregii lumi că estimările potențialul de luptă al armatei ruse a fost unul exagerat, acesta fiind, de fapt, subminat de corupția endemică a corpului de generali; e) discreditat complexul militar-industrial al Rusiei, punând în evidență faptul că înapoierea tehnologică a Rusia s-a răsfrânt și asupra producerii armamentului, respectiv, este de așteptat că vânzările de armament rusesc pe piața internațională vor suferi un declin pronunțat etc.

Anihilarea prestigiului Rusiei și ascensiunea celui al Ucrainei

Prin agresiunea împotriva Ucrainei, regimul putinist a distrus prestigiul secular al țării. Acest lucru se resimte deja în cultură și sport. Este bine știut că, de obicei, prestigiul se monetizează pe diverse căi. Izolarea Rusiei prin intermediul sancțiunilor reduce dramatic potențialul economic al Rusiei. Cadrele profesionale continuă să părăsească țara, mai ales după declanșarea agresiunii la 24 februarie 2022. Iar după anunțarea mobilizării rezerviștilor, la 21 septembrie, din circuitul economic sunt scoase segmente suplimentare de cadre. Situația demografică se va înrăutăți și mai mult, efectele devenind vizibile foarte curând. Respectiv, decalajul tehnologic în raport cu Occidentul, China și alte state dezvoltate va continua să se adâncească. De asemenea, Rusia va trebui să compenseze Ucrainei distrugerile pe care i le-a provocat în timpul agresiunii, altminteri este de neînchipuit cum va putea Rusia să-și recapete cumva credibilitatea și să se reintegreze în economia internațională.

De cealaltă parte, Ucraina reușește să reziste, demonstrând că este o adevărată națiune, cu caracter, consolidată și iubitoare de liberate, pentru care este gata să lupte. Ultimul lucru i-a atras simpatia și suportul internațional. Respectiv, scopul agresiunii rusești de demilitarizare a Ucrainei are efect invers – Ucraina are cea mai pregătită și combativă armată din Europa, echipată cu echipament relativ modern. Cetățenii ucraineni știu că luptând nu doar își apără libertatea, dar își edifică un nou viitor în cadrul Uniunii Europene, după ce țara lor a primit statutul de candidat la integrare în UE. Acest fapt, cu certitudine, va avea impact asupra reconstruirii țării, cu suportul comunității internaționale, după terminarea agresiunii. Dar cel mai prețios lucru pe care îl au actualmente ucrainenii este noua lor elită politică, care s-a forjat în timpul agresiunii rusești. Exponenții acestei elite noi nu mai au niciun motiv să cadă în dependență față de elitele vechi și cercurile oligarhice. Evident, credibilitatea elitelor noi va reprezenta un factor determinant în procesul de desprindere de lumea rusă și aderare la UE.

În circumstanțele menționate, întrebarea fundamentală se referă la ce mai poate întreprinde Rusia pentru a nu fi umbrită completamente de creșterea prestigiului Ucrainei. Deocamdată, vedem că elitele rusești sunt dispuse să amenințe periodic cu recurgerea la ultima ratio...