Op-Ed
	În Occident prevalează ideea că intensificarea sancțiunilor, alături de înarmarea Ucrainei, sunt practic unicele remedii eficiente pentru a opri războiul. Negocierea unei păci ruso-ucrainene pare a fi irealizabilă cât timp nu este dorită de ambele părți în aceeași măsură și în condiții mutual acceptabile...
Dionis Cenușa, Columnist principal

Agresiunea militară rusească împotriva Ucrainei a intrat în a treia lună și, totodată, într-o fază diferită de manifestare în teren. Succesul rezistenței ucrainene nu permite Rusiei să obțină o victorie, dar nici să mizeze pe un acord de pace impus asupra părții ucrainene. În viziunea Moscovei o pace acceptabilă trebuie să se soldeze cu subminarea suveranității ucrainene în materie de securitate și apărare, pe de o parte, și cu diluarea identității ucrainene prin solicitarea unui statut special pentru limba rusă în Ucraina, pe de altă parte. În dezacord cu termenii propuși pentru pace, dar și puternic consternat de atrocitățile comise de armata rusă împotriva civililor, Kievul este într-o poziție extrem de delicată în legătură cu negocierea unui armistițiu de încetare a focului. Atât în Kiev, cât și în Occident, se cristalizează o dorință crescândă de a înfrânge Rusia în război și a o impune să-și retragă forțele.

Deși sancțiunile aplicate până acum au început să slăbească statul rus și își vor face efectul tot mai mult pe termen scurt și mediu (disfuncții de ordin tehnologic, stagnarea exporturilor etc.), regimul lui Vladimir Putin denotă o anumită doză de reziliență. Are loc o reorientare graduală a exporturilor de resurse energetice, statul oferă subsidii pentru a înlocui importurile occidentale cu producție autohtonă, iar sistemul financiar recurge la instrumente noi pentru a putea opera la nivel național și chiar regional. Chiar dacă din cauza sancțiunilor companiilor rusești întâmpină dificultăți să se răsplătească în fața creditorilor străini, riscul neîndeplinirii obligațiilor (“default”) sunt de natură tehnică și politizată. Or, companiile au bani să-și plătească datoriile, dar nu o pot face, deoarece toate canalele financiare sunt paralizate de sancțiuni.

Actuala dinamică a războiului ucraineano-rus se menține, dar eventualitatea deschiderii altor „fronturi” pot produce schimbări de situație. Anume din acest considerent, destabilizarea regiunii transnistrene din Moldova (EESC, Aprilie 2022) a provocat un val de agitație și sentimente pesimiste vizavi de posibilitatea extinderii războiului din Ucraina asupra Moldovei. În realitate, angajarea regiunii transnistrene în acțiunile militare de partea Rusiei cuprinde o multitudine de riscuri pentru regiunea separatistă, dar și pentru interesele strategice rusești din Moldova pe termen lung. Atacarea Ucrainei dinspre regiunea Transnistreană este un scenariu care nu poate fi exclus în mod definitiv, dar acesta necesită ca armata rusă să ajungă până în Transnistria pe cale terestră. Deși Rusia întâmpină dificultăți în traversarea regiunii Mikolaiv, aceasta atacă activ infrastructura critică din Odesa, precum este cazul avarierii pistei de aterizare-decolare a aeroportului din Odesa. Deschiderea “frontului transnistrean” poate fi prevenită, dacă Ucraina este susținută urgent cu armament modern. Totodată, deși nu este prioritatea campaniei militare a Rusiei împotriva Ucrainei, Moldova trebuie să analizeze cu seriozitate eventualitatea unei escaladări, ceea ce ar necesita niște pregătiri minime a capacităților de apărare ale țării.

Trei tendințe majore noi

În timp ce partea ucraineană capătă mai multă încredere și potențial militar ca să riposteze, Rusia își ajustează apetitul geopolitic vizavi de obiectivele minime și maxime. În asemenea condiții, un acord de pace nefavorabil, cu scopul de a termina războiul, nu mai este acceptabil pentru Kiev. Contrar reticenței ucrainene, Moscova vrea “o pace” în baza unor termeni trasați pe potriva intereselor sale. Totuși, față de așteptările inițiale ale Rusiei de a sparge repede rezistența ucraineană până la finele lunii martie, războiul se prelungește în luna mai, însă cu cel puțin trei tendințe majore noi:

În primul rând, partea ucraineană a reluat controlul asupra regiunilor din jurul capitalei, elucidând atrocitățile comise de armata rusă, care, în momentul de față, sunt calificabile drept crime de război. Altfel spus, Ucraina este capabilă să-și reinstaureze controlul, deocamdată, în unele regiuni ale țării. Acest lucru a determinat ca, una după alta, ambasadele occidentale să-și reia activitatea. Astfel, viața a început, gradual, să revină la o anumită normalitate, pe teritoriul controlat de autoritățile constituționale. Totodată, riscul de atac aerian rusesc s-a permanentizat și generalizat. Rachetele rusești pot lovi în orice obiectiv, indiferent că este civil sau militar, în orice moment și în orice colț al Ucrainei. Riscul înalt de insecuritate pe tot teritoriul ucrainean are efecte economice, aparte de ocupația propriu-zisă a regiunilor din sudul țării. În asemenea condiții, economia Ucrainei s-ar putea contracta cu cel puțin 50% sau de aproape 5 ori mai mult decât cea a Rusiei sub efectul sancțiunilor.

