Precedentul Alexandr Nevski pentru istoria Basarabiei românești. Op-Ed de Anatol Țăranu

 

 

Dar Rusia lui Putin s-a opus Occidentului, iar Ucraina, apărându-se de agresiunea rusă, este din ce în ce mai atrasă de Uniunea Europeană și NATO, de altfel, ca și alte state est-europene precum Republica Moldova. Și niciun Putin pe lume nu este în stare să oprească mersul obiectiv al istoriei, chiar dacă el încă este capabil să verse mult sânge omenesc de dragul propriilor fobii istorice...

 

Anatol Țăranu
 

Întortocheate sunt potecile propagandei imperiale ruse care reproduce cu fidelitate principalele teze ale ideologiei regimului Putin, construită pe cultivarea resentimentelor față de imaginea „celei mai mari catastrofe geopolitice” impusă retrospectiv Rusiei - înfrângerea URSS în Războiul Rece. Înfrângere care în înțelegerea Kremlinului ar trebui să fie urmată de renaștere și răzbunare. În baza acestui mit ideologic a fost lansată metafora propagandistică despre corpul dezmembrat al poporului rus, unde Ucrainei și Kievului -„mama orașelor rusești” le-au fost atribuite rolul principalei pierderi simbolice, care trebuie returnată cu orice preț. În acest context, alegerea europeană a Ucrainei, dar și a altor teritorii dominate de Moscova până la dezmembrarea URSS,  a devenit o amenințare serioasă pentru regimul și politica revanșardă a Kremlinului. Dacă o parte a poporului cândva unit în hotarele imperiului este capabilă să construiască o democrație în stil european, este imposibil de explicat de ce Rusia este sortită unei dictaturi personaliste.

Fantomele Războiului Crimeii

În consecință, dacă o parte a corpului istoric pretinde brusc independență și unicitate, diferită de cea rusă, apare în societate ceva de genul disonanței cognitive, apoi nedumerire, iritare, indignare și așa mai departe. Cu alte cuvinte, dorința popoarelor eliberate de jugul imperiului de a trăi independent, și nu ca parte a Rusiei, este explicată în mod tradițional de actuala propagandă rusă nu atât prin procesele interne din societățile noilor state independente din spațiul post-sovietic, cât prin mașinațiunile Occidentului, care visează să distrugă Rusia. Această viziune asupra lumii în mentalul colectiv rusesc își trage rădăcinile încă din secolul al XIX-lea, alimentată atunci de înfrângerea în Războiul Crimeii (1853-1856) în fața coaliției statelor europene, și, combinată cu un alt produs numit catastrofă geopolitică a secolului XX identificată cu prăbușirea imperiului sovietic, formează un puternic resentiment care a dus la agresiune și război împotriva Ucrainei.

Pentru a justifica acest război fratricid cu ucrainenii Kremlinul în permanență apelează la istorie. Liderul rus Vladimir Putin repetă cu insistență că statul Ucrainei este o entitate artificială creată de bolșevici la pofta lui Vladimir Lenin. Poporul ucrainean, susține el, nu există deloc, pentru că ucrainenii și rușii sunt de fapt un singur popor. Putin a fost preocupat de problemele istoriei ucrainene și ale identității ucrainene de mulți ani. Încă în aprilie 2008 (adică chiar înainte de războiul cu Georgia), la o ședință închisă a Consiliului Rusia-NATO de la București, Putin a spus că nu consideră Ucraina un stat real. In presă au apărut unele amănunte ale discursului lui Putin, povestite de un participant la acea ședință: „Când a fost vorba de Ucraina, Putin și-a pierdut cumpătul. Adresându-se președintelui SUA Bush, el a spus: „Înțelegi, George, că Ucraina nici măcar nu este un stat! Ce este Ucraina? O parte din teritoriile sale este Europa de Est, iar o parte, și una semnificativă, a fost donată de noi!” Și apoi el a sugerat foarte transparent că, dacă Ucraina este totuși acceptată în NATO, acest stat pur și simplu va înceta să mai existe. Adică, de fapt, el a amenințat că Rusia ar putea începe să pună mâna pe Crimeea și estul Ucrainei”

