Duminică dar și astăzi au continuat acțiunile de protest în masă antiguvernamentale, organizate de Partidul Politic Șor. În opinia mai multor observatori, fenomenul respectiv este cuprins de o anumită doză de mister. De exemplu, se pare că protestul ia amploare chiar dacă baza socială a acestuia ar trebui să fie destul de restrânsă, cel puțin după criterii morale, politice și chiar geopolitice. De asemenea, chiar dacă asupra organizatorilor planează suspiciuni de încălcare a legii, dar și în pofida faptului că, cel puțin până ieri, nicio formațiune politică importantă nu și-a declarat sprijinul pentru respectivul protest. Cum se explică acest mister, ce procese subterane îl însoțesc, ce beneficii și riscuri generează această întorsătură de situație de la doar un an și ceva de la victoria indiscutabilă a actualului partid de guvernământ au discutat participanții la dezbaterea publică „Protestele antiguvernamentale: motive, cerințe, actori, acțiuni și efecte”, organizată de Agenția de presă IPN.
Igor Boțan, expertul permanent al proiectului, a declarat că protestul este o reacție la o anumită situație socială, care este contestată de cetățeni. În funcție de atitudinea autorităților și a regimului politic față de aceasta, proteste sunt fie autorizate, fie neautorizate. Există mai multe tipuri de proteste. Printre acestea se numără cel politic, protestul adresat autorităților publice și al cărui scop este schimbarea situației politice contestate sau chiar schimbarea completă a regimului sau a cursului politic.
Drept exemple expertul a adus Revoluția Rozelor în 2003 în Georgia, Revoluția Oranj în 2004 în Ucraina, încercarea de protest masiv în Rusia după realegerea lui Vladimir Putin în 2012 etc. Protestul social este împotriva inechității sociale, problemelor care există în societate, de obicei de natură economică. Aceste acțiuni trec uneori într-o formă politică. există și proteste culturale provocate de anumite evenimente din viața culturală și care de regulă duc la indignarea de ordin estetic a populației.
„Pe lângă tipurile de protest, există și formele de protest. Printre formele pașnice se numără inclusiv votarea împotriva tuturor care oferă cetățenilor posibilitatea să protesteze chiar la urnele de vot atunci când se aleg reprezentanții autorităților. Este vorba și despre mitinguri, flash-mob-uri, pichetări, boicoturi, greva foamei, petiții, marșuri de protest, greva etc. Există și forme violente sau însoțite de încălcarea ordinii publice, cum ar fi rebeliunea, revolta, blocarea drumurilor, capturarea clădirilor administrative, a spus Igor Boțan.
În ceea ce ține de cadrul legal care reglementează protestele, expertul spune că, în Republica Moldova, acesta este unul relativ bine dezvoltat. Este vorba despre Legea privind întrunirile adoptată în februarie 2008 și care a înlocuit legea anterioară adoptată în 2005. În privința cadrului internațional, există Convenția Europeană a Drepturilor Omului, articolul 11. Ba mai mult, anul trecut, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a elaborat un ghid referitor la modul în care sunt exercitate drepturile cetățenilor la întruniri.
Alexandru Postica, Asociația Promo-LEX, a spus că atât Constituția, cât și legea cu privire la întruniri asigură fiecărei persoane dreptul la liberare exprimare, inclusiv dreptul de a desfășura o întrunire. Respectiv, nimeni nu are dreptul să judece cât de obiectiv este un motiv sau altul pentru a protesta.
„Să nu uităm că este vorba despre un partid politic care are o agendă. Prin urmare, nu putem, nici autoritățile, nici cei care nu se regăsesc în platforma respectivă, să conteste motivul oficial declarat de acest partid. Și să nu uităm că fiecare partid politic dorește să ajungă la guvernare și utilizează evident mijloacele legale disponibile pentru a ajunge la putere”, explică Alexandru Postica.
Potrivit lui, întrunirea pașnică, fără arme, constituie o modalitate prin care un partid dorește să ajungă la urechile fiecăruia. Este un mijloc eficient pentru a protesta și a aduce în discuțiile publice problemele sociale. „Evident, trebuie respectată opinia acestor persoane”, a mai spus expertul Promo-LEX.
Mark Mazureanu, specialist în societate civilă, politici comparate și propagandă, a menționat că orice partid urmează o agendă politică. Orice acțiune reprezintă un mesaj care este transmis publicului. Și discursul comportă două aspecte – public și ascuns. „Mesajul public agregă nemulțumirea populară sau folosește un grad de nemulțumire a unui strat social vulnerabil, care de altfel există oricând, în orice perioadă, în orice situație economică, nemaivorbind de situația de acum când s-a intensificat criza economică și energetică. Organizatorii protestelor încearcă să beneficieze de nemulțumirea dată, să o canalizeze într-o anumită direcție pentru că partidul de altfel ce face? - urmează să vină la putere”, explică expertul.
Potrivit lui, altceva este mesajul ascuns și aici există o problemă. „Avem un partid cu un istoric foarte dubios, cu lideri foarte dubioși, urmăriți penal, dați în căutare și mai avem și alte forțe politice, care la fel au o listă de păcate după ele și tot ele sunt nemulțumite de autoritatea centrală. Aceștia folosesc o masă populară și o nemulțumire pentru a scăpa de pedeapsă, pentru a limita autoritatea publică în acțiuni. „Altfel nu știu cum pot fi văzute lucrurile”, a mai spus Mark Mazureanu.
În opinia sa, când organizatorii acțiunilor de protest apelează la niște necesități vitale, la anumite frustrări constante, universale ale unei părți a populației – sărăcia, grija față de om, haiducismul pozitiv – acest gen de mesaj este foarte clar înțeles de cei aserviți. Potrivit specialistului, nu este problema în omul care iese în stradă și el nu poate fi învinuit că nu înțelege un proces, la fel ca și copilul care introduce în priză ceva interzis. „Ca generator, ca instigator, vinovat sunt eu, partidul”, a declarat Mark Mazureanu.
Dezbaterea publică la tema „Protestele antiguvernamentale: motive, cerințe, actori, acțiuni și efecte”, organizată de IPN, a fost ediția a 264-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.
