Cu bune, cu rele, anul 2017 ajunge la final și este momentul potrivit să facem totalurile. În acest context, Agenția de presă IPN și-a propus să afle cum a fost anul 2017 pentru moldovenii din țară și de peste hotare. Dacă a fost anul în care au decis să-și creeze viitorul acasă sau și-au întărit convingerea să plece? Dacă a fost anul în care au lansat o facere sau au închis una? Sau poate au trăit ceva cu totul deosebit?. Astăzi aflăm cum a fost anul 2017 pentru directorul Teatrului Național „Mihai Eminescu”, Petru Hadârcă
---

„Din câte înțeleg, întrebarea se referă la o percepție personală, individuală și mai puțin la perspectiva instituțională, asupra anului care se încheie. Încercând să formulez un răspuns mi-am dat seama că fiecare zi și fiecare oră din anul 2017 au fost trăite de mine prin teatru: toate bucuriile, necazurile, grijile, năzuințele și dorințele mele au fost focalizate spre acest centru al vieții mele. Copiii mei sunt mari, îşi fac studiile şi muncesc peste hotare, viața lor nu mai depinde de mine și, respectiv, nu-i mai pot influența ca odinioară, îi aștept şi sper că îşi vor găsi rostul în viaţă şi vor fi fericiţi.  De aceea tot ce pot face este teatrul și mă bucur că am avut sănătate și puteri pentru a realiza multe lucruri pe care le planificasem sau mi le doream”, ne spune Petru Hadârcă.

Se bucură că anul 2017 a fost un an cu sălile pline, că spectatorii vin la Teatrul Național „Mihai Eminescu”, chiar dacă vara în sală e zăduf, iar iarna nu e chiar atât de cald pe cât se dorește. Atât premierele „Casa Zoikăi” după Mihail Bulgakov, în regia lui V. Drucec, „Steaua fără nume” de M. Sebastin, în regia lui A. Cozub, cât și spectacolele din repertoriu sunt solicitate de public.

„Cred că o realizare foarte importantă a anului 2017, și nu doar pentru mine (ca manager am satisfacția depășirii tuturor obstacolelor financiare și celor legate de organizare), dar mai ales pentru publicul din Moldova, a fost Reuniunea Teatrelor Naționale românești, în cadrul căreia s-au jucat 18 spectacole de la cinci teatre naționale din România și de la patru teatre naționale din Republica Moldova, au fost audiate opt spectacole radiofonice produse de Teatrului Național Radiofonic din București și, în premieră – spectacole ale Teatrului Radiofonic de la Compania Publică Națională „Teleradio-Moldova”, a mai spus Petru Hadârcă.

De asemenea, anul 2017 a fost un an bogat în turnee. În cadrul proiectului Teatrul românesc la Bucureşti, Iaşi şi Chişinău, actorii Teatrului Național „Mihai Eminescu” au jucat pe scena Naționalului din București și la Teatrul Național din Iași în luna ianuarie, iar în martie Teatrul Național „Mihai Eminescu” a fost gazda acestor teatre la Chișinău. Memorabil a fost și turneul la Teatrul Național din Budapesta. Trupa de actori a Teatrului Național a participat la câteva festivaluri internaționale: la Sibiu, la Galați, iar la Festivalul Internațional de Dramaturgie Contemporană de la Braşov, Teatrul Național „Mihai Eminescu” a luat Premiul Mare cu spectacolul „În ochii tăi fermecători” după Gib Mihăiescu, în regia lui A. Vasilache. Petru Hadârcă a menționat în acest context că festivalurile și turneele reciproce sunt vitale pentru a stimula inspiraţia şi spiritul inovativ, pentru a spori motivaţia echipei de creaţie.

„Personal mă bucur că am reușit să montez la Iași un spectacol cu o tematică istorică durută și față de care avem multe restanțe – foametea din 46. E vorba de „Seceta roșie”, realizat după studiul document al Larisei Turea „Cartea foametei”. Și acesta este un proiect mai amplu de colaborare între teatrul nostru și Teatrul Național din Iași. Exercițiul de memorie prin teatru este una din preocupările mele constante din ultimii ani. Le sunt recunoscător echipei de la Teatrul Național Radiofonic București care mi-a oferit și în acest an prilejul de a lucra la spectacole-document, recuperând astfel destine remarcabile precum cel al Liei Manoliu, olimpică născută la Chișinău, cel al celebrei regizoare, actrițe şi profesoare Marietta Sadova, sau cel basarabeanului de pe muntele Atos, Axinte Frunză”, a mai precizat directorul Teatrului Național „Mihai Eminescu”.

Petru Hadârcă nu vrea să vorbească despre greutățile și dezamăgirile anului, și  urmează filosofia populară: cele rele să se spele, cele bune să se adune. „În noul an doresc pace și sănătate, puteri ca să pot continua proiectele de creație. Aș vrea foartea mult să găsesc soluții și resurse pentru a recondiționa sistemul de ventilație și încălzire din teatru. Sper din toată inima să se întâmple o minune și sistemul administrativ, economic, social și cultural din Republica Moldova să devină favorabil oamenilor, dezvoltării, iar Centenarul Unirii să aibă nu doar o valoare simbolică, ci una mobilizatoare și edificatoare pentru noi toţi, să rămânem în spațiul culturii române și al civilizației europene pentru a da o şansă copiilor noştri de a reveni în ţară şi a-şi construi viaţa aici”, a concluzionat Petru Hadârcă.

Alina Marin, IPN

Olga Ursu: ANUL MEU 2017 a fost primul an în calitate de emigrant
Iulian Ciocan: ANUL MEU 2017 a fost cu realizări în sfera jurnalismului și literaturii
Ana Mihailevschi: Născută în Moldova, în ANUL MEU 2017 am reînviat în SUA
Vitalie Vovc: Per ansamblu, ANUL MEU 2017 a fost foarte bun