Reacţiile UE şi SUA la noile proteste anti-guvernamentale de la Chişinău

 

 
 
UE şi SUA trebuie să explice raţionamentul ce stă în spatele necontestării validităţii guvernului nou format. La fel, este imperativă prezentarea argumentelor „pro” şi “contra” alegerilor anticipate. Totodată, liderii protestelor, dar şi reprezentanţii societăţii civile trebuie să aibă o abordare constructivă în relaţia cu partenerii externi, valorificând pârghiile acestora pentru a face presiuni asupra sistemului oligarhic…

Dionis Cenuşa
 

 

Numirea și votarea guvernului condus de Pavel Filip de către 57 de deputați, care reprezintă „majoritatea absolută” adunată în jurul Partidului Democrat, condus din umbră de către oligarhul Vladimir Plahotniuc, a declanșat proteste noi la Chișinău. Instituțiile europene au reacționat mai repede decât s-ar fi așteptat cineva. Astfel, diplomația europeană a lansat un mesaj cu chemare „la calm” în ziua protestelor. Mesajul legat de instabilitatea politică din țară și consecințele acesteia a fost inclus de către Parlamentul European în rezoluția privind DCFTA, adoptată a doua zi după proteste (21 ianuarie). A surprins faptul că actorii UE au reacționat mai repede decât instituțiile statului, cum ar fi președinția, dar și, concomitent, cu SUA, care, de obicei, sunt mai dinamice.

Cu toate acestea, faptul că nici UE și nici SUA nu au contestat, ci, din contra, au salutat formarea unui guvern, a provocat unele nedumeriri și critici în rândul protestatarilor, dar și în societatea civilă, unde se consideră că Occidentul trebuie să fie dur în relația cu exponenții sistemului oligarhic. Contrar acestei opinii, occidentalii (UE, SUA) spun că stabilitatea politică este esențială pentru Moldova, cunoscând bine costul acestei stabilități (menținerea regimului oligarhic), dar având ca reper situația social-economică dificilă din țară. Adițional, persistă reticențe în rândul politicienilor europeni legate de posibilele anticipate.

Scânteia care a generat proteste semi-pașnice

Modalitatea netransparentă și neparticipativă în care a fost votat guvernul, cu trișarea practicilor uzuale (dezbaterea programului de guvernare, întrebări către membrii guvernului din partea opoziției etc.), a amplificat nemulțumirea protestatarilor. Cei trei lideri de partide (Partidul Socialiștilor – Igor Dodon, Partidul Nostru-Renato Usatîî și Partidul Platforma Civică DA – Andrei Năstase), care coordonează protestele din trei centre diferite, au cerut anularea votării în Parlament și organizarea unor alegeri anticipate. Cu toate acestea, încălcând normele protocolare, dar și principiul de transparență, guvernul lui Pavel Filip a depus jurământul în fața președintelui și a intrat în funcție deplină. Protestatarii, dar și reprezentanții societății civile, au condamnat acest „șir de trișări”, care descalifică și reduce legitimitatea noului executiv, limitându-i marja de manevră la implementarea reformelor nepopulare, care ar putea fi cerute de către FMI.

Dar până la aceasta, guvernul și majoritatea absolută, asociată cu PDM, trebuie să supraviețuiască protestelor anti-guvernamentale, anti-sistem oligarhic și anti-Plahotniuc, prin care Dodon, Usatîi, Năstase, iar mai recent și Maia Sandu, vor să forțeze alegeri anticipate. După excesul de zel și episoadele de violență din 20 ianuarie, când unii protestatari au reușit să intre în clădirea Parlamentului, organizatorii protestelor au fost criticați, dar nesemnificativ, pentru incapacitatea de a asigura proteste perfect pașnice. Astfel, societatea civilă, partenerii externi, dar și partidele de la guvernare (acum doar PDM, PL) au chemat la proteste pașnice. La fel au procedat și Dodon, Usatîi, Năstase și Sandu, care au reiterat că protestele trebuie să poarte doar caracter pașnic, recunoscând însă că acțiunile guvernării (PDM și actorii asociați sau PDM+) poartă vina pentru radicalizarea protestelor. Riscul repetării unor proteste semi-pașnice rămâne însă mare. Parțial, aceasta se datorează faptului că protestatarii revendică alegeri anticipate, iar guvernarea (PDM+) este convinsă că anticipatele sunt dăunătoare și că pot avea loc doar în cazul nealegerii președintelui țării în luna martie.

