„Fără un asemenea proces de informare și consultare care să asigure suport larg viitoarelor acțiuni sau neacțiuni, guvernarea actuală are un viitor incert, ca și parcursul european al țării...”
---

Tema participării locuitorilor din regiunea de est la alegerile generale din Republica Moldova nu este nouă, ea avându-și începuturile încă în perioada inițială de instaurare a regimului separatist în zona respectivă, cu sprijinul multilateral și ilegal al Federației Ruse. Doar că de atunci, cele două planuri generale în care se poartă discuția – dacă această participare constituie un beneficiu sau, din contra, un pericol pentru soarta Republicii Moldova – au cunoscut o evoluție sau, mai degrabă, o involuție pronunțată, ambele, în paralel.

Despre beneficii

Pe de o parte, această participare pare a fi un beneficiu evident, pentru că rămâne una din puținele manifestări oficiale ale relației oamenilor din regiune cu „Patria-mamă”, Republica Moldova. Relațiile neoficiale, individuale, sunt mai multe și pe multe planuri pe tot parcursul diferendului transnistrean, ceea ce demonstrează caracterul strict politic sau, și mai exact, geopolitic, al conflictului. Ruperea și acestor puține relații oficiale pare a fi în detrimentul procesului de reintegrare a țării, fie și într-un viitor mai îndepărtat.

Totodată, participarea în alegeri reflectă, dar poate și stimulează, anumite schimbări calitative în interiorul societății din regiune, cu trecerea timpului. Astfel, dacă la scrutinul prezidențial din anul 2020 alegătorii transnistreni au votat în proporție de 74,25 la sută pentru pro-rusul autodeclarat Igor Dodon și doar 13,34 la sută pentru pro-europeana Maia Sandu, atunci în alegerile prezidențiale din anul trecut distanța dintre candidatul „mai puțin pro-european” Alexandr Stoianoglo și candidatul pro-european Maia Sandu s-a micșorat semnificativ: 35,41% pentru Alexandr Stoianoglo vs. 25,21% pentru Maia Sandu. Trendurile pot fi urmărite și după faptul că la prezidențialele din 2024 s-au prezentat mai mulți alegători din regiunea transnistreană decât la cele din 2020, dar și decât la toate celelalte alegeri precedente din perioada Independenței. Și la referendum, alegătorii din regiune au votat în proporție de 37,44% pentru înscrierea opțiunii europene în Constituția Republicii Moldova, ceea ce este peste nivelul multor raioane din dreapta Nistrului, populația cărora beneficiază de multe proiecte sociale realizate pe bani europeni, câteva decenii la rând.

Este adevărat că trendurile respective sunt semnificative mai mult în sensul calitativ și mai puțin cantitativ, pentru că voturile pro-europene ale transnistrenilor din anul trecut oscilează doar între cinci mii și șase mii de alegători, din totalul de peste un milion șase sute și ceva de mii de participanți la scrutinele din anul trecut, de exemplu.  

De ce pericol?

Pe de altă parte, participarea alegătorilor transnistreni pare să reprezinte un risc sau chiar un pericol major, prin compromiterea procesului electoral, care presupune nu doar plasarea buletinului de vot în urnă în ziua alegerilor, ci și multe alte componente, la care aceștia nu au acces: la informație veridică despre candidați și platformele lor electorale, la mass-media care reflectă campaniile electorale, la dezbateri electorale și afișaj electoral și la multe alte componente ale unui proces electoral de calitate, conform normelor internaționale. Aceste norme sunt fixate în actele oficiale ale Republicii Moldova, dar și ale organismelor internaționale de profil, de exemplu, în „Codul bunelor practici în materie electorală” al Comisiei de la Veneția, care insistă că alegerile democratice trebuie să fie în mod obligator libere, corecte, secrete, universale etc.

