Există crime care nu pot fi iertate niciodată pe deplin și nu pot fi niciodată uitate. Timpul nu îl eliberează pe făptuitor de obligația de a despăgubi victima. Chiar dacă crimele par greu de cuantificat.
Nu toate țările vest-europene sunt conștiente de întreaga amploare a tragediei pe care al Doilea Război Mondial a adus-o în Polonia. Dintr-o perspectivă occidentală, conflictul poate fi văzut ca o serie de bătălii, mișcări de trupe și decizii politice. Pentru noi, a fost în primul rând un set de crime, atrocități și distrugeri, precum și oportunități de dezvoltare iremediabil pierdute.
Încă de la început, al Doilea Război Mondial a fost o crimă cu sânge rece, planificată cu scopul eliminării fizice a națiunilor întregi, precum și distrugerii unor țări întregi.
Desigur, războiul a adus moarte și distrugere peste tot. Dar în Europa de Est, această perioadă groaznică a fost de o sută de ori mai oribilă decât în Franța, Belgia, Olanda sau Danemarca. Deși astăzi este greu de imaginat, acum trei generații Germania nazistă le-a refuzat polonezilor dreptul de a trăi. Ne privea ca pe o rasă de sclavi asupra cărora puteau fi efectuate cu impunitate crime și experimente îngrozitoare.
Prejudecățile rasiale, sentimentul de superioritate și ambițiile coloniale ale celui de-al Treilea Reich au dus la cea mai mare tragedie din istoria țării mele. Au spulberat șansele și speranțele unei întregi națiuni.
Polonia este încă stăpânită și astăzi de efectele acestui război. Și va continua să se lupte cu ele mult după ce vor dispărea ultimii martori oculari ai acelei perioade inumane.
Conform Planului General German Ost, polonezii urmau să fie în mare parte exterminați, iar mica parte rămasă în viață urma să fie redusă la rolul de sclavi - o forță de muncă forțată. Acest plan criminal a fost implementat chiar din prima zi a celui de-al Doilea Război Mondial. Chiar și primele bombe, care au căzut peste Polonia la 1 septembrie 1939 la ora 04:40, nu au vizat instalațiile militare, ci spitalele și clădirile rezidențiale ale orașului Wieluń lipsit de apărare. Germanii au aruncat 380 de bombe cu o greutate totală de 46 de tone asupra orașului liniștit și adormit. A fost un genocid sadic, oribil.
Încă din primele zile ale războiului, Wehrmacht-ul și unitățile auxiliare formate din germani ordinari au ars de vii copii și femei lipsiți de apărare.
Într-o fotografie faimoasă din septembrie 1939, fotograful american Julien Bryan a surprins o fată poloneză de 12 ani, Kazimiera Kostewicz, îndurerată lângă trupul surorii ei nu cu mult mai mare, Anna, care a fost împușcată de un soldat german.
Au existat milioane de astfel de copii în Polonia, care își plângeau părinții, frații, prietenii. În același timp, milioane de părinți își plângeau propriii copii. A fost un măcel infernal - și un măcel pe care germanii l-au efectuat în mare parte asupra unor civili obișnuiți, nevinovați.
Realitatea Poloniei aflată sub ocupația germană a constat în crime constante, masacre de civili, jefuiri gigantice ale proprietăților poloneze, furtul a peste 500.000 de picturi, sculpturi și alte opere de artă. Undeva, într-o casă sau conac german, „Portretul unui tânăr” de Rafael Santi atârnă până și astăzi.
Realitatea Poloniei sub captivitatea germană a însemnat transformarea orașelor întregi în ruine, distrugerea siturilor culturale și religioase, raiduri pe străzi, execuții în public, experimente medicale pe prizonieri și captivi, răpirea copiilor de la părinți (cel puțin 200.000 de copii) și trimiterea lor departe în Reich pentru „germanizare”. Și în cele din urmă - construirea pe pământul polonez a unei mașinării groaznice a morții: lagărul de concentrare.
Actele criminale de violență au fost planificate în detaliu și aveau și nume: Intelligenzaktion, Sonderaktion sau Außerordentliche Befriedungsaktion. Toate acestea au fost operațiuni organizate pe care germanii le-au îndreptat împotriva elitei națiunii poloneze - profesori, avocați, doctori, ingineri, învățători sau arhitecți. Numai în operațiunea Tannenberg, în primele luni de război, germanii au ucis aproximativ 55.000 de cetățeni polonezi, inclusiv oficiali de toate nivelurile, activiști locali, profesori, polițiști și reprezentanți ai multor alte profesii importante pentru funcționarea statului. Pe parcursul celor șase ani, peste 5,2 milioane de cetățeni ai țării mele au fost uciși, iar populația a fost redusă cu aproximativ 12 milioane.
