„Cu așa lideri, ca cei doi reprezentanți ai mișcării unioniste, aceasta nu mai are nevoie de inamici. Pur și simplu, nu mai e nevoie nici măcar de Igor Dodon în funcția de președinte  al Republicii Moldova pentru a amenința mișcarea unionistă cu interzicerea prin lege a partidelor respective...”
---

Pedepsirea nevinovaților și glorificarea... celui învins

Sărăcia și guvernarea precară a țării de către o elită putred de coruptă are două efecte vizibile – creșterea continuă a valului emigrației și a numărului cetățenilor ce își doresc unirea cu România. Din acest punct de vedere, mișcarea unionistă din Republica Moldova are un potențial în creștere permanentă, atestat de toate sondajele de opinie, care arată că procentajului adepților unirii ar depăși 1/3 din numărul moldovenilor.

Ceea ce își dorește un număr atât de mare de cetățeni nu poate scăpa de atenția politicienilor. Aceștia din urmă râvnesc valorificarea potențialului respectiv. Există însă o problemă – numărul mare de politicieni care se declară capabili să realizeze actul unirii. Doi dintre aceștia – Octavian Țîcu și Dorin Chirtoacă, au participat la recentele alegeri prezidențiale, lăsându-și susținătorii cu ochii în soare pentru o perioadă indefinită. Rezultatele sunt următoarele: Octavian Țîcu, liderul Partidului Unității Naționale (PUN), a obținut la aceste alegeri 2% din voturile alegătorilor; iar Dorin Chirtoacă, liderul Mișcării Politice Unirea (MPU), constituită din patru formațiuni unioniste, a reușit să obțină 1,2% din voturi.

În acest context, trebuie menționat faptul că înaintea scrutinului prezidențial Dorin Chirtoacă a anunțat că se va retrage din politică, dacă la alegerile prezidențiale va acumula un număr de voturi mai mic decât la alegerile municipale din octombrie 2019. Pentru că a reușit această performanță, nu are decât să-și onoreze promisiunea. Mai interesantă însă este situația liderului PUN, Octavian Țîcu. Acesta a convocat ședința Consiliului Politic Republican al formațiunii, care i-a aprobat raportul de activitate și a demis vicepreședinți, pe care i-a înlocuit cu alții. Dificil de înțeles – de ce după un rezultat dezastruos de doar 2%, liderul formațiunii care s-a învrednicit de această performanță rămâne în funcție, iar vicepreședinții sunt demiși?

Pentru opinia publică ar fi de mare interes să citească raportul de activitate a liderului PUN și argumentele care justifică demisia vicepreședinților și nu a președintelui formațiunii, care a obținut un scor derizoriu. În lipsa documentelor respective nu ne rămâne decât să presupunem că Octavian Țîcu, bun cunoscător al mentalității lui Homo Moldovanus Sovieticus, și-a utilizat cunoștințele în domeniu pentru a proceda conform faimoasei zicale sovietice, care reflectă manifestarea mentalității ce conduce la pedepsirea nevinovaților și glorificarea... învinșilor. 

Premise pentru transformarea PUN în PUMN

După ce și-au văzut lungul nasului, s-ar părea că cei doi lideri ar fi trebuit să-și pună cenușă pe creștet, cerându-și scuze de la alegătorii unioniști. Dar n-a fost să fie așa. Uitând de elementarele norme ale decenței, ei s-au încăierat într-o dispută publică. Profitând-se de scorul său superior în raport cu cel al lui Dorin Chirtoacă, Octavial Țîcu și-a etalat public superioritatea: „PUN s-a impus ca cel mai important partid unionist din Republica Moldova, acumulând un număr dublu de voturi față de Blocul Unirea (2% față de 1,2%), care este format din patru partide unioniste. Adresez un apel colegial partidelor din blocul UNIREA să renunțe la atacurile împotriva PUN, să se retragă din politică și să ne susțină de pe alte platforme. Nu mai scindați unioniștii, altfel nu veți fi înțeleși!”

De cealaltă parte, reacția lui Dorin Chirtoacă nu s-a lăsat așteptată mult, acesta i-a amintit lui Octavian Țîcu: „a ajuns in Parlament pe spatele celor pe care i-a părăsit (Blocul ACUM), iar după i-a atacat si i-a murdărit continuu, mai mult de un an de zile, aruncând în spațiul public fraze inepte de tipul “o femeie nu poate fi președinte al Republicii Moldova”, astăzi, se plasează deasupra tuturor, coborând de fapt, în același glod, în care a ajuns Dodon”.

Evident, o astfel de polemica publică devine deja agasantă. Liderii certăreți se acuză de mai mult timp în detrimentul mișcării unioniste, iar adevărul e că ambii au dreptate! Este adevărat că liderul blocului UNIREA și al Partidului Liberal (PL) – Dorin Chirtoacă, ar trebui să-și asume „responsabilitatea pentru demnitarii corupți ca Drăguțanu, Grozavu etc...”. Dar e nevoie de o mică precizare. Asumarea, de fapt, ar trebui s-o facă președintele de onoare al PL, Mihai Ghimpu, care a participant sau a fost martor al multor tranzacții marcate de corupție. Culmea este că în actualele circumstanțe Mihai Ghimpu își revendică calitatea de unionist, uitând că atunci când deținea funcția de președinte interimar al Republicii Moldova afirmă cu totul altceva – niciodată nu va avea loc unirea Moldovei cu România! 

Pe de altă parte, Dorin Chirtoacă este în drept să-i amintească orgoliosului pretendent la rolul de lider al mișcării unioniste, Octavian  Țîcu: „PL l-a făcut ministru!”, iar pe spatele blocului  ACUM a ajuns deputat. Totuși, cel mai import lucru este că înainte de a pretinde la rolul de lider al mișcării unioniste, at fi bine ca liderul PUN să-și învingă reflexele de boxer. Altminteri, există riscul ca partidele unioniste să ajungă într-un fel de arhipelag KULAK, administrat de boxerul Octavian Țîcu. Dacă s-ar întâmpla așa ceva, atunci ar fi necesară și modificarea denumirii Partidului Unității Naționale (PUN) în Partidul Unității Mișcării Naționale (PUMN).   

Concluzii

Recentele alegeri prezidențiale au demonstrat cu prisosință că mentalitate de Homo Moldovanus Sovietucul rămâne invincibilă pe plaiurile mioritice basarabene.

Cu așa lideri, ca cei doi reprezentanți ai mișcării unioniste, aceasta nu mai are nevoie de inamici. Pur și simplu, nu mai e nevoie nici măcar de Igor Dodon în funcția de președinte  al Republicii Moldova pentru a amenința mișcarea unionistă cu interzicerea prin lege a partidelor respective.

În circumstanțele menționate, deocamdată, alegătorilor unioniști nu le rămâne decât să urmărească realizarea intențiilor lui Octavian Țîcu de a unifica toate cele cinci partide din cadrul mișcării unioniste într-un fel de arhipelag KULAK, însoțită de modificarea inevitabilă a denumirii formațiunii din PUN în PUMN.