 |
|
| Dionis Cenuşa | |
În timp ce opoziția anti-guvernamentală pledează pentru amplificarea protestelor, autoritățile centrale aplică disproporționat legislația privind întrunirile publice (PAS, 29 August 2018) și exploatează potențialul contra-protestelor anti-opoziție (Europa Liberă, 27 August 2018), care scurtează semnificativ raza de atingere a protestelor anti-PDM. Capacitatea de anticipare a opoziției pare să fie distorsionată de transparența limitată a guvernării, a cărei imprevizibilitate sporită afectează calitatea guvernării per se, dar și relația cu partenerii externi. Adoptarea fulger a legislației privind declararea voluntară, anularea neașteptată a rezultatelor alegerilor din Chișinău (IPN, 25 Iunie 2018) sau stabilirea zilei alegerilor parlamentare pentru februarie 2019, au demonstrat că, pe lângă controlul instituțiilor, alt atu politic major al Partidului Democrat este abilitatea de a sincroniza și ordona agenda publică potrivit propriilor interese.
Preocuparea autorităților față de protestele opoziției extra-parlamentare sau mișcarea unionistă (reunificarea Moldovei cu România) confirmă ipoteza că orice protest de proporții, organizat de actori necontrolați, incomodează puterea centrală. Evident, acestea ar putea produce devieri nedorite de la scenariile croite din timp de către PDM. Din aceste considerente, unicul instrument politic viabil al opoziției extra-parlamentare, care constă în proteste, este în mod constant sabotat și izolat. Concomitent, sunt depuse eforturi pentru a opri importul de spirit protestatar din România. Astfel, forțele de menținere a ordinii publice, sub paravanul prevederilor legale, au contribuit la dezorganizarea manifestațiilor dirijate de forțele unioniste, ulterior asociate de către presa apropiată de PDM cu acțiuni de destabilizare a ordinii publice.
Pe fundalul acțiunilor recente de subminare a protestelor, persistă o tăcere vizavi de viitorul asistenței macro-financiare pentru Moldova. În ultimele sale mesaje, UE a cerut soluționarea problemei legate de invalidarea alegerilor din Chișinău, urmată de un refuz al guvernării, justificat prin nedorința de a interveni în independența sectorului judecătoresc. Potrivit așteptărilor de la începutul lui 2018, prima tranșă a asistenței macro-financiare urma să fie alocată până în toamnă. După invalidarea alegerilor, asistența ar putea fi mutată pentru perioada post-electorală, adică martie 2019.
Protestele opoziției deranjează guvernarea: De ce?
Din moment ce demersurile opoziției sunt ignorate de către instituțiile statului (Procuratura Generală, Poliția, Comisia Electorală Centrală etc.), aceasta nu are altă soluție decât să desfășoare proteste cu scopul de a-și răspândi mesajele, mobiliza electoratul și a se poziționa în raport cu partidul de la guvernare. Prin urmare, politica și confruntările adevărate sunt forțate să aibă loc în stradă, având în vedere că PSRM nu constituie o opoziție reală în Parlament, iar opoziția parlamentară (PLDM, PCRM etc.) este insuficient de puternică și populară.
De regulă, protestele dezvăluie gradul de nemulțumire a societății vizavi de performanța guvernării și ulterior se materializează în preferințe electorale specifice. Înfruntând o popularitate obiectivă redusă, conducerea țării tinde să discrediteze protestele pentru a stimula o atitudine subiectivă negativă despre opoziție. Ideea cheie transmisă de către actorii care gravitează în jurul PDM este că protestele opoziției sunt de natură electorală și nu ar avea rezonanță în rândul cetățenilor. Proiectarea unei asemenea imagini dezavantajează opoziția extra-parlamentară și îndepărtează votanții încă nedeterminați.
Chiar și după introducerea votului mixt în 2017, care scade vădit șansele opoziției și le sporește pe cele ale PDM și PSRM, protestele anti-guvernamentale sunt văzute ca pericol pentru stabilitatea politică a conducerii actuale. Ca urmare, acestea sunt interpretate în mod incomplet sau chiar tendențios de către presa pro-PDM.
Riscurile protestelor subminate
Orice formă de restricționare și defăimare a protestelor limitează impactul de comunicare al opoziției în interiorul și exteriorul țării. Odată ce baza socială a protestelor este îngustă sau se îngustează sporește imposibilitatea ca acestea să fie citite ca semnal de alarmă de către instituțiile europene și alți parteneri externi.
Dimensiunea mică a protestelor riscă să ducă la stagnarea credibilității opoziției, deoarece retorica acesteia nu își găsește reflectare suficientă printre cetățeni. Acest lucru poate avea efect negativ asupra imaginii acelor instituții europene care sprijină poziția liderilor opoziției (Maia Sandu și Andrei Năstase) și respectiv reacționează la regresele înregistrate sub guvernarea Partidului Democrat. Principala instituție împotriva căreia liderii PDM au pornit ofensiva este Parlamentul European, după adoptarea rezoluției aspre adoptate pe 5 iulie 2018, în care este cerută sistarea oricărei asistenței europene pentru neîndeplinirea pre-condițiilor politice (IPN, 9 Iulie 2018).
În paralel cu discreditarea protestelor și respectiv trivializarea demersurilor opoziției, PDM continuă să implementeze, în propria manieră, condițiile tehnice pentru asistența macro-financiară. Următorul pas al guvernării va fi introducerea vectorului european în Constituție, preconizat pentru toamna 2018, care va distrage atenția publicului intern și extern, dar și a instituțiilor europene de la esența protestelor anti-guvernamentale. La fel, aceasta va reanima confruntarea geopolitică asigurată de către Președintele Igor Dodon, care inevitabil va lansa mesaje eurosceptice în contextul desfășurării Congresului Mondial al Familiilor (14-16 Septembrie 2018). Prin asemenea suprapunere de evenimente, guvernarea va încerca să-și consolideze imaginea, dar și să genereze o competiție pentru atenția publicului, cu mai multe dosare artificial provocate, care să obosească opoziția protestară.
În loc de concluzii...
Protestele de amploare pot răsturna pe cale democratică acele guverne, care înregistrează progrese mici și mai ales care sunt asociate cu crime grave. Protestele din Moldova par însă să fie la o etapă intermediară după proporția capitalului uman atras în joc. De aceea, guvernarea depune eforturi pentru ca acestea să descrească până la dimensiuni insignifiante.
Prin stagnarea protestelor, guvernarea vrea să afecteze credibilitatea opoziției în exterior și să neutralizeze puterea de convingere a acesteia în dialogul cu UE. Acțiunile de zădărnicire a protestelor, inclusiv prin eventuala revizuire a Constituției, ar putea fi folositoare guvernării atât pentru a neutraliza opoziția, cât și pentru a compensa impactul negativ lăsat de amânarea asistenței macro-financiare a UE.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.
