„Cu toate acestea, „ceasul bombei” continuă să ticăie, iar aceasta înseamnă că procesul de distrugere are loc atât din interiorul, cât și din exteriorul alianței de guvernământ...”
---

Alegerile locale din 20 octombrie au fost privite de mai multă lume și ca un test de rezistență pentru coabitarea, la nivel național, a unor forțe politice incompatibile până nu demult: Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM) și blocul ACUM cu cele două componente - Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) și Partidul Platforma Demnitate și Adevăr (PPDA). Chiar dacă alegerile locale încă nu s-au încheiat, putem spune deja cu suficientă certitudine că acestea nu au servit drept detonator al conviețuirii coaliției de guvernământ. Cu toate acestea, „ceasul bombei” continuă să ticăie, iar aceasta înseamnă că procesul de distrugere se producere atât din interiorul, cât și din exteriorul alianței de guvernământ. Cum influențează campania electorală pentru turul doi al alegerilor locale ritmul „tic-tacul-ui”?

Barca puterii în golful Chișinăului

Miza principală a alegerilor locale continuă să fie funcția de primar general al Chișinăului, inclusiv pentru că aproape toate celelalte centre administrative importante din țară deja au fost împărțite între concurenții electorali din primul tur, dar și pentru că, de cum se vor sfârși ele în capitală, depinde cum și de cine va fi guvernată țara în întregime.

Situația actuală este, practic, una fără precedent: ambii concurenți care se vor duela pe data de 3 noiembrie sunt reprezentanți ai puterii centrale, respectiv, au de rezolvat și niște sarcini fără precedent: pe de o parte, să câștige Primăria, pe de altă parte, să nu clatine foarte tare barca guvernării la nivel național. Cel puțin atâta timp, cât ambele părți pot și vor să se afle în ea

Situație obișnuită cu sarcini neobișnuite

La prima vedere, mai bine face față acestei sarcini candidatul PSRM Ion Ceban. El, practic, nu-și atacă rivalul de la ACUM, menține și în turul doi același mesaj tehnic de abordare a temelor electorale, precum și aceeași manieră calmă, tolerantă în comunicarea cu publicul. Deosebirea dintre comportamentul de acum și cel de un an și ceva în urmă, când la șefia capitalei au concurat aceeași doi candidați, este mai mult decât vizibilă și predispune la căutarea motivelor acestei metamorfoze.

Unul dintre motive rezidă în faptul că Ion Ceban și PSRM au luat un rezultat bun în primul tur – 40,19% față de 31,08 ale lui Andrei Năstase, dar aceasta pare să fie aproape de limita pe care pot conta socialiștii și Ion Ceban la Chișinău, în condiții obișnuite. Au demonstrat-o și alegerile din 2018, când Ceban a luat de asemenea mai multe voturi în primul tur, turul doi fiind câștigat de Năstase. Și în general, un candidat de stânga nu a câștigat niciodată alegerile primarului în capitală de la Independență încoace.

Pentru a schimba situația de această dată, Ion Ceban are de făcut două lucruri mai neobișnuite: 1) să atragă de partea sa mai mulți votanți decât nucleul disciplinat de susținători fideli ai PSRM; 2) să împiedice cât mai mult transferul către Năstase a voturilor luate în primul tur de cei mai importanți contracandidați de dreapta – Dorin Chirtoacă și Octavian Țîcu, dar și voturile acumulate de mulți alți candidați, preponderent de centru și de dreapta, care, luate împreună, pot aduna un surplus important de voturi pentru Năstase. Ceea ce Ion Ceban și face.

„Mâța blândă...”

În primul rând, noile sale imagine și mesaj, sunt adresate în principal segmentului centrist de alegători, centrist în sensul instruirii și convingerilor politice sau chiar în afara politicii, care votează mai mult cu rațiunea decât cu emoțiile și, la sigur, lipsiți de sentimentul „talibanismului politic”, caracteristic categoriilor fidele de susținători ai partidelor politice. Același rol îndeplinesc „complimentele” și invitațiile pe care Ion Ceban le face unor foști candidați la funcția de primari și susținătorilor acestora. Iar aceasta înseamnă că Ceban și PSRM atentează, în mod conștient și metodic, la segmentul de potențiali susținători pe care ar putea miza Năstase și blocul ACUM, situați pe segmentul centru-dreapta al eșichierului politic.

