Interviu Info-Prim Neo cu ex-Reprezentantul Special al Uniunii Europene în Republica Moldova, Kalman Mizsei

- Stimate Domnule Ambasador! Pe parcursul anului curent, 2011, pe segmentul reglementării conflictului transnistrean s-au produs câteva mişcări inedite. O parte dintre experţii solicitaţi de Agenţie le-au caracterizat drept importante pentru soarta de mai departe a reglementării, alţii, din contra, le-au apreciat drept lipsite de relevanţă semnificativă. Cum aţi caracteriza Dvs. anul 2011, din perspectiva şanselor pentru depăşirea problemei transnistrene, eventual, comparativ cu alţi ani?

- Procesul diplomatic într-o situaţie cum este reglementarea conflictului transnistrean, unde există un echilibru relativ între părţile implicate care menţine situaţia mai mult sau mai puţin neschimbată, este în mod necesar lent şi cumulativ. Având în vedere acest lucru, anul 2011 a adus schimbări importante în forma procesului, una dintre acestea fiind, desigur, procesul neterminat încă al alegerii liderului transnistrean la sfârşitul acestui an. Criza financiară şi economică în Europa joacă, de asemenea, un rol important în aşteptările tuturor actorilor.

- Haideţi să „dezghiocăm” două evenimente centrale care s-au produs în domeniul discutat mai spre sfârşitul anului, ca să vedem ce însemnătate reală au ele, care sunt plusurile şi, eventual, minusurile. Mai întâi, este vorba despre reluarea negocierilor oficiale în formatul „5+2”.

- De-a lungul anilor, Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii au subliniat importanţa reînnoirii negocierilor oficiale în formatul 5 +2. Motivul este că acesta este unicul format transparent, care reuneşte toate interesele în jurul conflictului într-un mod corect. Prin urmare, reînnoirea formatului 5+2 este un avantaj. Acest format nu va oferi o soluţie automată, în condiţiile în care, într-o anumită zonă progresul a fost vizibil încetinit. Şi aici se are în vedere zona de consolidare a încrederii. În 2010, noi am reluat traficul feroviar de pasageri şi a fost pregătit terenul pentru reînnoirea traficului feroviar de mărfuri. În toamna anului 2010, un decret guvernamental al Republicii Moldova a fost adoptat pentru a reglementa acest lucru, dar, din păcate, până acum, în mai mult de un an, acesta nu a intrat în vigoare şi, prin urmare, acest segment important de consolidare a încrederii, care ar fi contribuit la o apropiere economică lentă şi integraţionistă, încă nu s-a realizat. Uniunea Europeană trebuie să-şi intensifice eforturile şi influenţa sa asupra acestui proces. Aici putem vedea un pas înapoi în comparaţie cu anii precedenţi. Eu continui sa fiu ferm convins de faptul că anume consolidarea încrederii între Chişinău şi Tiraspol este o cheie indispensabilă pentru rezolvarea conflictului.

- Ce importanţă are pentru soluţionarea conflictului înlocuirea liderului regimului secesionist Igor Smirnov, în urma aşa-ziselor „alegeri prezidenţiale” din regiune, cunoscut prin poziţia sa intransigentă pe parcursul celor mai bine de 20 de ani de conflict?

- Alegerile din Transnistria, deşi nefiind recunoscute pe plan internaţional, în primul tur de scrutin, au fost organizate într-o atmosferă deosebit de liberă. Un eveniment geopolitic a jucat aici un rol important, şi anume faptul că Rusia l-a presat pe Smirnov să renunţe la ambiţiile sale de realegere, în timp ce el nu a cedat şi a încercat să caute legitimitatea democratică prin organizarea alegerilor libere. Ca urmare, Smirnov a pierdut puterea, iar acum Şevciuk şi Kaminski concurează. Observatorii independenţi şi internaţionali au descris scrutinul drept unul liber, doar câteva mici neregularităţi au fost observate – genul de neregularităţi care se întâmplă chiar şi în unele noi state membre UE. Nu am auzit niciun observator neoficial să raporteze vreo fraudă comisă de Smirnov, apropo. Cred că acesta este un moment remarcabil în regiunea transnistreană şi cred că oamenii cărora le pasă cu adevărat de democraţie – şi nu doar o utilizează ca pe un instrument tactic – au ce învăţa de aici. Sper că al doilea tur de scrutin se va petrece, de asemenea, în mod liber.

