Situaţia pe piaţa muncii din R. Moldova rămâne a fi încordată, deşi este recunoscut un anumit progres în ultimii ani. Acesta este, însă, pus de către analişti pe seama evoluţiilor înregistrate în majoritatea statelor din regiune. Principala slăbiciune a pieţei moldoveneşti, spun ei, este nivelul înalt de ocupare a sectoarelor cu o joasă productivitate a muncii, cum ar fi sectorul agricol. Potrivit statisticilor pentru anul trecut, 33,6 % dintre persoanele încadrate în câmpul muncii lucrau la pământ. [Munca cu ziua – sursă necontrolată de îmbogăţire pentru lideri] Ion Holban, prim-vicedirector general al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, acuză ca fiind deficient sistemul muncii cu ziua, în special a ţăranilor. De cele mai multe ori, relaţiile dinte angajator – liderul gospodăriei ţărăneşti şi salariat – ţăranul care prestează servicii cu ziua, nu sunt reglementate de contracte de muncă. Ca rezultat, are de suferit ţăranul. Ridicându-şi plăţile în plic, acesta nu mai beneficiază de protecţia organelor abilitate cu controlul muncii. În acelaşi timp, în lipsa transferurilor către bugetul asigurărilor sociale, nu poate pretinde la o pensie sigură şi nici la subvenţii dintr-un eventual fond de risc care ar putea fi creat. Ion Holban afirmă că este relativ simplu să faci cercetări şi să-i obligi pe proprietarii de terenuri să le facă carnete de muncă ţăranilor care le lucrează pământurile. O singură familie nu poate cultiva, de exemplu, 300 ha pe care le are în proprietate sau în gestiune. Este clar că se apelează şi la alte braţe de muncă. Astfel că liderul se îmbogăţeşte pe seama ţăranului. [Sistemul de personificare – soluţie pentru anihilarea pieţei tenebre a muncii] Piaţa forţei de muncă a ieşit de sub control, afirmă analistul Veaceslav Ioniţă. Doar 10% dintre angajaţi au relaţii contractuale legalizate. Problema nu ţine, neapărat, de povara fiscală pe care o invocă agenţii economici. Comparabil cu alte state, aceasta este mult mai mică. Managementul prost al afacerilor, este cel care cauzează o incapacitate de plată. Actualmente în R. Moldova, per total, cam 7-8% din venituri sunt orientate spre rambursarea salariilor. Or, acest coeficient ar trebui să fie de 3 ori mai mare. În agricultură, dar şi în alte sectoare ale economiei, sistemul de personificări i-ar determina pe angajaţi să ceară patronilor să reflecte veridic informaţiile cu privire la salariu, este de părere preşedintele Federaţiei sindicatelor din transport, Boris Rojnevschi. În Moldova corupţia se găseşte la înalt nivel în organele de conducere. Este greu în acest sistem să dezvolţi economia, să oferi salarii decente. Dacă persoana ar şti că partea contribuţiilor pe care le achită actualmente în bugetul asigurărilor sociale sau, de exemplu, în bugetul asigurărilor medicale obligatorii s-ar transfera pe un cont personal sau pe un cont al familiei, salariatul nu ar mai fi interesat să muncească la negru. De ce să finanţezi astăzi pensia unui bătrân care-ţi este străin şi, în acelaşi timp, să te întrebi, dacă un copil care încă este la grădiniţă va accepta pe viitor să-ţi finanţeze ţie pensia, când este mult mai rezonabil să fie transferaţi lunar bani într-un cont pe care să-l gestionezi împreună cu familia şi care să se transmită de la părinţi la copii – sunt întrebări pe care nici omul de la noi nu şi le pune, şi nici statul nu îl stimulează să o facă. [Stoparea migraţiunii „de creieri” şi de muncitori calificaţi – prioritate pentru piaţa muncii] Neîncrederea în ziua de mâine şi mediul economic care favorizează creşterea diferenţierilor în salarizare îi determină pe tot mai mulţi moldoveni să-şi facă un rost în afara hotarelor ţării. Proastă corelaţie dintre sistemul educaţional naţional şi cererea de pe piaţa muncii adânceşte şi mai mult migraţia de intelectuali şi muncitori calificaţi. În ultimii zece ani, numărul de înmatriculări în instituţiile de învăţământ superior a fost mărit de 2 – 2,5 ori. Încăperile au rămas însă aceleaşi, la fel ca şi contingentul de profesori. Sunt ţinute cursuri şi în schimbul doi. Se lucrează sâmbăta şi duminica. Ca rezultat, avem absolvenţi de o proastă pregătire. Potrivit statisticilor, anual absolvesc studii superioare circa 17 mii de studenţi. Dintre aceştia mai bine de jumătate sunt de profesie economişti, jurişti sau, mai nou, specialişti în relaţii internaţionale, în timp ce R. Moldova are nevoie de constructori, ingineri, muncitori în industrie, etc. Politica oficială de a limita numărul de înmatriculare la specialităţile de interes este susţinută de unii şi criticată de alţii. Majoritatea, însă, sunt de acord cu faptul că în ultimii ani instituţiile de învăţământ superior s-au transformat în afaceri profitabile. Analistul Veaceslav Ioniţă crede că, deşi este indiscutabil o practică abuzivă, decizia Guvernului este justificată de condiţiile actuale. E necesar însă de a o înlocui cu alte reglementări care ar asigura, după prima sesiune, o epurare a studenţilor ce nu demonstrează rezultate academice bune. Adică, numărul de înmatriculări în noul an să fie completat cu exact numărul de exmatriculări pe parcursul anului de învăţământ expirat. În paralel, potrivit prim-vicedirectorului general al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Ion Holban, e necesar de elaborat o metodologie de pronosticare a necesităţilor în forţa de muncă pe un termen mediu şi de actualizat baza tehnico-materială a instituţiilor de învăţământ, implementând tehnologii moderne şi utilaj performant. Se impune şi schimbarea mentalităţii profesorilor. Iar stimularea salariilor decente în sectoarele de importanţă pentru economie, i-ar determina pe tineri să facă alegerea potrivită. [Testul implementării] Pe lângă principalele temeri ale investitorilor semnalate până acum, cum ar fi instabilitatea macroeconomică a R. Moldova şi povara fiscală, recentele cercetări ale Băncii Mondiale şi ale Băncii Europene pentru Reconstrucţii şi Dezvoltare scot în evidenţă şi alte pericole – infrastructura nesigură, cerinţe minore de respectare a angajamentelor contractuale, neîncrederea în justiţie. Aceste realităţi umbresc prognozele cu privire la investiţiile care să asigure crearea noilor locuri de muncă. Recent aprobată de Guvern, Strategia de optimizare a utilizării resurselor de muncă este un document reuşit, dar ca şi în cazul altor proiecte de reformă se pune problema, dacă ea va trece sau nu testul de implementare, susţine expertul Tatiana Laruşina. Executivul are nevoie de o susţinere politică serioasă pentru a obţine efectele scontate prevăzute de Strategie. Este necesară elaborarea unor mecanisme eficiente pentru redistribuirea locurilor de muncă şi a muncitorilor prin transferul lor din companii ineficiente în companii productive. Se impun mecanisme de adaptare şi de mobilitate internă a forţei de muncă şi un sistem eficient de protecţie socială pentru a asigura drepturile primordiale ale salariaţilor, inclusiv prin liberalizarea legislaţiei.