Interviu Info-Prim Neo cu Andrei Popov, director executiv Asociaţiei pentru Politică Externă
[- La Moscova a fost prezentat un proiect de reformare a CSI. Consideraţi că este posibilă reformarea acestei organizaţii pentru a deveni una viabilă şi funcţională?]
Propunerile de reformare a CSI prezentate de preşedintele Kazahstanului chiar in ajunul Summit-ului pornesc de la recunoaşterea onestă a problemelor existente – doar 10% procente din acordurile încheiate în cadrul Comunităţii funcţionează. În consecinţă, reforma organizaţiei urmează să vizeze transformarea organizaţiei într-o structură mai suplă, prin reducerea numărului domeniilor de colaborare la doar câteva - migraţiune, transport, învăţământ, probleme umanitare şi combaterea criminalităţii transfrontaliere. Am înţeles că s-a mai propus un domeniu – coordonarea poziţiilor în probleme internaţionale, care însă nu a fost acceptat şi, cu certitudine, în nici un caz nu poate fi acceptat pentru R. Moldova.
Propunerile lui Nazarbaev prevăd că toate deciziile vor fi adoptate prin consens şi vor avea caracter obligatoriu. Însă, atâta timp cât statele membre sunt cele care hotărăsc în mod suveran care decizii se adopta şi care nu, nu există riscul că un grup de ţări ar putea impune spre executare obligatorie unele decizii care contravin intereselor altui stat, bunăoară Moldovei. Corelat cu propunerea de reducere, şi nu sporire, a bugetului şi personalului structurilor CSI şi de transferare a mai multor împuterniciri ale organizaţiei către coordonatorii naţionali din capitale, proiectul de reformare a CSI ar putea însemna consfinţirea a ceea ce este realmente această organizaţie – un club de discuţii, o platforma de consultări dintre membrii săi în formate variabile, deciziile obligatorii fiind luate doar într-un număr limitat de domenii, mai mult sau mai puţin tehnice. Şi dacă aceasta este direcţia de reformare a CSI, cred că ea ar putea deveni o structură mai funcţională.
De altfel, se creează impresia că Rusia nu mai acordă Comunităţii importanţa de odinioară, şi anume cea de vehicul de promovare a integrării în jurul său şi în baza regulilor pe care ea le dictează. Aceste obiective sunt promovate, tot mai insistent şi eficient, de Moscova în planul relaţiilor bilaterale şi prin intermediul Organizaţiei de Securitate Colectivă şi Spaţiului Economic Unic, în care R. Moldova nu are ce căuta.
În acelaşi timp, unele declaraţii făcute (poate din inerţie?!) de către unii participanţi la Summit, privind oportunitatea creării în CSI a unei replici a modelului de integrare a Uniunii Europene şi consolidării componentei politice de cooperare creează impresia ca nu toţi liderii CSI s-au „dumirit” pana la capăt vizavi de limitele acestei organizaţii şi de propriile aşteptări de la aceasta. Or, este clar că cei care sunt dispuşi să se integreze cu Rusia, au pentru aceasta alte structuri, iar să încerci să atragi în orbita proceselor integraţioniste ţări atât de diferite cum sunt Moldova şi Armenia, Georgia şi Belarus, sau Ucraina şi Uzbekistan este, în cel mai bun caz, o risipă de energie.
[- Ce şanse are RM aflându-se în această organizaţie şi ce riscă sau câştigă dacă o abandonează?]
A devenit deja un loc comun teza că statutul de membru al CSI este incompatibil cu cel de candidat şi, cu atât mai mult, de membru al UE. Într-adevăr, aşa este: instituţiile, standardele europene şi acquis-ul communitaire se află în conflict ireconciliabil cu angajamentele asumate în cadrul CSI. Din păcate, însă, în relaţiile sale cu Uniunea Europeana, RM se află încă prea departe de acel punct în care să fie nevoită să facă o opţiune şi în care prezenţa sa în CSI să constituie un obstacol în calea avansării pe calea integrării europene.
În actualele condiţii, ieşirea din CSI nu ne va aduce beneficii palpabile, dar va comporta anumite costuri. UE nu le va compensa, şi nu sunt sigur că ni le mai putem permite. De aceea, nimeni în Uniunea Europeana nici nu ne cere, sub nici o formă, să facem acum această opţiune. Din perspectiva UE, nu prin ieşirea din CSI ne putem proba vocaţia europeană şi desprinde în mod real de spaţiul post-sovietic, ci prin imprimarea unei noi calităţi reformelor şi instituţiilor – europene şi net diferite de restul fostelor republici sovietice.
Atâta timp cât CSI nu-şi va propune să se transforme într-o versiune lărgită a Comunităţii Economice Euroasiatice sau a Spaţiului Economic Unic, cu tot cu structuri supranaţionale, menţinerea statutului de membru al CSI nu este de natură să ne pericliteze opţiunea europeană, dar ne-ar putea permite soluţionarea unor probleme sectoriale în mai multe domenii reglementate de acorduri funcţionale – învăţământ, migraţie, transport etc.
[- Dat fiind faptul ca la summit nu s-a semnat nici un document şi nu a avut loc nici o întrevedere bilaterală cu preşedintele Putin, credeţi că şi-a justificat participarea preşedintele R. Moldova?]
Formatul acestui summit neformal, din start, nu prevedea o agendă prestabilită şi documente pentru semnare, nici întâlniri bilaterale cu preşedintele Putin. O eventuală neparticipare la Summit ar fi oferit un bun pretext celor care cu asta şi se ocupă – caută pretexte – pentru a blama R. Moldova că ea este cea care se face vinovată de tensionarea relaţiilor cu Rusia. Ar fi fost un „cadou” pentru propagandiştii de la Moscova, dar şi pentru diplomaţii ruşi care promovează în Occident ideea că problemele din raporturile moldo-ruse sunt generate de „maximalismul”, „imaturitatea” şi „încăpăţânarea” Chişinăului. „Moldova tot vorbeşte despre faptul că preşedintele Putin şi opinia publică din Rusia sunt dezinformaţi despre starea de lucruri în Moldova, dar nu se foloseşte de o excelentă şansă de a-şi face publică poziţia fără de intermediari”, ar fi spus ei.
Contactele neformale cu presedintele Rusiei pe care le-a avut Vladimir Voronin la Summit, evident, nu puteau să ne rezolve problemele, dar o absentare demonstrativă ar fi putut doar să întărească administraţia rusă în actuala sa poziţie intransigentă în raport cu Moldova. În afara de aceasta, interviul de o ora la postul de Radio „Eho Moskvî” a oferit o rară posibilitate de a comunica direct cu publicul rus şi de a combate clişeele şi imaginile distorsionate despre R. Moldova tirajate de mass-media din Rusia.
