Regimurile oligarhice din Moldova și Georgia – două abordări diferite din partea UE, OP-ED

Op-Ed
	Recunoașterea faptului că sistemele politice din regiune sunt sub influența constantă a oligarhilor este esențială pentru a identifica soluții corecte și a preveni copierea practicilor oligarhilor moldoveni de la cei georgieni și ucraineni sau invers...
Dionis Cenuşa

Sistemele oligarhice operaționale în țările împreună cu care UE implementează Acorduri de Asociere au comportamente diferite, foarte mult influențate de calcule electorale, popularitatea elitelor oligarhice și poziționarea UE. Din acest punct de vedere, observăm o disparitate zdrobitoare între oligarhul moldovean Vladimir Plahoniuc și cel georgian Bidzina Ivanishvili. Amândoi posedă centrele de control asupra sistemelor politice, au creat verticale ale puterii și sunt capabili să influențeze decizii politice majore fără a necesita consens public, precum schimbarea sistemului electoral. Cu toate acestea, cei doi oligarhi au o situație internă și o imagine externă distinctă care le determină parcursul politic și viitoarele perspective de guvernare.

Oligarhul moldovean Vladimir Plahotniuc este încă prins în capcana dizgrației publice. Chiar dacă a concentrat toată puterea decizională în ultimii doi ani și coordonează în formă deschisă guvernarea, el rămâne slab ancorat în preferințele publice. În perioada 2017-2018, echipa oligarhului a depus eforturi considerabile pentru a repara imaginea acestuia: 1) diverse tehnici de vizibilitate (conferințe de presă săptămânale, transfer indirect de imagine de la liderii externi, acțiuni de caritate etc.); 2) valorificarea aspectelor pozitive ale guvernării; și, 3) transferarea eșecurilor pe seama membrilor partidului sau a instituțiilor de stat oarecum controlate (Comisia Electorală Centrală, sectorul judecătoresc etc.). Astfel, impopularitatea practic absolută de 94.6% în 2016 a oligarhului moldovean s-a redus cu circa 12%, ajungând până la 82% în 2018. În rezultat, nivelul de încredere publică față de oligarhul moldovean a depășit 14% și a devenit cel mai pozitiv rezultat de la manifestarea sa în politica activă, apropiindu-se de nivelul de popularitate a partidului său – 16% (Vezi Tabelul 1).

Tabelul 1. Nivelul de încredere publică, exprimată față de Vladimir Plahotniuc (Mai 2011-Mai 2018) și Partidul Democrat (Aprilie 2016-Mai 2018), %

Sursa: IPP, bop.ipp.md

Mai mult ca atât, oligarhul moldovean are o imagine extrem de negativă la Bruxelles. În mod indirect, lui îi sunt atribuite manifestările „statului capturat” (Parlamentul European, 5 iulie 2018) și impactul lor nociv asupra instituțiilor de stat, soldate cu devieri grave de la principiile democratice, precum invalidarea alegerilor din Chișinău (IPN, 9 Iulie 2018).

În comparație cu Vladimir Plahotniuc, oligarhul georgian Bidzina Ivanishvili se bucură de o popularitate înaltă în rândul cetățenilor georgieni. Partidul condus de acesta „Visul Georgian” are o majoritate parlamentară confortabilă, căpătată în urma alegerilor din octombrie 2016. Ca și în cazul Moldovei, oligarhul georgian a concentrat practic toată puterea politică în mâinile sale, cu excepția instituției președintelui, care are competențe simbolice și începând cu anul 2025 va fi ales în parlament. Spre deosebire de Plahotniuc care a exprimat dorința de a intra în funcția de prim-ministru în 2017, Ivanishvili a renunțat la funcția dată în 2013 și a supravegheat „din umbră” activitatea guvernului. După revenirea sa în politică prin preluarea șefiei partidului de la guvernare, în aprilie 2018, Ivanișvili a ales să urmărească procesul decizional fără a deveni parte formală a guvernului. Revenirea a fost determinată de criza politică din interiorul partidului „Visul Georgian”, multiplicarea protestelor sociale din Georgia (IPN, 11 Iunie 2018) și, respectiv, posibilitatea transnaționalizării manifestărilor democratice din regiune („revoluția de catifea” din Armenia). Astfel, atât Ivanișvili, cât și Plahotniuc, coordonează guvernele, dar nu dețin o funcția publică, obținută în rezultatul alegerilor democratice. Cu toate acestea, „Visul Georgian” guvernează în baza unui mandat cu legitimitate robustă, iar Partidul Democrat a obținut accesul la guvernare prin migrația masivă și instrumentată a deputaților către Partidul Democrat în perioada 2015-2016. În pofida faptului că salariul mediu pe țară în Georgia este de practic două ori mai mare (465 USD în 2016) decât în Moldova, regimul oligarhic georgian se confruntă cu probleme social-economice pregnante, similare, dar nu identice cu cele moldovenești. Din contra, corupția și migrația sunt problemele principale care preocupă moldovenii și care sunt interdependente, stimulându-se reciproc (Vezi Tabelul 2).