Astfel, dreptul electoral, în calitatea sa de fundament al democrației, rămâne necunoscut, neconștientizat și nerealizat de către marea majoritate a cetățenilor Republicii Moldova, rezidenți ai Transnistriei, în parte și pentru cei care ajung, totuși, la secțiile de votare. Și toate acestea se întâmplă pentru că administrația secesionistă interzice desfășurarea pe teritoriul regiunii a oricăror activități electorale în cadrul scrutinelor organizate de autoritățile constituționale timp de toate trei decenii și ceva.

La rândul său, acest mod de alegere „pe nevăzute” generează compromiterea calității guvernărilor din Republica Moldova și a calității statului în ansamblu. Dar gradul de compromitere este unul, dacă admitem că această categorie de alegători votează de sine stătător, din intuiție sau după consultarea cu rudele mai versate în materie electorală din dreapta Nistrului, de exemplu. Și cu totul periculoasă este compromiterea atunci când o mare parte a alegătorilor din regiune este transportată la secțiile de votare în mod organizat, dar contrar legislației electorale, în schimbul unor sume de bani și cu indicații exacte pe cine să voteze.

Cazul de pe podul dintre Rezina și Râbnița, reflectat de presă în ziua turului doi al alegerilor prezidențiale din anul trecut, este unul suficient de relevant, dar nu unicul în sensul acesta. Cu siguranță, în asemenea cazuri, putem vorbi despre compromiterea securității naționale în toate manifestările ei, inclusiv sub aspect social, politic, economic, de apărare, civilizațional etc. Aceasta este o realitate, confirmată de mai toate misiunile naționale și internaționale de monitorizare a alegerilor din Republica Moldova de cel puțin un deceniu și ceva, realitate confirmată și de către Curtea Constituțională, în particular, în urma alegerilor prezidențiale din 2016.  

Atac cumulativ fără precedent

Gradul unui asemenea pericol a sporit semnificativ în ultimii câțiva ani, culmile fiind atinse în cadrul alegerilor prezidențiale și referendumului constituțional din anul trecut, când s-a produs un atac cumulativ asupra procesului electoral din Republica Moldova, din interiorul și din exteriorul țării. La transportarea organizată, ilegală, a alegătorilor, inclusiv din regiunea transnistreană, s-au adăugat ingerințele externe „din partea Federației Ruse, care au influențat negativ procesul electoral din Republica Moldova”.

Conform Coaliției Civice pentru Alegeri Libere și Corecte, care întrunește un șir de ONG-uri specializate în domeniul electoral, aceste acțiuni s-au manifestat prin „finanțare ilegală a campaniilor electorale, coruperea alegătorilor și campanii de dezinformare, toate menite să influențeze comportamentul electoral al cetățenilor. Susținerea clandestină oferită unei rețele subversive și implicarea unei organizații politice neînregistrate în activități de mobilizare electorală au avut un impact major asupra corectitudinii procesului electoral”. Pentru completarea tabloului, am adăuga aici și transportarea masivă ilegală a alegătorilor moldoveni din Federația Rusă către secțiile de votare deschise în Belarus, Turcia și Azerbaidjan, conform autorităților și presei. 

Atacul din anul trecut a avut proporții nemaiîntâlnite până acum, care demonstrează existența unor interese majore obscure ale Federației Ruse pentru Republica Moldova. Autoritățile și mediul de experți susțin că Rusia pregătește pentru alegerile parlamentare din Moldova, care vor avea loc anul curent, episodul următor de ingerințe cu același scop de destabilizare a situației din țară, iar la această etapă în prim plan este scos „fragmentul” întreruperii livrării gazelor către regiunea transnistreană, cu încălcarea prevederilor contractuale și a normelor internaționale ce reglementează domeniul dat. Scopul respectivului „fragment” este declanșarea unor mari nemulțumiri sociale pe ambele maluri ale Nistrului, care urmează să lovească în actuala guvernare și să faciliteze accederea la putere a forțelor politice pro-ruse, cu întreruperea parcursului european al Republicii Moldova și readucerea Republicii Moldova sub ascultarea Rusiei.

