Cu respectarea literei şi a spiritului tradiţiei celor 100 de zile, Agenţia Info-Prim Neo propune o primă serie de analize a prestaţiei administraţiei capitalei, instalată ca rezultat al ultimelor alegeri locale. Episoadele I şi II, difuzate în zilele precedente, au fost consacrate unui şir de acţiuni întreprinse de către noul primar general al Chişinăului, Dorin Chirtoacă, relevante pentru intenţiile şi capacităţile acestuia în funcţia deţinută.
Din aceeaşi perspectivă vom examina în cele ce urmează relaţiile profilate ale primarului cu funcţionarii municipali din subordine, precum şi cu administraţia centrală. Pare a fi important ca aceste două aspecte să fie examinate în interdependenţă.
[Veşnica dilemă a cadrelor]
În raport cu funcţionarii din subordine, în special cu conducătorii structurilor municipale, noul primar s-a purtat ca un bun cunoscător de lege, care le asigură acestora dreptul de a-şi continua munca şi după campaniile electorale. S-a purtat ca un om civilizat şi nu a aplicat practica predecesorilor săi, care, temporari fiind, s-au grăbit de fiecare dată să facă remanieri de cadre, instalând la conducerea serviciilor cheie oameni selectaţi fie la indicaţia administraţiei centrale, fie după principiul loialităţii personale. Şi-au adus oamenii lor, cu rude, „cu căţel şi purcel”, cu prieteni şi prietene. De parcă veniseră pe vecie. Ulterior, cadrele vechi, concediate în cel mai barbar mod, au fost toate, dar toate, restabilite în funcţii prin judecată. Prejudiciul de sute de mii de lei l-a suportat tot bugetul municipal şi, respectiv, cetăţeanul plătitor de impozite. Într-un timp, noul primar îşi anunţase intenţia să iniţieze anchete de stabilire a vinei „foştilor” în anumite cazuri costisitoare pentru buget, dar deocamdată nu s-a ajuns la vreo finalitate. Nici măcar nu se cunoaşte dacă anchetele au pornit.
Dorin Chirtoacă a anunţat din start că nu va face epurări de cadre, că toată lumea care îşi face profesionist munca va rămâne să o facă. A stabilit şi un set de criterii: atitudinea faţă de necesităţile cetăţeanului, capacitatea de a elabora calificat documentele, disciplina de muncă, elaborarea rapoartelor săptămânale de autoevaluare, care să-i fie prezentate personal, etc. Este adevărat că nu s-a auzit vreo dată să se facă trimitere la vreun raport dintre acestea, probabil din simplul motiv că primarul nu ajunge, fizic, să le citească, darmite să le evalueze şi să le sistematizeze calificat.
Se pare însă că anunţul de bună intenţie nu a prins. Fie că funcţionarii nu au crezut în sinceritatea declaraţiilor, obişnuiţi că fiecare mătură nouă, mătură pe cineva, fie că au ajuns şi până la urechile lor zvonurile despre anumite „ liste negre” şi, respectiv „liste albe”, alcătuite, se spune, pe criterii politice. Primele remanieri pe care până la urmă le-a făcut primarul – la Sănătate, la Serviciile comunale, etc. - par să confirme, fie şi parţial, veridicitatea zvonurilor.
Este adevărat că şi funcţionarii ar avea motive proprii de nelinişte, o bună parte dintre ei fiind implicaţi în campania electorală de partea primarului interimar de atunci, Veaceslav Iordan, contracandidat al primarului de acum, Dorin Chirtoacă. O parte dintre funcţionari au devenit consilieri municipali pe listele Partidului comuniştilor, alţii nu au devenit, dar au figurat pe liste sau au fost simpatizanţi activi. O parte dintre ei au lucrat deschis şi cu zel, alţii fiind forţaţi şi cu mai puţină sârguinţă. Dar vorba veche: puţină graviditate nu există.
Aşa sau altfel, sala de şedinţe generale continuă să lase impresia ascunsă a unui teatru de război, cu două tabere distincte. Pe de o parte, tabăra primarului, în care nu este încă foarte clar cine intră, şi tabăra funcţionarilor, din care încă nu este foarte clar cine iese. Senzaţia vine nu atât de la faptul că destul de multă lume din sală îşi permite să-l contrazică pe primar sau chiar să-l înfrunte într-o temă sau alta, ceea ce nu s-a întâmplat cel puţin pe parcursul ultimilor zece ani, dar nu se tolera nici în perioada sovietică. În alte condiţii, situaţia ar fi putut fi apreciată drept sănătoasă, creativă chiar. Impresia de confruntare tacită vine în special de la faptul că primarul de multe ori nu găseşte sprijin în realizarea iniţiativelor sale, pe care le consideră prioritare şi prin care se poate el personal realiza. De cele mai multe ori, subalternii săi îi servesc motive, de ce nu poate fi făcut un lucru sau altul şi nu soluţii pentru a-l îndeplini. Sunt relevante în acest sens acţiunile fără finalitate despre care se vorbea în episodul din ziua precedentă a analizei Info-Prim Neo.
Se pare că la această etapă se poate vorbi despre un anumit fenomen al opoziţiei funcţionarilor faţă de noul primar, un fel de solidarizare corporativă. Dacă nu i se va găsi rezolvare, fenomenul poate deveni periculos pentru starea de lucruri din capitală.