Tabelul 2. Aspecte legate de regimurile oligarhice din Moldova și Georgia

Sursa: IRI.org și observațiile autorului

„Oligarhii pro-UE” din Georgia și Moldova – același scop, mijloace diferite

Traiectoria politică traversată de Ivanișvili a fost benefică pentru ca acesta în 2018 să dețină o majoritate absolută în parlament, să controleze guvernul și multe autorități locale, inclusiv în capitala țării. Însuși Ivanișvili recunoaște că a reușit să construiască o verticală a puterii (OCMedia.ge, 25 Iulie 2018) după anul 2016. Prima interferență în actul guvernării a fost restrânsă de guvernarea în coaliție cu partidul Democrații Liberi, condus de Irakli Alasania, ex-ministru al Apărării (2012-2014), care a abandonat politica georgiană în 2016. Ulterior, datorită votului mixt, formațiunea controlată informal de Ivanișvili a obținut 49% de voturi și respectiv 77% din mandate în parlament. Având o majoritate constituțională, „Visul Georgian” a decis să modifice sistemul electoral și să revină la sistemul electoral proporțional, astfel înlocuind critica Comisiei de la Veneția cu aprecieri pozitive (CoE, Septembrie 2017). Cu toate acestea, introducerea noului sistem este propusă nu pentru scrutinul din 2020, ci tocmai pentru anul 2024, și s-a făcut fără a ține cont de opinia opoziției. Din cauza imprevizibilității cronice a regimurilor oligarhice, activarea votului proporțional în 2024 este incertă și depinde de calculele politice și electorale ale lui Ivanișvili.

Algoritmul politic moldovenesc a fost mai complicat pentru concentrarea mai rapidă a puterii de către Plahotniuc, care în perioada 2009-2015 a guvernat în coaliții mai numeroase, dar și cu altă forță politică mai puternică – Partidul Liberal Democrat. Doar începând cu 2016, formațiunea lui Plahotniuc și-a consolidat supremația politică, absorbind segmente importate din PLDM și Partidul Comuniștilor. Pentru a crea aparențele unei guvernări în coaliție și respectiv a redistribui nemulțumirea publică, anturajul lui Vladimir Plahotniuc a contribuit la formarea Grupului Partidului Popular European din Moldova. În comparația cu Ivanișvili, poziția politică a lui Plahotniuc este contestată de categorii largi de cetățeni pentru că a fost cristalizată în baza unor scheme non-democratice și non-electorale. Din acest considerent, probabil inspirat din experiența georgiană, dar și cea ucraineană, unde prezența oligarhilor este și mai masivă, Vladimir Plahotniuc și Partidul Democrat hotărăsc să introducă votul mixt în iulie 2017, neglijând critica societății civile, a opoziției și a partenerilor externi (IPN, 24 Iulie 2017). Graba cu care Vladimir Plahotniuc a forțat deciziile politice în favoarea votului mixt (51 de mandate în parlament în baza votului în circumscripțiile uninominale) este practic invers proporțional cu viteza cu care partidul lui Ivanișvili a setat perioada pentru renunțarea la votul mixt în Georgia. Astfel, deși opoziția georgiană cerea în 2014 votul proporțional deja pentru 2016, iar ulterior pentru 2020, partidul lui Ivanișvili l-a stabilit pentru îndepărtatul 2024 (Vezi Tabelul 3).

Tabelul 3. Remodelarea sistemului electoral de către regimurile oligarhice din Moldova și Georgia

Sursa: Observațiile autorului, International Society of Fair Elections (Georgia), E-democracy.md, IRI.org

Interesul manifestat public de către Ivanișvili pentru exercitarea influenței asupra guvernării nu a avut nicio legătură deschisă cu încercarea de a maximiza veniturile, majoritatea cărora au fost obținute în afara Georgiei. Acesta este asociat cu răsturnarea guvernării lui Saakașvili, care în 2010-2013 a primit calificative de autoritarism, precum și cu ameliorarea relațiilor cu Rusia. Totodată, în perioada în care acesta a guvernat informal cu Georgia au apărut un șir de semnale îngrijorătoare despre regresul în acele politice, care au fost revitalizate pe timpul lui Saakașvili, inclusiv incidența corupției (IRI, Aprilie 2018). Cu toate acestea, modul în care Ivanișvili exercită controlul și permite remodelarea scenei politice are loc fără a provoca nemulțumiri masive în interiorul populației și respectiv reacții dure din partea UE și a altor parteneri occidentali.

Obiectivul urmărit de Vladimir Plahotniuc este supraviețuirea politică a sistemului său, fără de care el nu va dispune de imunitate și respectiv impunitate. Acesta este asociat cu furtul din sistemul bancar și deteriorarea instituțiilor democratice. Opoziția anti-oligarhică este atât de puternică în societate încât obținerea unui număr cât mai extins de deputați controlabili în viitorul parlament reprezintă prioritatea majoră a regimului politic dirijat de către Vladimir Plahotniuc. Din aceste raționamente, Vladimir Plahotniuc ignoră critica opoziției și îngrijorările partenerilor externi. Deocamdată, regimul oligarhic moldovenesc a acționat cu intransigență (adoptarea votului mixt, invalidarea alegerilor din Chișinău, mutarea alegerilor parlamentare pentru februarie 2019), ceea ce a provocat consecințe negative pentru interesele naționale (amânarea asistenței macro-financiare a UE) și a creat un precedent negativ în regiune (IPN, 16 Iulie 2018).

