 |
|
| Anatol Țăranu | |
Pe data de 31 martie 2023, Vladimir Putin a semnat Decretul „Cu privire la aprobarea conceptului de politică externă a Federației Ruse”, vechea variantă din 2016 devenită nevalidă prin decret prezidențial din 21 februarie curent. Noul concept de politică externă reprezintă un document cutumiar de planificare strategică și un sistem de abordări privind interesele naționale ale Federației Ruse în sfera politicii externe, reflectând viziunile actualei conduceri politice de la Kremlin. În document sunt enunțate principiile de bază, obiectivele strategice, sarcinile principale și domeniile prioritare ale politicii externe ruse aduse la zi. Acest concept concomitent specifică anumite prevederi ale Strategiei de securitate națională a Federației Ruse.
Prin noul concept de politică externă Moscova își reconsideră principiile recunoscute până acum în relațiile internaționale și vine cu o viziune revizuită asupra cursului politicii sale externe după declanșarea războiul din Ucraina, pe care îl percepe ca un război de facto al Rusiei cu SUA și NATO. Noul concept, de asemenea, reiese din faptul că Rusia și-a suspendat participarea în tratatul bilateral pe care îl are cu SUA în domeniul armelor nucleare, New START.
Pretenția la rolul de „stat-civilizație”, izolat de restul lumii
În acest context internațional nou creat, politica externă a Rusiei identifică poziția Occidentului ca principala amenințare la adresa sa, rezervându-și dreptul de a-și apăra interesele în fața „acțiunilor neprietenoase” occidentale, prin toate mijloacele disponibile. În urma acestei confruntări cu Occidentul, Moscova statuează în noul document conceptual ca sarcină primordială a politicii sale externe „formarea unei ordini mondiale echitabile și durabile”, corelată cu înțelegerea sa a conținutului acestei noi ordini mondiale.
Definirea acestei viziuni începe din preambulul noului document de politică externă, în care Rusia se autoidentifică ca „stat-civilizație originală, o vastă putere eurasiatică și euro-pacifică care a reunit poporul rus și alte popoare care alcătuiesc comunitatea culturală și civilizațională a lumii ruse”. În acest sens, Rusia își arogă misiunea istorică de a fi un centru suveran al dezvoltării mondiale și de a menține echilibrul global al puterii prin a construi un sistem internațional multipolar.
Aici este important de subliniat că în deceniile precedente, Rusia, în definirea rolului său pe scena internațională, pleca de la premisa că ar trebui să se integreze în diferite comunități - europene, globale etc. Acum, în noul concept de politică externă, Rusia se autoizolează de lume într-o „civilizație” care nu se potrivește nicăieri – fiind prin definiție autosuficientă. Descrierea lumii oferită în Concept confirmă că, într-adevăr, pentru Rusia lui Putin nu există spațiu internațional unde să se încadreze și că Rusia nu vrea să trăiască după regulile pe care nu le stabilește, și că Rusia este cea care va decide cum și prin ce mijloace își va stabili propriile reguli.
... CSI inclus, neîntrebat, în spațiul așa-numitei „lumi ruse”
În primul rând, aceste reguli sunt atribuite spațiului său de civilizație care devine identificabil cu spațiul așa-numitei lumi ruse. În document se pornește de la necesitatea de formare pe această pretinsă platformă civilizațională a „unui spațiu umanitar unic al Federației Ruse și al statelor membre CSI, păstrarea legăturilor civilizaționale și spirituale vechi de secole ale poporului Rusiei cu popoarele acestor state”. Deci, în cadrul Conceptului de politică externă spațiul CSI din care face parte și Republica Moldova, invariabil este identificat cu „lumea rusă”, ca zonă de dominație geopolitică exclusivistă rusă, până la eventuala anexare teritorială la statul rus.
În Conceptul din 2016, politica externă a Federației Ruse prevedea „găsirea unei soluții la problema transnistreană, bazată pe respectarea suveranității, a integrității teritoriale și a statutului de neutralitate al Republicii Moldova în stabilirea unui statut special pentru Transnistria”. În noul document de politică externă orice mențiune directă la adresa Republicii Moldova, inclusiv a Transnistriei, este lipsă. Însă în compartimentul documentului întitulat „Străinătatea apropiată”, Conceptul prevede consolidarea poziției Rusiei în calitate de unul dintre centrele de influentă majoră ale dezvoltării și civilizației mondiale prin „conjugarea capacităților în diverse domenii în comun cu statele membre ale CSI și alte state vecine legate de Rusia prin tradiții vechi de secole de statalitate comună, interdependență profundă sub diferite aspecte, prin o limbă comună, prin culturi apropiate”.
„Străinătatea apropiată” cu rol de Abhazia și Osetia de Sud
În așa fel, Rusia la nivel conceptual pretinde în continuare așa-numita străinătate apropiată ca o zonă de influență a sa exclusivistă, intenționând să acorde o atenție prioritară asigurării „protecției garantate a Rusiei a aliaților și a partenerilor săi în orice evoluție a situației militaro-politice din lume”. Iar pentru a exemplifica finalitatea acestei asistențe, Conceptul prevede, în particular, „sprijin cuprinzător pentru Republica Abhazia, Republica Osetia de Sud, asistență în implementarea alegerii voluntare bazate pe dreptul internațional a popoarelor acestor state în favoarea aprofundării integrării cu Rusia”. Deci, pe această dimensiune, documentul de politică externă a Federației Ruse nu lasă niciun dubiu despre adevăratele intenții și obiective ale Moscovei cu privire la conflictele secesioniste din spațiul post-sovietic, inclusiv al celui din Transnistria, care urmează să-și găsească soluția prin integrarea cu Rusia.