Autosesizarea europenilor și chemarea la dialog

Reacția rapidă a Serviciului European pentru Acțiune Externă, care a lansat un mesaj pro-dialog între protestatari și guvernare, a demonstrat că Delegația UE de la Chișinău a comunicat eficient cu Bruxelles-ul. Mesajul dat a coincis în timp cu poziția exprimată de SUA, care în majoritatea cazurilor, din motive obiective, sunt mai rapide decât UE. Poate fi observată însă o diferență de accente în cazul mesajelor SUA și UE. Ambele cheamă la abțineri de la violență pentru toate părțile (guvernare și protestatari). Dar UE indică că dialogul între părți trebuie să vizeze identificarea în comun a unei soluții, în timp ce SUA se referă la o întrevedere imediată a autorităților cu protestatarii pentru ca “să abordeze îngrijorările lor într-un mod deschis și transparent. Aparent, SUA susține mai degrabă îngrijorările protestatarilor, în timp ce UE cheamă ambele părți la un dialog. Protestele care sunt anunțate pentru următoarea perioada ar putea scoate în evidență, dacă vreuna dintre cele două (UE sau SUA) dorește să se implice în medierea dialogului dintre guvernarea (PDM+) și protestatari (Usatîi, Dodon, Năstase, Sandu și alții) sau nu.

Protestele de la Chișinău au atras atenția parlamentarilor europeni. Cu toate acestea, în Rezoluția privind liberul schimb (DCFTA) dintre UE cu Moldova, Ucraina și Georgia, adoptată a doua zi după proteste, subiectul protestelor nu este inclus. Rezoluția atenționează însă asupra faptului că instabilitatea politică din Moldova a atins un nivel critic, ceea ce poate duce la destabilizarea instituțiilor țării, având impact negativ asupra economiei. De asemenea, este salutat faptul că, după multiple tentative, a fost format guvernul, fără a da vreo apreciere calității și modului în care acesta a fost votat. Documentul cheamă la realizarea reformelor și readuce în discuție consecințele geopolitice pe care le-ar putea avea o nouă criză politică.

Mai mult ca atât, Rezoluția cheamă Comisia Europeană și statele membre să acorde asistență guvernului format, inclusiv să disloce misiuni de experți europeni care să se încadreze în activitatea administrației din Moldova. Aceasta ar permite, potrivit eurodeputaților, sprijinirea și monitorizarea implementării reformelor. Totodată, documentul reamintește despre importanța combaterii corupției, creării unui sistem judiciar independent, dar și despre combaterea fenomenului de „acaparare a statului” (stat capturat). De asemenea, a fost cerută investigarea fraudelor din sistemul bancar și pedepsirea infractorilor, curățarea și fortificarea sectorului bancar. La fel, eurodeputații au cerut reformarea sectorului mass-media, prin sporirea transparenței asupra proprietarilor surselor media. Deși Rezoluția nu conține vreo referință la proteste, aceasta trece în revistă problemele majore cu care se confruntă țara - de la corupție până la stat capturat (care indirect implică sistemul oligarhic).

În loc de concluzie…

Aparent, Parlamentul European rămâne în urma diplomației europene în privința reacționării la situația curentă din Moldova. De aici rezultă neobservarea faptului că criza politică nu a părăsit Moldova după formarea noului guvern. Din contra, alegerea necorespunzătoarea a executivului a dus la perpetuarea crizei existente.

E important, însă, că atât diplomația SUA, cât și cea a UE, nu rămân în umbră, ci insistă pe proteste pașnice și dialog între părți. Dar pentru a se face auzite, SUA și UE trebuie să explice raționamentul ce stă în spatele necontestării validității guvernului nou format. La fel, este imperativă prezentarea argumentelor „pro” și „contra” alegerilor anticipate, antrenând în dezbateri societatea civilă din Moldova, care deocamdată evită să se exprime ferm și deschis pe marginea acestui subiect. Ezitarea de a formula aceste explicații intensifică indignarea în rândurile protestatarilor. Adițional, aceasta generează antipatii și acuzații, tot mai puternice, deși nefondate, precum că occidentalii (UE și SUA) ar sprijini sistemul politico-oligarhic controlat de către Vladimir Plahotniuc.

Totodată, liderii protestelor, dar și reprezentanții societății civile, trebuie să aibă o abordare constructivă în relația cu partenerii externi, valorificând pârghiile acestora pentru a face presiuni asupra sistemului oligarhic. În loc de mesaje belicoase și de suspiciune, aceștia trebuie să se coalizeze cu UE pentru a izola și elimina corupția politică, creând premise pentru schimbarea calitativă și durabilă a clasei politice de la Chișinău. 

 

 
Dionis Cenuşa

 


IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.

Dvs. folosiți o componentă de ADS Blocker.
IPN e menținut din publicitate.
Susțineți presa liberă!
Unele funcționalități pot fi blocate, vă rugăm să dezactivați componenta de ADS Blocker.
Mulțumim pentru înțelegere!
Echipa IPN.