Nu în mod obligator funcţionarii pot fi învinuiţi de rea voinţă. Dacă facem abstracţie de elementele ce ţin de politic, la care s-a făcut referinţă, s-ar putea să fie vorba de anumite contradicţii de motivare a celor două tabere. Pe de o parte, primarul este motivat de dorinţa firească de a schimba lucrurile, cît mai repede, în cît mai bine. Pe de altă parte, instinctul funcţionarilor cere ca situaţia să se menţină măcar la nivelul actual, „să nu fie mai rău”, ceea nu este deloc simplu în conjunctura reală a lucrurilor.
Şi nici primarul nu a fost observat să facă prea multe acţiuni pentru a-şi apropia oamenii şi a-i face aliaţi. Analogia cu constituirea alianţei majoritare în Consiliul municipal este relevantă în acest sens. Cum relevante pot fi, nu obligator, şi cazurile aparte de plasare a cadrelor. Neintrând în alte detalii, transferul lui Vladimir Şarban la pretura Centru din funcţia de secretar al Consiliului municipal pare la moment mai mult o pierdere mare pentru primar, decât o achiziţie. Cu nici un alt secretar, primarul nu se va simţi la fel de sigur, sub aspect juridic, financiar, moral.
[Război sau Pace]
Fără o echipă a primarului, bine consolidată cu funcţionari buni, experimentaţi, dar şi receptivi la nou, cu verticalitate, dar şi de sprijin pentru şeful echipei, lucrurile în capitală ar putea degrada mult şi destul de curând. Inclusiv pentru că partea adversă, care de mai mulţi ani pentru administraţia locală a capitalei este administraţia centrală, ştie a lucra mai bine cu cadrele. Exemplu semnificativ în acest sens sunt foştii şefi ai direcţiilor municipale Juridică şi Servicii comunale, Ghenadie Gluşcenco şi, respectiv, Mihai Solcan, pe care guvernul i-a plasat foarte rapid în structuri cu funcţii de control asupra primăriei. Neglijaţi, şi o altă parte de funcţionari cu experienţă, loiali acum, ar putea fi tentaţi să treacă în tabăra „cealaltă”.
„Scurgerea creierilor” sau compromiterea procesului de constituire a echipei primarului este masiv stimulată de comportamentul „cailor troieni” pe care îi are puterea centrală în administraţia locală. Aceştia sunt reprezentanţii autorităţilor cu subordonare dublă, cu detaşamentul organelor de forţă în frunte. În particular, comportamentul în public al şeful poliţiei rutiere municipale, Ion Vozian, este foarte aproape de unul deschis sfidător, poate chiar obraznic. Pe parcursul acestei perioade, primarul nu a putut obţine de la el date elementare nici privind accidentul în care se presupune implicarea maşinii preşedintelui, care a părăsit locul, nici privind accidentul în care a murit un pompier tânăr, aflat la datorie, fiind lovit de maşina unui poliţist presupus a fi în stare de ebrietate, nemaivorbind despre îndeplinirea indicaţiilor privind deblocarea circulaţiei în centrul capitalei. În loc de datele solicitate, şeful poliţiei rutiere, care se ocupă, respectiv, de circulaţie, transport, drumuri, i-a oferit primarului un sfat: să se interese mai bine de lucruri mai importante, la părerea sa, de exemplu, de procesul de conectare a agentului termic sau de măturatul în oraş. Şi asta a făcut-o în public, în prezenţa a zeci de conducători municipali şi a multor camere de luat vederi, unele dintre ele manifestând un interes special.
Mult mai inteligent, dar acelaşi rol pare să-l joace şi şeful poliţiei municipale, Iacob Gumeniţă, care nici el nu a putut să divulge „tainele anchetei” în cazul morţii pompierului, dar la următoarea şedinţă i-a plasat primarului un raport în stil ultimativ, potrivit căruia dacă primăria nu transferă o sumă anumită de bani, „de mâine”, maşinile poliţiei nu vor ieşi la patrulare. Revine în memorie un episod din epopeea „războiului” împotriva primăriei, cu implicarea masivă a organelor de forţă, recunoscut personal de către preşedintele Voronin, de pe timpul lui Serafim Urecheanu. Pentru înregistrarea conferinţei de presă la care anchetatorul lui Urecheanu, Grigore Gorea, urma să facă dezvăluiri senzaţionale privind presiunile din partea celor mai mari autorităţi din stat, s-a prezentat cu reportofonul în mână personal fostul pe atunci şef al poliţiei municipale, Petru Corduneanu. Ca cel mai ordinar, dar cel mai de nădejde executor al unei comenzi supreme. Cu siguranţă că nu i-a plăcut misiunea, dar ordinele nu se discută.
Interzicerea comercializării berii în Piaţa Marii Adunări Naţionale de Ziua Limbii, altercaţiile verbale la cel mai înalt nivel pe marginea coincidenţei Zilei vinului şi a Hramului oraşului ar fi alte exemple de război neîntrerupt sau reluat, în condiţiile căruia a trebuit să-şi exercite începutul de mandat Dorin Chirtoacă.
[Următorul episod al analizei Info-Prim Neo “O sută de zile ale noului primar general de Chişinău” va aborda relaţiile acestuia cu formaţiunile politice şi fracţiunile Consiliului municipal Chişinău.]
