La sfârșitul mandatului Parlamentului, patriarhii politicii moldovenești – Vladimir Voronin, Dumitru Diacov și Mihai Ghimpu, fac bilanțuri, previziuni și schițe ale noilor orizonturi politice. Pentru Vladimir Voronin, ai cărui discipoli politici se regăsesc actualmente la conducerea celor mai importante partide, controlând și cele mai importante funcții în stat, orizonturile viitorului par a fi sumbre. În cadrul unei emisiuni din 30 noiembrie 2019, de la postul de televiziune TVC21, liderul Partidului Comuniștilor din Moldova (PCRM) le explică potențialilor candidați independenți din circumscripțiile uninominale cam ce îi așteaptă în competiția electorală pentru alegerile din 2019: Mecanismul de înregistrare a independenților a fost creat astfel ca aceștia să poată fi excluși în orice moment.
Totuși, mesajul liderului comunist ascunde o taină, deși Vladimir Voronin dezvăluie mecanismul prin care candidații independenți ar putea fi excluși din competiția electorală: „Dacă vor vedea că acesta are autoritate în circumscripția unde candidează, va putea fi scos din cursă în orice moment... guvernarea a inventat procedura de colectare a semnăturilor, care pot fi nevalidate, dacă pentru acest candidat semnează oameni care au mai semnat pentru alți politicieni. De asemenea, a fost inventat testul de integritate pe care un candidat ar putea să nu-l treacă pentru orice detaliu. Apoi a fost inventat testul pentru verificarea sănătății. Toate aceste teste au fost inventate pentru a crea bariere, de exemplu, un candidat a trecut testul integrității, dar nu va trece la adunarea semnăturilor. Dacă a adunat semnăturile, nu treci testul privind sănătatea ”.
Vladimir Voronin știe ce spune, formațiunea pe care o conduce și care i-a educat pe mulți dinte actualii lideri politici, proceda cam la fel pe când era la guvernare în perioada 2001-2009 . Cel mai elocvent exemplu, în acest sens, se referă la colectarea semnăturilor pentru inițierea de către Alianța Social Democrată (ASD), în 2002, a referendumului legislativ privind modificarea sistemului electoral. Atunci ASD a colectat numărul necesar de semnături, iar Comisia Electorală Centrală (CEC) le-a validat, transmițând Parlamentului documentele ce confirmau corectitudinea procedurii de inițiere a referendumului. Urma ca forul legislativ să declare desfășurarea referendumului sau să adopte legea respectivă fără a recurge la votul popular. Cum a procedat Parlamentul controlat de majoritatea PCRM? Exact așa cum prezice Vladimir Voronin că vor proceda actualii guvernanți în privința candidaților independenți la parlamentarele din 2019. Atunci, în 2002, Comisia juridică, numiri și imunități a Parlamentului s-a apucat să verifice activitatea CEC, acuzând că n-a verificat bine autenticitatea semnăturilor. A verificat vreo 10% din semnături, dar a obosit rapid, anunțând societatea că, probabil, multe semnături sunt falsificate. Așa s-a terminat acea istorie, care ne dovedește că PCRM încă din acele vremuri nu digera sistemul mixt.
Din cele menționate, putem admite că Vladimir Voronin este în drept să creadă că și actualmente discipolii săi politici își păstrează reflexele dobândite pe vremurile dominării PCRM. Totuși, aici mai este ceva la mijloc, care ar conține explicația de ce liderul PCRM își exprimă îngrijorarea față de candidații independenți din circumscripțiile uninominale. Într-adevăr, cum se face că un politician care din fragedă tinerețe a fost afiliat unui partid anume, iată că le poartă grija potențialilor candidați independenți? Vorba e că la alegerile în circumscripțiile uninominale candidații independenți sunt puși în condiții egale cu cei din partea partidelor politice. Cerințele față de toți candidații sunt aceleași. Singura excepție este că pentru candidații partinici se mai cere la înregistrare și aibă deciziile de desemnare din partea organelor partinice. În rest, pentru toți candidații, procedurile, cerințele, șirul de documente necesare a fi prezentate consiliilor electorale de circumscripție sunt aceleași.
Așa că explicația pledoariei liderului PCRM ar putea fi una simplă. Se pare că liderul PCRM, pur și simplu, caută scuze pentru ca formațiunea pe care o reprezintă să nu participe la alegeri în circumscripțiile uninominale și doar în circumscripția națională. E prea multă bătaie de cap în circumscripțiile uninominale – grupuri de inițiativă pentru desemnarea candidaților, deschiderea conturilor pentru finanțarea grupurilor de inițiativă, colectarea semnăturilor pentru fiecare candidat, întocmirea rapoartelor financiare, întocmirea și adunarea a vreo 10 documente pentru fiecare candidat etc. Pentru ce atâtea eforturi, dacă la alegerile în circumscripțiile uninominale are sens lupta pentru majoritatea relativă de voturi? PCRM nu prea are șanse să obțină astfel de majorități. Actualmente, astfel de șanse au doar partidele conduse de foștii discipoli ai PCRM. În schimb, în circumscripția națională, fiecare vot contează pentru a ajunge la pragul electoral de 6%.
De aceea, are sens competiția doar în circumscripția națională. În circumscripțiile uninominale PCRM ar concura, de fapt, nu în propria favoare, ci împotriva foștilor discipoli. La ce bun acest efort, dacă oricum după alegeri acești discipoli, într-o formulă sau alta, se vor regăsi la guvernare. În astfel de circumstanțe, PCRM ar prefera să se concentreze pe alegerile doar din circumscripția națională. Așa că pledoaria lui Vladimir Voronin pentru candidații independenți este, de fapt, în favoare minimului efort din partea PCRM.
Experții IPN
