[ - Ce momente au marcat evoluţia pieţei valorilor mobiliare anul trecut?] Anul 2007 a fost unul deosebit pentru piaţa de capital din R. Moldova, pentru că, se pare, în sfârşit piaţa a început să evalueze foarte repede. În 2007 au fost efectuate tranzacţii de 1,2 mlrd, faţă de 343 mln lei în anul precedent, fiind cea mai mare valoare din ultimii ani. Maxima de până acum a fost de doar 480 mln lei. De asemenea, anul trecut au crescut dublu preţurile la bursa de valori şi indicele bursier EVM-Composite, calculat de agenţia noastră, care arată nivelul mediu al preţurilor. Acesta a crescut practic de două ori - de la 1060 puncte la 1990. La calcularea valorii sale iniţiale s-a făcut media preţurile la acţiunile de la bursă şi s-au transformat într-o mie de puncte, aşa că fiecare creştere cu 100 de puncte, înseamnă o creştere cu 10% a preţurilor acţiunilor tranzacţionate la bursă. Creşterea preţurilor acţiunilor de două ori pe parcursul unui an este o creştere foarte şi foarte rapidă, pentru că în multe ţări sunt necesari zeci de ani pentru ca preţurile să crească de două ori. [ - Ce a determinat creşterea atât de spectaculoasă a preţurilor valorilor mobiliare?] În primul rând, au început să vină mai mulţi investitori străini. După intrarea României şi Bulgariei în Uniunea Europeană, foarte mulţi investitori care până atunci investeau în aceste ţări, deja se uită mai departe, în afara frontierelor UE. Din această cauză Moldova a intrat în vizorul multor investitori, atât fonduri de investiţii cât şi persoane fizice care investesc surse proprii. Primele companii care au intrat în vizorul acestora au fost băncile moldoveneşti. Astfel anul acesta am asistat la creşteri foarte mari la preţurile acţiunilor la majoritatea băncilor comerciale. [ - De ce băncile?] Băncile la noi sunt foarte profitabile. Anul trecut, valoarea activelor la multe bănci s-a dublat. Este foarte mult pentru o companie pentru un an. Pe lângă profitabilitatea activităţii, băncile sunt destul de transparente, dacă e să le comparăm cu alte segmente ale economiei despre care se ştie foarte puţin sau aproape nimic. Băncile permanent fac publice rapoartele despre activitatea lor, fac audit la firme importante, deci investitorii pot să creadă în rapoartele lor financiare şi au acces la informaţiile despre bancă. În acelaşi timp, multe companii de la noi nu dezvăluie informaţia despre activitatea lor şi, normal, că nimeni n-o să investească în aşa companii. Proprietarii unor astfel de companii încă nu s-au maturizat suficient ca să înţeleagă că, dacă vor să aibă o afacere în creştere permanentă, trebuie să atragă investitori, iar ca să-i atragă, trebuie să fie, în primul rând, transparenţi. O altă explicaţie este că numai de un an - doi s-a finalizat concentrarea pachetelor de acţiuni – după privatizare erau mii de acţionari şi după aceasta unele persoane au început să concentreze pachetele de acţiuni. Astfel de persoane recent au devenit proprietarii companiilor şi probabil încă nu sunt gata psihologic să atragă pe altcineva în firmă, cum ar fi investitorii semnificativi. Aşa că le va trebui încă câţiva ani până când se vor obişnui cu statutul de proprietar şi vor înţelege că dacă vor să crească – vor avea nevoie să atragă investiţii. Determinant pentru piaţa de capital din R. Moldova e că la sfârşitul anului trecut - începutul acestui an, tot mai mulţi investitori încep să caute pentru plasarea investiţilor alte ramuri decât sectorul bancar. Printre cele care deja au început să se bucure de noi investiţii sunt întreprinderile din construcţii, industria prelucrătoare, industria alimentară. [ - Care au fost cele mai semnificative tranzacţii bursiere ale anului?] A fost oferta tender cu 20% din acţiunile Băncii Comerciale „Moldova-Agroindbank”, tranzacţia „Unibank” şi Mobiasbancă. Au fost multe tranzacţii cu acţiunile firmelor de reconstrucţie a drumurilor, însă, după volum nu se pot compara cu cele bancare. Eu cred că şi faţă de acţiunile societăţilor de construcţie a drumurilor va creşte interesul investitorilor, mai ales, pentru că se aşteaptă în următori ani investiţii masive în infrastructură. La noi în ultimul timp apare tendinţa de a se face tranzacţii cu pachete tot mai mari de acţiuni. Dacă până acum era un proces de continuu de consolidare a pachetelor de acţiuni, acestea deja sunt consolidate şi are loc tranzacţionarea lor integrală, din care cauză se înregistrează şi creşterea volumelor tranzacţiilor. Dacă nu demult se tranzacţionau pe an câte 5-10% din acţiunile unor societăţi, acum au loc tranzacţii cu pachete a câte 60-70% din acţiuni. [ - Cum influenţează evenimentele economice tranzacţiile la bursă?] De exemplu, acum doi-trei ani, dacă la începutul anului se duceau negocieri cu „Gazprom” referitor la preţul gazului, aveau loc numaidecât nişte tranzacţii cu acţiunile „Moldova-gaz”, cu modificări destul de mari de preţ. Avem, însă, şi multe cazuri diametral opuse. Odată cu criza vinurilor practic s-au stopat toate tranzacţiile cu acţiunile întreprinderilor vinicole. Lumea aştepta să vadă ce o să se întâmple şi doar după aceasta să decidă la ce preţuri să vândă acţiunile. Şi anul trecut au fost foarte puţine tranzacţii cu întreprinderile vinicole, dar cred că situaţia o să se dezgheţe şi o să se înceapă să se facă tranzacţii mai mari cu acţiunile acestor întreprinderi. În prezent în R. Moldova nu este o legătură atât de puternică între evenimentele economice şi tranzacţiile de la bursă, aşa cum se întâmplă peste hotare când o ştire schimbă imediat preţurile la acţiuni şi toţi încep să vândă sau să cumpere. La noi piaţa este deocamdată puţin lichidă şi au loc puţine tranzacţii, dar odată cu dezvoltarea pieţei situaţia ar putea să se schimbe. [ - Ce prognoze aveţi pentru evoluţia pieţei de capital în anul curent, odată cu legalizarea capitalului?] Prognozez o creştere în continuare a preţurilor valorilor mobiliare, chiar dacă aceasta nu va fi atât de spectaculoasă ca anul trecut. Legalizarea capitalului eu o văd ca pe un element foarte important, pentru creşterea transparenţei pieţei. La noi într-adevăr pe piaţa de capital au fost foarte multe cazuri când acţiunile erau cumpărate pe numele altor persoane, decât cumpărătorul real, fiindcă existau o mulţime de restricţii cu privire la control, cu privire la insideri. Dacă deţineai pachete mari, erai supus unor limitări şi restricţii şi, de aceea, foarte mulţi investitori au căutat să evite astfel de probleme. Deja de câţiva ani aceştia s-au pomenit într-o capcană pentru că, cumpărând cândva acţiuni la preţuri foarte mici, dacă ar fi vrut să le treacă de pe proprietari formali pe numele propriu ar fi trebuit să le treacă cu preţuri reale şi să achite impozite foarte mari. Eu văd această posibilitate de legalizare practic ca pe o unică şansă pentru aceştia de a-şi face ordine în afaceri. După aceasta vom avea şi o mai mare transparenţă a proprietăţii, investitorii vor şti cu cine dintr-o anumită societate să discute, vor putea fi mai uşor administrate afacerile fiindcă nu vor trebui adunaţi zeci de fini pentru adunarea generală a acţionarilor. Consider că majoritatea legalizărilor se va face mai aproape de sfârşitul anului 2008, când lumea se va convinge că nu se întâmplă nimic cu primii care au legalizat capitalul şi astfel vor veni volume de legalizări destul de mari. Unul din avantajele legalizări mai este că proprietarii vor putea să declare valorile reale ale acţiunilor şi drept consecinţă vor creşte şi preţurile acţiunilor tranzacţionate la bursă.