Pentru mine ceea ce este important este această libertate, şi lasă oamenii să aleagă. Astfel ar trebui să gândească adevăraţii democraţi. Va îmbunătăţi această perspectiva modul de soluţionare a conflictului? O întrebare complexă. În spatele acestei întrebări stă o presupunere că Smirnov a fost singurul obstacol al soluţionării. Această presupunere este pe atât de simplistă pe cât şi injustă. Cred că Smirnov a fost un partener foarte dificil în negocieri, dar în niciun caz nu a fost singurul motiv al lipsei de progres. A fost necesar ca toţi partenerii să facă mai mult şi s-o facă în mod diferit pentru a avansa, inclusiv noi în Europa şi, de asemenea, prietenii noştri moldoveni. Ruşii şi-au urmat interesele lor şi a fost şi este de datoria noastră şi a moldovenilor de a face faţă acestei provocări şi, de asemenea, să ia în considerare interesul transnistrenilor. Acesta este un proces diplomatic complex, reprezentând seturi complexe de interese în care Smirnov este doar un singur jucător dificil.

- Având în vedere situaţia de până acum referitoare la conflict, când va aşteptaţi să se ajungă la o rezoluţie şi la nişte rezultate concrete în acest sens?

- Oamenii spun deseori, într-un mod simplificat, că cheia este în mâinile ruşilor. Iarăşi, o simplificare stupidă. Ceea ce încerc să explic este ceea ce am încercat să explic, de asemenea, în timpul activităţii mele ca Reprezentant Special al Uniunii Europene, responsabil de soluţionarea conflictului. Dacă am lucra cu transnistrenii într-un mod care ar lua în considerare şi interesele lor, în loc să îi scufundam sub apa, eu consider că am ajunge la o înţelegere. Aceasta este o condiţie esenţiala în rezolvarea oricărui conflict. Respectul faţă de partea transnistreană este important, şi, acum dacă ei ar reuşi să navigheze prin procesul electoral fără mari incidente, totul ar putea deveni mai uşor. Dar noi - având în vedere Moldova şi Uniunea Europeana - trebuie sa continuăm acest proces anevoios de a câştiga încredere reciprocă. Şi, dacă procesul de democratizare a Transnistriei continuă, trebuie să răspundem şi mai pozitiv. Nu exista nimic mai bun pentru pace decât democraţia, chiar dacă aceasta nu se întâmplă automat şi necesită muncă asiduă.

- Potrivit experţilor, costurile economice şi sociale, dar şi riscurile politice ale reunificării Moldovei sunt atât de înalte încât ar depăşi capacităţile reale ale ţării de a le face faţă. Având în vedere această situaţie, cum credeţi, care este rostul acestor eforturi de a găsi o soluţie în conflictul transnistrean?

- Moldova nu este lăsată singură să facă faţă situaţiei. În ultimii ani, a primit un suport semnificativ din punct de vedere financiar, tehnic şi moral de la Uniunea Europeana. După cum ştiţi, eu am pledat pentru un ajutor extern mai mare şi mai rapid pentru Moldova. Acum un proces diplomatic impresionant cu Uniunea Europeana a rezultat în discuţii esenţiale referitoare la comerţul liber, iar negocierile referitoare la ridicarea regimului de vize progresează. Ambele procese sunt lente, în primul rând, din cauza birocraţiei din Bruxelles, dar important este că acestea progresează. Acestea sunt doua procese cheie pentru reintegrarea ţării. A treia problemă importantă este că Moldova trebuie să facă mai multe eforturi pentru protecţia minorităţilor, în special pentru cei pentru care limba rusă este limbă maternă. Am folosit intenţionat aceasta formulare evazivă, deoarece nu doar ruşii vorbesc limba rusă ca limbă materna. Trebuie sa menţionez că moldovenii sunt o naţiune deosebit de tolerantă în ceea ce priveşte limbile vorbite pe teritoriul ei şi majoritatea acestor oameni talentaţi sunt bilingvi spre invidia tuturor. Este responsabilitatea politicienilor să folosească această avere în avantajul unificării ţării. Mai mult decât atât, Uniunea Europeana trebuie să investească politic mai mult decât o face acum pentru a susţine Moldova şi mai mult. Aceasta înseamnă o mare atenţie din partea Reprezentantului Înalt, pentru a umple golul cauzat de eliminarea poziţiei Reprezentantului Special.

Investiţia politică a Uniunii în reglarea conflictului transnistrean trebuie să crească, pe când aportul Uniunii în acest sens a fost mai puţin intens anul trecut. Vestea bună este că echipa de la ambasada de la Chişinău este foarte profesională şi va putea închide hiatul deschis la începutul lui 2011. Ceea ce trebuie să facă Moldova, în plus la cele deja menţionate, este să întâmpine liderul transnistrian cu bratele deschise după data de 25 decembrie, dacă acele alegeri vor fi libere, aşa cum au fost în primul tur de scrutin. Ar fi o greşeală ca aceste alegeri să fie trecute cu vederea, bineînţeles, în circumstanţele existente ale status quo-lui recunoscut internaţional. Nimeni nu poate recunoaşte oficial, dar a manifesta interes pentru eveniment democratic, dacă va rămâne aşa, este foarte esenţial. Sper că şi alţii se vor abţine de la intruziuni în acest proces. Eu menţin legături prieteneşti în Transnistria şi poate din acest motiv îmi este mult mai uşor să văd oameni care speră în democraţie şi noi trebuie să-i susţinem moral.