Din câte se poate conchide, acțiunea are loc în deplină cârdășie cu liderii regimului separatist de la Tiraspol, cărora le-a fost atribuit rolul de executori ai planurilor Rusiei în relațiile cu autoritățile constituționale de la Chișinău, dar și cu populația regiunii pentru a canaliza nemulțumirea acesteia „în direcția în care trebuie”. Într-un scenariu atât de ambițios, este de așteptat că liderii de la Tiraspol vor oferi întreaga asistență pentru transportarea organizată a unui număr fără precedent de mare de alegători din regiune cu cetățenie moldovenească, dar și cu stimulente și indicații de tot felul privind actorii electorali pe care urmează să îi voteze. În favoarea acestei supoziții vorbește și caracterul autoritar al regimului, fără voia căruia nimeni până acum nu a reușit să aducă în mod organizat alegători transnistreni la urnele de vot din Republica Moldova.

La răscruce de decizii

În asemenea condiții, autoritățile de la Chișinău sunt obligate să prevadă și să contracareze scenariile de acest gen. Pentru aceasta, ele au la dispoziție două căi: reactivă sau proactivă. Varianta reactivă le este mai cunoscută, o practică mai des, inclusiv pentru a evita conflicte și destabilizări și mai mari decât cele pe care ar tinde să le evite.  

Dar gradul sporit al amenințărilor care se abat la etapa actuală le obligă să accepte mai pronunțat și varianta activă. Una din căile pe care o sugerează o anumită categorie de experți este suspendarea dreptului de vot pentru locuitorii regiunii transnistrene, pentru a contracara scenariul de transportare organizată a acestora în proporții nemaiîntâlnite, de exemplu, de la 100 de mii la 200 de mii, comparativ cu maximul de alegători din regiune în total de circa 16 mii până acum.

Propunerea respectivă întrunește atât aprecierea susținătorilor, cât și critica oponenților. De aceea, este potrivit să fie analizate plusurile și minusurile ei sau, conform titlului, beneficiile și pericolele.

Până a purcede la examinarea acestora, câteva precizări generale care pot fi utile cititorilor mai puțin familiarizați cu starea de lucruri din jurul conflictului transnistrean. Așa cum am spus, regimul separatist interzice orice gen de activități electorale în teritoriul controlat desfășurate de Republica Moldova. Pentru că marea majoritate dintre cei circa 300 de mii de locuitori ai regiunii dețin și cetățenia Republicii Moldova, Chișinăul mai totdeauna a organizat secții de votare în teritoriul controlat de autoritățile constituționale, la care transnistrenii își pot exercita dreptul de vot. În mod firesc, aceste secții se află la distanțe mai mari, de aceea alegătorii respectivi sunt nevoiți să folosească diferite mijloace de transport până la destinație. De aceste circumstanțe se folosesc anumiți actori interesați să influențeze rezultatele alegerilor, care încalcă legislația electorală a Republicii Moldova sub cel puțin două aspecte: transportă organizat și corup alegătorii prin anumite recompense, de regulă, financiare. Pentru că este de așteptat ca pentru viitoarele alegeri parlamentare în acest proces să se implice masiv Federația Rusă prin instrumentul administrației secesioniste a regiunii, propunerea de suspendare a dreptului la vot trebuie examinată în contextul general al ingerințelor și amenințărilor rusești. Sunt de luat în seamă inclusiv amenințările cu dezintegrarea Republicii Moldova la care s-a dedat zilele trecute Nicolai Patrușev, actualmente consilier al președintelui rus Vladimir Putin, până nu demult secretar al Consiliului de Securitate al Federației Ruse.

Despre partea legală

Mai întâi, despre partea legală a suspendării votului. Normele internaționale prevăd că alegeri nu pot fi desfășurate în teritoriile ocupate, or, regiunea transnistreană este recunoscută drept ocupată de către Federația Ruse, cea care își menține trupe militare în regiunea transnistreană a Republicii Moldova fără acordul țării gazdă (a nu se confunda cu forțele militare rusești parte componentă a mecanismului de pacificare, prezente în mod legal în Zona de Securitate a conflictului) atât de către instanțele naționale, cât și de cele internaționale. Astfel, Curtea Constituțională i-a atribuit acest calificativ prin hotărârea sa din anul 2017, statut confirmat prin decizia oficială a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, iar Curtea Europeană pentru Drepturile Omului îl confirmă de mai mulți ani și de mai multe ori pe parcursul unui an, când recunoaște Federația Rusă drept parte vinovată în săvârșirea multor fărădelegi de către administrația separatistă a regiunii. Și Curtea Constituțională, și Comisia de la Veneția admit că, în asemenea cazuri, dreptul de vot nu este unul absolut, respectiv, poate fi restricționat.

Există o singură cale legală pentru o asemenea restricționare. Parlamentul urmează să introducă modificări în Codul Electoral. S-ar putea ca aceasta să vină în contradicție cu norma potrivit căreia modificările pot fi făcute nu mai târziu decât cu un an înainte de ziua alegerilor, iar acestea urmează să aibă loc deja în vara sau toamna anului curent. Parlamentul, autoritățile în ansamblu au la îndemână drept argument pentru a depăși această normă pericolele pentru securitatea națională despre care am vorbit mai sus. Doar că și sub aspect legislativ lucrurile trebuie privite în complex. Eventual, modificările ar trebui să includă trimiteri la pericolele pe care le generează războiul ruso-ucrainean din vecinătatea imediată a țării, dar și războiul hibrid al Rusiei împotriva Republicii Moldova, la care se face trimitere multă și permanentă, dar care, se pare că încă nu este prezent în legislație.

Acțiune și reacție adversă

Tot în contextul pericolelor străine și tot sub aspect legislativ, merită de luat în vedere propunerea de a fi sistată deschiderea secțiilor de votare în Federația Rusă și Belarus, iar pentru aceasta există argumente suficiente. Rusia este o țară care se află în stare de război și, chiar dacă ea însăși nu recunoaște acest fapt, îl recunosc numeroase state și o serie de organisme internaționale importante. În plus, anume pentru această stare de război sau de agresiune împotriva unui alt stat independent, și Rusia, și Belarus se află sub severe sancțiuni internaționale, iar Republica Moldova nu se poate eschiva de a-și formula poziția tranșant în acest sens.

În același timp, este de luat în calcul eventuala reacție foarte negativă la aceste și alte măsuri din contextul general a unei părți din forțele politice și din societatea din Republica Moldova, inclusiv din regiunea transnistreană. În plus, o eventuală guvernare nouă, de o anumită orientare, ar putea anula aceste restricții și introduce altele, justificându-se cu precedentul legat de alegătorii transnistreni. De exemplu, este la suprafață opțiunea forțelor politice „de o anumită orientare” de a interzice participarea la alegeri a diasporei, ceea ce ar însemna o catastrofă pentru Republica Moldova sub toate aspectele.

Nu există altă cale decât o comunicare mai bună

Situația actualei guvernări nu este de invidiat. Unicul lucru clar la această etapă pe care trebuie să îl facă aceasta este să inițieze un proces de informare amplă și discuții publice cât mai largi cu toate păturile sociale, forțele politice, mediul științific, sectorul asociativ, reprezentanții de bună credință ai populației din regiunea transnistreană etc. cu privire la aceste și alte beneficii și pericole pentru securitatea Republicii Moldova și pentru soarta societății moldovenești, la un moment de răscruce al Istoriei. Fără un asemenea proces de informare și consultare, care să asigure suport larg viitoarelor acțiuni sau neacțiuni, guvernarea actuală are un viitor incert, ca și parcursul european al țării...