Despre (presupusa) unitatea istorică

În elucubrațiile istorice ale lui Putin la summitul de la București atrage atenția certitudinea liderului rus că „ O parte din teritoriile ei (a Ucrainei) este Europa de Est”, sugerând că aceste teritorii pe nedrept au fost atribuite Ucrainei. Mai târziu, ex-președintele Rusiei, Dmitrii Medvedev, a sugerat Poloniei, Ungariei și României să-și revendice de la Ucraina teritoriile sale acaparate prin forță de imperiul țarist și sovietic. În conformitate cu această logică, actualii lideri ruși involuntar recunosc că și Basarabia, cucerită prin forța armelor ruse, nu este pământ rusesc cum pretinde Moscova, dar este pământ românesc.

La summitul NATO de la București puțini au fost acei care au atras atenția cuvenită acelui „excurs” în istorie a liderului rus. De ceva vreme după București, Putin și-a liniștit dorința de a rescrie istoria Ucrainei, dar în 2021 a izbucnit din nou. În vara anului 2021, el a publicat un articol voluminos „Despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor” (și o versiune în ucraineană a fost postată pe site-ul oficial al Kremlinului), în care și-a prezentat cuprinzător opiniile compuse dintr-un un amestec continuu de mituri istorice, neadevăruri despre Crimeea și Donbas și manipulări despre statul Ucrainei.

Amestec de ignoranță și agresivitate

Logica asumată de autorul articolului îl obliga să umilească pe parcursul expunerii sale reprezentanții renașterii naționale în Ucraina cu acuzații de urmărire egoistă a „intereselor lor”, să simplifice grosolan procesele lingvistice și etnice și să elibereze Imperiul Rus și Uniunea Sovietică de responsabilitatea pentru manipularea etnică și persecuție bazată pe naționalitate. Chiar dacă vorbea în articol preponderent despre Ucraina, dar în subsidiar Putin aducea acuze mișcărilor de emancipare și eliberare națională din toate fostele republici sovietice, pe care le desconsideră și este gata să le înfrunte prin toate metodele posibile.  

Părerile lui Putin expuse în articolul publicat înainte de invazia Ucrainei sunt un amestec de ignoranță și agresivitate. Putin nu numai că le-a refuzat ucrainenilor dreptul la independență națională, dar, în esență, a anunțat planuri de a rezolva „chestiunea ucraineană” folosind forța. Sarcina poveștii sale despre evenimentele din secolul al XIX-lea - începutul secolului XXI a fost să declare drepturile Rusiei de astăzi de a reface imperiul rus, pregătind baza ideologică și propagandistică pentru războiul împotriva Ucrainei.

A obținut un rezulta exact invers

Din conținutul articolului lui Putin se creează impresia că liderul rus crede sincer că nu există ucraineni în natură. De aceea, a dat ordinul de a ataca Ucraina pe 24 februarie 2022, bazându-se pe sprijinul larg al cetățenilor ucraineni, chipurile, dornici de reunificare cu frații lor ruși. Cu toate acestea, chiar și eșecul evident al operațiunii speciale rapide, care s-a dezvoltat într-un război prelungit și sângeros, nu i-a afectat în niciun fel retorica. Pe 3 martie 2022, Putin, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, a declarat în cadrul unei întâlniri cu membri permanenți ai Consiliului de Securitate: „Nu voi renunța niciodată la convingerea mea că rușii și ucrainenii sunt un singur popor.” Numai că pare foarte probabil că rezultatul aventurii militare a lui Putin nu va fi restabilirea „unității istorice” a popoarelor rus și ucrainean, ci exact opusul - formarea finală a națiunii ucrainene.