- Stimate Domnule Ambasador, alegerea preşedintelui Moldovei a avut loc iarăşi în data de 16 decembrie. Cum vedeţi aceste evoluţii democratice de când aţi părăsit scena politică din Moldova?

- În general, Moldova este relativ una dintre primele ţări din regiunea CSI care înregistrează cele mai bune rezultate în domeniul democraţiei politice, precum şi în ceea ce priveşte calitatea politicii economice, dar, fireşte că aspiraţiile trebuie să fie şi mai înalte. Moldova are aspiraţii de integrare în Uniunea Europeana, unde bara este înaltă. Din punct de vedere al politicii economice, îmi amintesc bine care au fost scopurile stabilite în octombrie 2009. Referitor la acele scopuri, evaluarea mea pentru disciplina macroeconomica este una ferm pozitiva, cu atât mai mult că Guvernul actual a preluat o indisciplina bugetara care a existat înainte de alegerile din aprilie 2009. Acesta mi se pare unul din cele mai semnificative rezultate furnizate publicului de toate guvernele de până acum, ceea ce este şi mai important în condiţiile prezentei crize financiare mondiale. Mi-aş dori ca şi ţara mea, Ungaria, să dea dovada de aceeaşi atitudine responsabilă faţă de problemele macroeconomice, precum o face Moldova. Referitor la alte doua aspecte ale politicii economice, evaluarea mea este ceva mai critică. Nu văd acea demonopolizare agresivă pe care Guvernul a anunţat-o în octombrie 2009. Se vehiculează suspiciuni că politica a fost slăbită de diferite interese economice private şi acest lucru nu este tocmai unul bun. Priviţi la reformele agresive în Georgia care au rezultate în pofida războiului cu Rusia, din 2008. Această atitudine curajoasa trebuie preluată de către Moldova. De asemenea, mi se pare destul de timidă politica faţă de Transnistria. Este nevoie de o politica mult mai energică pentru construirea încrederii şi integrării economice. De asemenea, nu pot sa nu fiu critic, când este vorba de clasa politică şi aceasta reprezintă o problemă serioasă.

Evoluţia politica a Moldovei este pierduta într-un labirint şi eu trebuie să recunosc că noi, europenii, am contribuit la aceasta, când, în 2010, am cedat unor aspiraţii greşite care nu au respectat procedurile constituţionale. În rezultat, toţi se gândesc la interesele lor presupuse de scurtă durată în detrimentul intereselor de lungă durată ale tarii. De ce ar avea nevoie Moldova? Pot fi doua rezultate pozitive. Unul ar fi schimbarea Constituţiei care ar reduce puterea preşedintelui. Exemplul statelor noi membre ale UE din Europa Centrala a dovedit că acesta este un lucru bun pentru tarile în tranziţie, acesta creşte şansele menţinerii procesului democratic de lungă durată. Riscul structural de lungă durată într-o ţară ca Moldova este ca o persoană să devină mai puternica decât cetăţenii. Nu exista o asigurare bătută în cuie decât reducerea puterii prezidenţiale şi instituirea pârghiilor de control. Dacă clasa politică nu este în stare să facă aceasta, atunci este necesară o negociere sinceră, preferabil cu UE în calitate de mediator, cu scopul de a alege un preşedinte care este respectat din punct de vedere moral şi cu asigurarea că nu va exista riscul ca acesta să devină mai puternic decât politicienii, altfel aceştia nu-l (o) vor alege. Aceasta coalizare forţata de partide într-un bloc împotriva intereselor lor risca să-i scufunde şi, în acelaşi timp, riscă să piardă atracţia faţă de UE. În barometrele opiniei publice s-a înregistrat o scădere dramatică a interesului faţă de integrarea în UE.

În opinia mea, acest fapt este cauzat de trei lucruri: 1) Comerţul liber şi liberalizarea regimului de vize sunt tărăgănate de către Bruxelles; 2) iar UE se luptă ea însăşi cu criza; 3) şi, în final, politicile UE faţă de Moldova sunt percepute ca nefiind bazate pe principii, ci deplasate. Noi trebuie sa fim mult mai principiali, să susţinem Moldova în aceste doua negocieri şi să cerem atitudini democratice mult mai clare şi reforme politico-economice. Şi totuşi, aceeaşi imagine rămâne. Moldova este cea mai democratică, cea mai tolerantă ţară estică cu vocaţie europeană. Sper, pe baza celor menţionate mai sus, că anul 2012 va aduce beneficii concrete, inclusiv, în regiunea transnistreana care acum arată semne încurajatoare că cetăţenii au aspiraţii democratice.

Consemnare: Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo