„Recentele evenimente din Rusia trebuie să fie studiate foarte minuțios de conducerea Republicii Moldova și de către cetățenii acesteia. În primul rând, trebuie combătute prin toate metodele eforturile partidelor politice pro-rusești și a mass-media care le susțin narativele potrivit cărora Republica Moldova n-ar trebuie să-și consolideze forțele armate și dotarea acestora cu echipamente și armament performant oferit de partenerii Occidentali...”
---

Puterea e în adevăr? (Сила в правде?)

Cu o săptămână înaintea expirării termenului limită – 1 iulie 2023, fixat de Ministerul Apărării al Federației Ruse, privind semnarea obligatorie a contractelor de către companiile militare private (CMP), una dintre acestea –  grupul Wagner, a organizat o rebeliune armată. În doar câteva ore, mercenarii Wagner au luat, sub control: orașul Rostov, toate instalațiile sale militare; filialele structurilor de forță; Cartierul general al Districtului militar de Sud al Armatei ruse, care dirijează operațiunile agresiunii militare din Ucraina. Practic, în calitate de ostateci au fost luați viceministrul Apărării și adjunctul Șefului Statului Major al Armatei ruse, cerându-le să le predea pe Ministrul Apărării, Serghei Șoigu, și Șeful Statului Major, Valery Gerasimov.

Șeful grupului Wagner, Evgheny Prigojin, cunoscut și ca bucătarul președintelui Vladimir Putin, după ocuparea orașului Rostov, a recurs la utilizarea renumitei lozinci – Puterea e în Adevăr (Сила V Правде), pe care a utilizat-o și Putin pentru justificarea agresiunii împotriva Ucrainei și care a devenit mem și simbol al acesteia, în special litera V. Adevărul lui Prigojin este după cum urmează:

• Armata rusă a pierdut deja suprafețe imense din cele ocupate după invadarea Ucrainei;
• numărul soldaților ruși nimiciți în Ucraina este de 3-4 mai mare decât este raportat oficial superiorilor, iar ceea ce se raportează este de 10 ori mai puțin decât se vehiculează în presă;
• pierderile sanitare zilnice sunt de aproximativ o mie de oameni – uciși, dispăruți, răniți și cei care refuză să lupte din cauza lipsei munițiilor și a organizării adecvate;
• în perioada 2014-2022, Donbas-ul nu a fost bombardat, el a fost jefuit metodic de persoane din administrația prezidențială, din FSB, de oligarhi etc.;
• operațiunea specială, începută la 24 februarie 2022, nu a urmărit demilitarizarea și denazificarea Ucrainei, nu a urmărit nici readucerea populației rusești din Ucraina acasă, ea a avut la bază alte raționamente – obținerea unei decorații în plus, a unei stele ornamentate suplimentar, pentru un anumit personaj bolnav mintal – ministrul Apărării, Serghei Șoigu, care în acest scop a nimicit cea mai pregătită parte a armatei ruse;
• de la bun început a fost un fals afirmația că Ucraina, susținută de NATO, se pregătește să atace Rusia;
• adevăratul scop al operațiunii militare a fost instalarea în funcția de președinte al Ucrainei pe cumătrul lui Putin – Victor Medvedciuc, care aștepta când Rusia va invada Ucraina, iar președintele Zelensky va fugi din țară;
• de fapt, per ansamblu, războiul se desfășoară în interesul clanurilor oligarhice, care astăzi guvernează Rusia.
• guvernanții ruși trebuie să coboare de pe Olimp și să caute ieșire din situația pe care au creat-o, fiindcă întreaga Ucraină de Est e populată de ruși, din punct de vedere genetic, iar războiul declanșat îi ucide pe acești ruși genetici;
• Ucraina înaintează pe pozițiile noastre, noi ne scăldăm în sânge, muniții nu ni se dau, conducerea operațiunii este dezastruoasă, isterică, când șeful Statului major, după un pahar de votcă zbiară ca o mahalagioaică, ca un porc, în receptorul telefonului, cerând recucerirea pozițiilor pierdute;
• există două agende, una reală și una pentru a fi raportată președintelui Putin, de aceea, zilnic auzim despre zeci de tancuri Leopard nimicite, trei mii de ostași ucraineni uciși, fără dovezi;
• conducerea ministerului Apărării îl minte în mod deliberat pe președintele Putin etc.

Așa arată, de fapt, adevărul văzut de bucătarul lui Putin, motiv pentru care a început rebeliunea, chipurile, împotriva conducerii Ministerului Apărării și a Satului Major rusesc, nicidecum împotriva protectorului său – Vladimir Putin.

Marșul dreptății al omuleților verzi – zbor frânt

Accesul de sinceritate al bucătarului lui Putin țintește foarte precis în : a) starea deplorabilă în care se află de fapt Armata rusă; b) corupția dezastruoasă care a învăluit Rusia; c) guvernarea corporativă a clanurilor oligarhice din Rusia; d) dezinformarea deliberată și sistemică a președintelui Vladimir Putin, care se dovedește că nu știe nimic despre ceea ce se întâmplă în țară și pe front. Vinovați de toate aceste lucruri ar fi, chipurile, Ministrul Apărării și Șeful Statului major, care tocmai vizitase orașul Rostov și pe care bucătarul ar fi vrut să-i obțină în calitate de trofee militare. Pentru că cerința sa nu a fost satisfăcută, Prigojin a anunțat demararea Marșului dreptății spre Moscova pentru a curăța Ministerul Apărării și Statul major de corupți și incompetenți.

În pofida apelului președintelui Putin, care și-a acuzat bucătarul de trădare, și deschiderii unui dosar penal împotriva lui, Marșul dreptății nu a întâmpinat rezistență din partea structurilor de foră terestre. Dimpotrivă, au fost înregistrate multiple cazuri de manifestare a simpatiei militarilor, poliției și cetățenilor în raport cu mercenarii grupului Wagner. La un moment dat chiar se crease impresia că asistăm la un fel de deja vu – un gen de acțiuni ale omuleților verzi (зеленные человечки) sau oamenii politicoși (вежливые люди), inspirate de regimul putinist în 2014, în procesul anexării Crimeii. Este adevărat că un șir de atacuri aeriene împotriva coloanelor Marșului dreptății, totuși, au avut loc. Numai că în mod straniu mercenarii lui Prigojin au reușit să iasă învingători în confruntarea cu forțele aeriene, nimicind 7 aparate de zbor – 6 elicoptere și un avion.

Cel mai enigmatic moment în această aventură a lui Prigojin este că, după efectuarea a vreo 600 kilometri de Marș al dreptății triumfal, timp de 24 de ore, după cucerirea a vreo 20 de localități, printre care orașele Rostov și Voronej, marșul a fost întrerupt subit la doar vreo 200 km de Moscova, în orașul Eleț. Chipurile s-ar fi întâmplat după intervenția dictatorului belorus Alexandr Lukașenco, care îl cunoaște de mai bine de 20 de ani pe Prigojin și ar fi știut cum să-l convingă să-și întrerupă marșul. De fapt, există mai multe presupuneri referitoare la zborul frânt de bună voie al fanteziilor lui Prigojin. O versiune se referă la spaima bucătarului lui Putin de eventualul succes. Pe de o parte, el știe că potrivit lui Lenin orice bucătăreasă poate guverna statul, evident după ce este instruită, deci, cu atât mai mult un bucătar. Pe de altă parte, el știe, de asemenea, că Putin îl urăște pe Lenin pentru că ar fi creat Ucraina, dar și că Putin l-a avertizat  pe Prigojin în adresarea sa dedicată rebeliunii acestuia din urmă că prin rebeliunea din 1917, de fapt, Lenin a furat victoria regimului țarist în Primul Război Mondial.

În circumstanțele menționate se presupune că scopul lui Prigojin a fost ca prin Marșul dreptății să-l ajute pe patronul său – Putin, să se debaraseze de anturajul său incompetent, în niciun caz să-l răpună și să-și asume riscurile preluare puterii într-o țară cu o populația paralizată de frica regimului autoritar putinst și hipnotizată de propaganda deșănțată a acestuia. Se crede că schimbarea conducerii blocului militar al administrației lui Putin ar putea fie schimba situația pe frontul din Ucraina în favoarea Rusiei, fie servi drept pretext pentru încheierea războiului. În circumstanțele menționate, întreaga vinovăție de pe urma agresiunii împotriva Ucrainei ar putea fi pusă pe umerii conducerii incompetente a armatei și altor instituții, care l-ar fi mințit pe Putin. Această versiune este susținută și de declarațiile purtătorului de cuvânt al lui Putin, care a anunțat despre închiderea dosarului penal împotriva lui Prigojin și plecarea acestuia în Belarus, după întreruperea Marșului dreptății. Sună convingător – închiderea dosarului penal după nimicirea a 7 aparate de zbor ale Armatei ruse și, respectiv, uciderea a 13 piloți?!

Lecții pentru Republica Moldova

Recentele evenimente din Rusia trebuie să fie studiate foarte minuțios de conducerea Republicii Moldova și de către cetățenii acesteia. În primul rând, trebuie combătute prin toate metodele eforturile partidelor politice pro-rusești și a mass-media care le susțin narativele potrivit cărora Republica Moldova n-ar trebuie să-și consolideze forțele armate și dotarea acestora cu echipamente și armament performant oferit de partenerii Occidentali. Faptul că Rusia putinistă a creat zeci de companii militare private, precum grupul Wagner, cu care a împânzit un șir de state din Africa Centrală și de Nord, precum și din Orientul Apropiat, provocând războaie și lovituri de stat, ne sugerează că pericolele pentru securitatea națională pot apărea atunci și acolo când și unde s-ar părea că nu pot avea loc.

În al doilea rând, trebuie să se aibă în vedere că liderii partidelor pro-rusești sunt afiliați frontului imperialist rusesc și pot, eventual, acționa exact așa cum a procedat Victor Medvedciuk împreună cu patronii din Rusia împotriva Ucrainei, justificând agresiunea rusească, fapt confirmat de bucătarul lui Putin. În acest sens, nu trebuie să uităm că Igor Dodon, unul din liderii Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), a justificat public anexarea Crimeii de către Rusia, făcând acest lucru de dragul suportului lui Putin la alegerile parlamentare din 2014. La fel nu trebuie dat uitării faptul că Igor Dodon a semnat acordul de cooperare al PSRM cu Partidul Spravedlivaia Rossia, condus de Serghei Mironov, care este un mare admirator al lui Evgheny Progojin, a metodelor și uneltelor de convingere ale acestuia. Nu este întâmplător nici faptul că escrocul Ilan Șor i-a adresat recent o scrisoare lui Vladimir Putin în care îl cheamă să ia măsuri în cadrul ONU împotriva genocidului din Republica Moldova. Ceea ce a fost de fapt, o invitație la agresiune, după modelul celei din Ucraina.   

De aceea, consolidarea forțelor armate, a capacității de apărarea și de asigurare a securității, combaterea propagandei rusești, rămân a fi sarcini actuale, extrem de importante, care trebuie realizate cu responsabilitate.  

Concluzii

Ziua de 23 iunie 2023, ziua rebeliunii bucătarului lui Putin, va intra neîndoielnic în istorie. În această zi a fost dat publicității adevărul despre regimul putinist chiar de unul din protejații lui Putin, care visa să ajungă cu armata sa de criminali până la Strâmtoarea La Manche pentru a sărbători victoria în cel de al treilea război mondial. Au greșit cei care s-au grăbit să numească Marșul dreptății lui Prigojin război civil. Nu, nu a fost război civil, a fost, probabil, o operațiune militară specială civilă – гражданская специальная военная операция, așa cum îi place dictatorului Putin să-și numească războaiele pe care le începe, dar nu știe cum să le termine.

Este important să se rețină că Putin guvernează Rusia de aproape un sfert de veac, din septembrie 1999, perioadă în care: a modificat constituția de câte ori și-a dorit pentru a-și prelungi guvernarea; a instaurat un regim dictatorial personal; a distrus opoziția, lăsând doar imitatori; și-a nimicit fizic oponenții politici sau i-a băgat la pușcărie pe zeci de ani de zile. Rezultatele guvernării sale și aventurile sale militare s-au soldat cu: evadarea creierilor – sute de mii de savanți au părăsit țară; distrugerea economiei; izolarea pe plan internațional și, în general, distrugerea prestigiului țării. S-ar părea că toate aceste lucruri au fost făcute pentru ca nimeni să nu poată contesta influența și puterea sa nelimitată. Dar nici acest lucru nu i-a reușit. Un oarecare Prigojin, un fost criminal de drept comun și actual criminal de război, a reușit să demonstreze în doar 24 de ore că Putin este o persoană mediocră, izolată de realități și mințită de anturajul său, care poate fi detronată printr-un banal Marș al dreptății, dacă era dus până la capăt.

Oricum, trebuie să recunoaștem, totuși, că visul lui Putin de a transforma Rusia într-un pol al lumii multipolare este aproape realizat. Într-adevăr, Statele Unite ale Americii (SUA) au fost și rămân un pol mondial al sensurilor și sistemelor de dirijare și control; China a devenit timp de 40 de ani un pol al industriei mondiale și tehnologiilor avansate; UE – pol al valorilor și libertăților individuale; iar Rusia un pol al ambițiilor nemăsurate, nefondate și generatoare de haos. Evenimentele din 23-24 iunie 2023 au confirmat fără putință de tăgadă că toată construcția politică și administrativă putinistă este un eșec extrem de periculos pentru întreaga omenire. În acest sens, jurnalistul american Thomas Friedman a intuit bine acum o lună și jumătate, când și-a scria articolul intitulat Vladimir Putin Is the World’s Most Dangerous Fool.