De ce UE are abordare distinctă?

Deși atât în Moldova, cât și în Georgia asistăm la funcționarea unor sisteme politice bazate pe subordonarea politică a instituțiilor, dezactivarea sistemului de „control și echilibru” și interferența intereselor oligarhice (IPN, 28 Februarie 2018), UE are tentația de a trata diferit fenomenul „statului capturat”. În acest context, acțiunile destructive ale regimului lui Vladimir Plahotniuc atrag mai multă atenție la Bruxelles, decât acțiunile care pot fi asociate cu implicarea informală a lui Ivanishvili. Astfel, se consolidează percepția că unii oligarhi sunt mai „utili” decât alții în țările asociate cu UE (IPN, 17 Octombrie 2016). Abordarea diferențiată a UE față de cazul moldovenesc și cel georgian are loc din mai multe considerente.

În primul rând, regimul lui Ivanișvili este democratic și a fost format în urma alegerilor, chiar dacă în baza votul mixt, care a favorizat „Visul Georgian”. Puterea politică acumulată de către Plahotniuc s-a format prin scheme neclare și cu influențarea deputaților să devină membri ai Partidului Democrat. Absența factorului electoral în modul cum Vladimir Plahotniuc și-a concentrat puterea pune o amprentă negativă asupra regimului politic dominat de el.

Al doilea aspect important ține de numărul și gravitatea devierilor comise de către regimul asociat cu Ivanishvili și respectiv cel conectat la Vladimir Plahotniuc. Furtul din sistemul bancar și investigarea anevoioasă a acestuia, concentrarea pieței mediatice, schemele de monopolizare (Metal Feros pe deșeuri de metal, Trans-Oil pe cereale etc.), cazurile criminale în care figurează numele lui Vladimir Plahotniuc Plahotniuc etc., întărește opoziția nedeclarată a instituțiilor europene față de guvernarea în frunte cu Vladimir Plahotniuc. La această listă poate fi adăugată invalidarea alegerilor în Chișinău (iunie 2018), votul mixt (iulie 2017), amnistierea fiscală și decriminalizarea infracțiunilor economice (Expert-Grup, 26 Iulie 2018). Deocamdată UE a răspuns cu amânarea acordării primei tranșe a asistenței macro-financiare, inițial promisă maxim până în toamna lui 2018.

Al treilea aspect și ultimul, care scoate în evidență cazul moldovenesc, este participarea opoziției anti-guvernamentale din Moldova (PAS, Platforma DA, PLDM) în familia Partidului Popular European (PPE), care atacă cu regularitatea regimul oligarhic condus de către liderul PDM Vladimir Plahotniuc. Mai mult ca atât, cea mai recentă rezoluție a Parlamentului European, promovată de către PPE, a expus unei critici masive Partidul Democrat și, indirect, figura lui Vladimir Plahotniuc (IPN, 9 Iulie 2018). Deși PPe include în rândurile sale principalul partid de opoziție din Georgia (Mișcarea Națională Unită), critica acestui grup este mai puțin intensă și vizibilă. Totodată, deși EPP a condamnat gesturile majorității parlamentare, controlată de către Ivanișvili, în privința schimbării sistemului electoral, acesta nu califică aceste acțiuni ca derivate ale oligarhizării puterii politice și respectiv a „statului capturat”. Totodată, în pofida imixtiunii vizibile a intereselor oligarhice în procesul decizional, PPE a definit Georgia drept „poveste de succes” (EPP, 13 Mai 2017).

În loc de concluzii…

Există evidență suficientă pentru a califica atât Moldova, cât și Georgia drept state capturate de grupuri oligarhice. Cazul georgian este mai puțin intens și nu leagă cu sine devieri la fel de numeroase, vizibile ca în cazul regimului politic de la Chișinău. Dar aceasta oricum are impact negativ asupra funcționării durabile a instituțiilor democratice georgiene.

UE evită să facă aluzii la prezența factorului oligarhic în Georgia și este mult mai deschisă față de aceeași problemă, deși în stare mai gravă, în Moldova. Recunoașterea faptului că sistemele politice din regiune sunt sub influența constantă a oligarhilor este esențială pentru a identifica soluții corecte și a preveni copierea practicilor oligarhilor moldoveni de la cei georgieni și ucraineni sau invers.

În baza cazului moldovenesc s-a dovedit faptul că regimurile politice dominate de către oligarhi nu pot fi „poveste de succes”, după cum în prezent există tentația de a transforma Georgia în noua 1poveste de succes” a Parteneriatului Estic. Instituțiile europene urmează să aplice aceleași criterii în evaluarea situației din regiune, dar și să fie explicite vizavi de interferența oligarhilor în procesul de luare a deciziilor. În fine, este în interesul UE să descurajeze orice regim oligarhic, chiar dacă unele par mai acceptabile decât altele. 

IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.