Nici în planul alegerii de civilizație Conceptul de politică externă nu lasă statelor din pretinsa de Moscova străinătate apropriată, dreptul de a decide cu de la sine putere modelul de dezvoltare. După conceptul Moscovei, vecinătatea apropiată trebuie încadrată invariabil în formarea „a unui spațiu economic și politic integrat în Eurasia”. Republica Moldova, pretinzând cursul integrării europene, se găsește la acest capitol în plină disonanță cu conceptul de civilizație rus și poate să se aștepte la toată ostilitatea Moscovei pentru încercarea de a pune în aplicare visul său european.
Compatrioții, ostatici ai politicii imperialiste
Pentru a-și atinge obiectivele de control geopolitic asupra străinătății apropiate, politica externă rusă este îndreptată spre acordarea de „asistență în formarea unui spațiu umanitar unic al Federației Ruse și al statelor membre CSI”. Un rol deosebit pe această dimensiune Conceptul îl atribuie necesității de a „dezvolta legături cu compatrioții care locuiesc în străinătate și pentru a le oferi un sprijin cuprinzător ținând cont de contribuția lor semnificativă la conservarea și diseminarea limbii ruse și a culturii ruse”. În acest fel, politica externă rusă este direcționată spre a folosi potențialul culturii și limbii ruse în scopuri imperialiste, fapt ce provoacă o repulsie puternică împotriva culturii și limbii ruse în statele vizate de pretențiile hegemonice ale Moscovei.
În realizarea obiectivelor politicii externe ruse este pusă și necesitatea de promovare a măsurilor de consolidare a numiților compatrioți ruși din statele CSI, „care sunt înclinați constructiv față de Rusia și care locuiesc în străinătate prin a le oferi sprijin..., în primul rând în state neprietenoase, pentru a-și păstra cultura, limba și identitatea rusească, valorile spirituale și morale rusești, legăturile cu patria istorică”. Pentru aceasta este necesară „formarea în continuare a unui spațiu informațional comun al Federației Ruse și al statelor membre CSI”. Pe această cale politica externă rusă are menirea de a-i preface pe etnicii ruși- cetățeni ai statelor CSI - în ostatici ai planurilor imperialiste ale Moscovei, în veritabili reprezentanți ai coloanei a cincea în aceste societăți.
În concluzie se cere relevată schimbarea radicală a paradigmei mentale din noua Concepție a politicii externe ruse, care este mult diferită ca semnificație, structură și obiective decât versiunea anului 2016. În construcția noii ordini mondiale, la care își pune umărul politica externă rusă, Occidentul, statele democrației liberale nu mai sunt percepuți de către Moscova prin prisma partenerilor de dialog internațional, ci prin optica unor comunități neprietene. Prin logica Conceptul politicii sale externe Federația Rusă reeditează un nou Război Rece, reinventând Occidentul democrației liberale în formula rivalului existențial.
Fără spațiu de manevră
În această logică a confruntării paradigmelor de civilizație în redacția noii politici externe ruse, unor asemenea state mici și puțin influente în plan internațional cum este Republica Moldova, extrem de periculos așezată la confluența marilor rivali geopolitici, nu îi rămâne spațiu de manevră. Republica Moldova este condamnată, numai dacă își propune să supraviețuiască ca entitate națională, să facă o alegere promptă a părții de baricadă pe care se situează. Iar din conținutul noului document conceptual rus se poate lesne înțelege, unde este plasată Republica Moldova și cât de agresivă își propune să fie Rusia cu vecinătatea ei apropiată, pe care intenționează să o remodeleze, inclusiv prin metode militare, după interesele sale neocoloniale.
Războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei a multiplicat provocările la adresa Republicii Moldova, dar îi oferă și oportunități nebănuite încă ieri. Profitând de angajarea copleșitoare a Rusiei în Ucraina, Republica Moldova obține, cu toate riscurile inerente, o pauză de oportunitate de a se detașa nu numai simbolic, dar și faptic de lumea rusă. Primul pas l-ar constitui declarația oficială a Chișinăului despre declinarea calității de membru CSI, pe motiv de revendicare de către Rusia a acestui spațiu aparținând așa-numitei lumi ruse. Acest demers politic trebuie să fie susținut de o complementară declarație a Parlamentului despre asumarea calității de cel de al doilea stat românesc pentru Republica Moldova. Următorul pas neîntârziat ar fi semnarea Tratatului de prietenie și frățietate între Republica Moldova și România, adus până la constituirea unei Uniuni statale românești cu obiectivul accelerării procesului de integrare europeană a Moldovei la Est de Prut și a restabilirii unității naționale românești.
Doar un proiect de țară de o asemenea anvergură ar fi capabil să detașeze definitiv spațiul românesc la est de Prut de lumea rusă. Concomitent ar contribui la depășirea poziției echivoce pe care a avut-o ani de zile România față de Republica Moldova în planul restabilirii unității naționale românești, să determine Bucureștiul și Chișinăul la acțiuni diplomatice energice și coordonate de afirmare în plan internațional a acestui deziderat, depășind pe această cale ultima nedreptate istorică neînlăturată și provocată încă de pactul sovieto-nazist din 23 august 1939. E momentul pe care românii de pe ambele maluri ale Prutului nu trebuie să-l rateze și care poate să devină soluția cea mai bună pentru a salva definitiv spațiul românesc in corpore de blestemul pericolului cotropitor din partea imperialismului rus.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.