În al doilea rând, Ion Ceban insistă oriunde are ocazia pe invitația la colaborare a PSRM și ACUM, care împreună au obținut peste 80% din mandate, în noul Consiliu municipal. Pe de o parte, este o invitație rațională, pe motiv că altă configurație de constituire a unei majorități nu este posibilă nici teoretic. În acest sens, PSRM și ACUM sunt condamnați să colaboreze și la nivelul municipiului Chișinău. Mai degrabă că așa și se va întâmpla, după finalizarea alegerilor, în caz contrar sunt iminente alegerile anticipate în CMC. Pe de altă parte, impunerea acestei teme înainte de turul doi ii defavorizează mult pe Andrei Năstase și ACUM, care riscă să piardă potențialii votanți ai candidaților unioniști (în jur de 17-18% în total), cunoscuți prin neacceptarea categorică a liderilor, ideilor și acțiunilor PSRM.

„Jupiter se supără”... intenționat

Această tactică electorală îi permite lui Ion Ceban să dețină inițiativa în disputa dintre cei doi concurenți. Andrei Năstase este pus în situația să reacționeze emotiv la mesajele „calme” ale oponentului, asemuindu-se, în ochii unor categorii de alegători, cu Zeul Jupiter care „se supără și, deci, nu are dreptate”.

La rândul său, Andrei Năstase nu are de ales decât să respingă categoric o eventuală colaborare cu PSRM în CMC, operând cu o ipotetică votare „pe proiecte” în CMC, cu riscul că va trebui să se justifice după alegeri. Din aceleași raționamente, Năstase a adoptat, se pare special, un comportament mai puțin conciliant, aproape agresiv în raport cu oponentul său și PSRM în ansamblu, chiar dacă aceasta riscă să clatine sau chiar să răstoarne barca alianței de guvernământ la nivel central, componentele căreia au semnat, înainte de campania electorală, un „pact de neagresiune”. De asemenea, este evidentă tendința lui Andrei Năstase, de a utiliza în favoarea sa pârghiile geopolitice, pro-românești și pro-europene, pe plac în special categoriilor de alegători unioniști, pe care mizează. În particular, el se prezintă drept candidatul cu capacități reale de a atrage investiții străine pentru nevoile municipalității, spre deosebire de contracandidatul său. Din tactica electorală a lui Andrei Năstase mai face parte și tendința de a evita dezbaterile directe la teme „tehnice”, „gospodărești”, unde se consideră că Ion Ceban ar fi mai pregătit. „Timpul „gospodarilor” care, timp de 30 de ani, au adus orașul acolo, unde l-au adus, a trecut” -  este poziția lui în aceste situații.

„Valurile Dunării” – imnul PSRM-ACUM

Chiar dacă nu totdeauna recunosc, ambii candidați utilizează, sub diferite forme, pârghii electorale, pe care le pun în serviciul intereselor politice. De exemplu, din acest arsenal fac parte acțiunile lui Ion Ceban menite de a băga zâzanie între Andrei Năstase-blocul ACUM și susținătorii partidelor unioniste, scopul real al cărora este de a nu admite trecerea puterii din capitală în mâinile unor oponenți politici. Aceleași scopuri urmărește Andrei Năstase când alimentează deschis resentimentele politice ale unor categorii de alegători împotriva PSRM. Și unii, și alții, își gestionează treburile electorale locale și din perspectiva relațiilor din cadrul alianței de guvernământ, componentele căreia, oricum, urmăresc propriile interese politice, care, pe lângă continuarea activității comune, admit atât extinderea propriei influențe politice, în special, în capitală, cât și distrugerea actualei coaliții de guvernământ. Opoziția parlamentară și extra-parlamentare veghează și ea ca procesul să meargă în direcția „în care trebuie”.  

Valeriu Vasilică, IPN