Hoarda de Aur s-a purtat cu cruzime, dar nu a afectat limba, tradițiile și cultura

Putin pare să fie în continuare ahtiat de istorie. El a vorbit pe 3 noiembrie recent la o întâlnire cu membrii noii componențe a Camerei Civice a Rusiei, începându-și discursul cu un apel la istorie și la Alexandr Nevski. Putin a justificat faptul că Alexandr Nevski s-a închinat în fața hanilor din Hoarda de Aur pentru a primi dreptul la domnie. Chiar dacă acest drept în realitate însemna și obligațiunea de a colecta birul dat de ruși pentru Hoardă. Președintele rus a declarat că pentru Moscova, Hoarda de Aur a fost întotdeauna mai bună decât „cuceritorii occidentali”. Deși, după cum a remarcat Putin, Hoarda s-a comportat în pământurile rusești cu nebunie și cruzime, dar nu a afectat limba, tradițiile și cultura rusă. În opinia sa, tocmai asta doreau să facă „cuceritorii occidentali”.

Hoarda rusească și sovietică a afectat limba, tradițiile și cultura

Dacă e să transpunem precedentul Alexandr Nevski din logica istorică a lui Putin asupra istoriei Basarabiei, atunci trebuie să recunoaștem că tot efortul propagandistic al imperialismului rus despre actul progresist din 1812 privind eliberarea rusă a Basarabiei de turci, nu costă nici cât hârtia pe care a fost scris acest narativ. Fiindcă, urmând logica lui Putin, pentru românii-moldoveni la Est de Prut dominația turcilor care nu ne afectau limba, religia, tradițiile și cultura națională a fost mai bună decât a cuceritorilor ruși, care ne-au deznaționalizat, ne-au izolat prin impunerea hotarului impenetrabil pe Prut de cultura națională și prin aceasta ne-au impus arhaizarea limbii naționale, ne-ai impus rusificarea forțată și deconstrucția identitară, ne-au lipsit de biserica națională.

Fobie dureroasă în raport cu Occidentul

Se pare că, prin această nouă abordare a istoriei, regimul Putin recurge la o încercare de a inversa complet identitatea națională a rușilor, care din secolul al XIX-lea, dacă nu din secolul al XVIII-lea, a fost construită pe opoziție cu jugul tătaro-mongol. Acum rolul Hoardei de Aur în istoria Rusiei îi revine Occidentului, cu care se insinuează o luptă eternă din cele mai străvechi timpuri.

Nu poate să oprească mersul obiectiv al Istoriei

Eșecul războiului cu Ucraina l-a marcat profund pe Putin, formându-i o fobie dureroasă în raport cu Occidentul și absolutizându-i gafa fundamentală privind credința în eternul antagonism al Occidentului față de Rusia. Istoria îi învață pe acei care sunt capabili să învețe, că în lumea noastră nu există eternitate. În momentele decisive ale istoriei Occidentul și Rusia au fost împreună. Napoleon a fost învins de Marea Britanie, Prusia și Rusia, Hitler - de Marea Britanie, SUA și Uniunea Sovietică. Putin a ignorat acest adevăr istoric și a condamnat Rusia și pe ruși la izolare internațională.

Și acum Occidentul nu are nicio dorință să rupă cu forța Ucraina de Rusia, așa cum își închipuie Putin. Pur și simplu, Ucraina a ales din nou calea vestică, iar dacă Rusia ar fi urmat aceeași cale, despre care Putin a vorbit mult în primul său mandat prezidențial, atunci Ucraina și Rusia ar fi cot la cot cu Cehia și Slovacia, Croația și Slovenia, România și Bulgaria în comunitatea europeană. Dar Rusia lui Putin s-a opus Occidentului, iar Ucraina, apărându-se de agresiunea rusă, este din ce în ce mai atrasă de Uniunea Europeană și NATO, de altfel, ca și alte state est-europene precum Republica Moldova. Și niciun Putin pe lume nu este în stare să oprească mersul obiectiv al istoriei, chiar dacă el încă este capabil să verse mult sânge omenesc de dragul propriilor fobii istorice.  


 
Anatol Țăranu
doctor în istorie, comentator politic

IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.

Dvs. folosiți o componentă de ADS Blocker.
IPN e menținut din publicitate.
Susțineți presa liberă!
Unele funcționalități pot fi blocate, vă rugăm să dezactivați componenta de ADS Blocker.
Mulțumim pentru înțelegere!
Echipa IPN.