Până la sfârșitul războiului, Polonia avea o economie complet ruinată, industria distrusă, și orașe șterse de pe pământ.
Și ce s-a întâmplat cu cei care au semănat teroare în Polonia în tot acest timp? Adesea au devenit elite locale în Germania de Vest postbelică și au trăit în prosperitate, evitând orice responsabilitate pentru crimele pe care le-au comis. Cum ar fi Heinz Reinefahrt, unul dintre călăii Revoltei de la Varșovia, care după război a devenit primar al orașului Westerland de pe celebra insulă Sylt, iar mai târziu a devenit membru al Landtag-ului din Schleswig-Holstein. Heinz Reinefarth este doar unul dintre numeroasele exemple despre cum s-a încheiat cu adevărat cel de-al Doilea Război Mondial: în mare nedreptate. Așa e, cel mai sângeros război din istoria lumii nu a fost niciodată chemat pe deplin la răspundere.
De aceea astăzi ridicăm problema despăgubirilor, a despăgubirilor pentru crimele germane împotriva poporului polonez și a cetățenilor polonezi. Crime care nu trebuie uitate niciodată. Cu dreptatea și bunul nume al victimelor în inimă, am pregătit Raportul privind pierderile suferite de Polonia ca urmare a agresiunii și ocupației germane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial 1939-1945. Acest raport în 3 volume este rezultatul a peste 4 ani de muncă a unei echipe de experți special desemnate. Este o relatare a viitorului furat al Poloniei.
Lecția pe care ar trebui să o învățăm din cel de-al Doilea Război Mondial este că crimele care sunt nepomenite, nenumite, nejudecate și nepedepsite nu pot fi decât un prevestitor al altora care vor urma. La urma urmei, crimele de război au loc astăzi sub ochii întregii Europe - sunt comise de trupele ruse asupra poporului ucrainean. Barbarii de astăzi trebuie să știe că nu vor scăpa de responsabilitatea crimelor lor - genocid, distrugere și jaf. Ei trebuie să conștientizeze că justiția inevitabil îi va găsi.
Germania a adoptat de mulți ani poziția că subiectul reparațiilor de război a fost soluționat cu mult timp în urmă. Și totuși, abia recent Germania a decis să despăgubească grupurile etnice Herero și Nama pentru genocidul din Namibia în urmă cu peste un secol. După aproape 50 de ani, Germania a fost de acord să plătească despăgubiri familiilor victimelor atacurilor teroriste asupra sportivilor israelieni în timpul Jocurilor Olimpice de la Munchen. Nu contează dacă au trecut 10, 50 sau 100 de ani de la crimele săvârșite. Ceea ce contează este dacă au fost cu adevărat achitate.
Orice dezbatere despre reparații trebuie să țină cont și de aceste gesturi din partea autorităților germane. Victimele mașinii de război totalitare a Germaniei merită nu numai același respect și memorie ca și victimele colonialismului sau terorismului. Amploarea inimaginabilă a distrugerilor provocate Poloniei între 1939 și 1945 face ca despăgubirile să dureze ani de zile.
După al Doilea Război Mondial, spunem „mai mult niciodată” în fiecare an, însă totuși reparațiile pentru poporul polonez nu au devenit niciodată realitate. În sens existențial, aceste pierderi nu pot fi evaluate sau compensate. La urma urmei, cine este capabil să estimeze prețul vieții umane? Aici doar istoria îi poate judeca pe făptuitori. Există însă și responsabilitatea societăților și a statelor. Această responsabilitate cu siguranță poate fi măsurată și numărată. Credem că această responsabilitate pentru greșelile comise este fundamentul pentru construirea unui viitor comun între națiuni. Este imposibil să privim spre viitor fără a stabili adevărul despre trecut. Trebuie și vrem să mergem mai departe. Dar singura cale care ne duce spre viitor este calea adevărului. Sper că anume acesta este drumul pe care mergem. Sper că în acest fel putem închide una dintre cele mai întunecate file din istoria Poloniei, Europei și Lumii.
Mateusz Morawiecki
Prim-ministru al Republicii Polone
*******
DISCLAIMER: Autorii comunicatelor – nu agenția de presă IPN – poartă responsabilitate exclusivă pentru corectitudinea și esența conținutului comunicatului, prezentat spre publicare și/sau distribuire.