Al doilea aspect unde schimbarea a fost vizibilă constituie revizuirea priorităților rusești. Astfel, capitularea Kievului prin încercuirea fizică și avansarea pe teren a decăzut drept obiectiv major și imediat. Pe de o parte, rezistența ucraineană, combinată cu asistența militară occidentală în creștere, și, pe de altă parte, ambițiile militare rusești exagerate, au determinat eșecul tactic al Rusiei legat de căderea Kievului. În consecință, tot potențialul agresiunii rusești a fost concentrat pe ocuparea sud-estului și sud-vestului Ucrainei, precum și consolidarea prezenței rusești în teritoriile sudice deja ocupate. Acest lucru s-a convertit dintr-un obiectiv paralel, urmărit anterior împreună cu capitularea Kievului, într-un obiectiv prioritar. Prin urmare, autoritățile ucrainene au început să suspecteze tentativa Moscovei de a organiza referendumuri ilegale, similare celui folosit ca pretext pentru anexarea Crimeii în 2014. Prin acest intermediu s-ar dori transferarea puterii politice către instituții paralele subordonate Rusiei, cu o putere administrativă efectivă pe teren. Deocamdată, scenariul unor referendumuri în Zaporojie și Herson, nu s-au adeverit, dar probabilitatea lor se menține. Controlul rusesc asupra ieșirii la Marea Azov, dar și limitarea parțială a accesului la Marea Neagă, a fost confirmată de decizia oficială a Kievului de a suspenda activitatea porturilor, sub administrație ucraineană, de pe teritoriile ocupate din Mariupol, Berdyansk, Skadovsk și Herson, până la de-ocupare. Simultan, Rusia a demarat procesul de introducere a rublei în Herson, începând cu luna mai, cu eliminarea hrivnei la finele verii în 2022. Anexarea Hersonului la „zona rublei” a fost precedată de facilitarea tehnică a transmisiunii posturilor TV rusești (Pravda.com, Martie 2022). Ambele inițiative urmăresc scopul de a aprofunda ocupația și a reduce opoziția anti-rusească civilă în rândul populației locale.

Cea de-a treia tendință ține de inițierea procedurilor legale în SUA ce ar permite confiscarea surselor financiare ale cetățenilor ruși (cleptocrați etc.), înghețate ca urmare a sancțiunilor, și acordarea lor părții ucrainene cu scop de remediere a pagubelor cauzate de agresiunea militară rusească (WhiteHouse, Aprilie 2022). Numai în SUA, sechestrul a fost pus pe proprietăți în valoare de 1 miliard de dolari (locuințe, elicoptere, etc.), iar conturile bancare înghețate se referă la sute de milioane de dolari. Dacă modelul american este preluat de statele UE, atunci cifra resurselor financiare ce ar putea fi confiscate și deposedate ar depăși 30 miliarde de dolari. Cu toate acestea, inițiativa americană nu vizează cele circa 300 miliarde de dolari înghețați, care reprezintă rezervele financiare externe ale Băncii Centrale Ruse. În orice caz, partea ucraineană este determinată să dezvolte un mecanism legal ce ar împuternici Kievul să obțină controlul asupra averii părții ruse aflate sub sechestru, indiferent că aparține elitelor sau guvernului rus. Conform anumitor estimări, ar fi nevoie de aproape 7 miliarde de dolari lunar pentru a menține funcțional statul ucrainean pe perioada de război și cel puțin 500 miliarde dolari pentru reconstrucția postbelică (NYT, April 2022). Autoritățile ruse au semnalat că vor veni cu contra-măsuri, dacă averilor rușilor vor fi confiscate și transferate în folosul Ucrainei. Mai precis, speakerul Dumei ruse Veaceslav Volodyn a speculat cu idea că Rusia ar trebui să confiște averile companiilor și cetățenilor din „statele neprietenoase” (Kommersant, Aprilie 2022), instituită în martie și care numără 48 de țări. Până în prezent, autoritățile ruse au blocat resursele financiare ale investitorilor străini din aceste țări, care ar constitui circa 500 miliarde de dolari. E cert faptul că Rusia va considera legitimă confiscarea averii investitorilor occidentali, ceea ce va deteriora relațiile sale cu Occidentul pe termen scurt și mediu.

Cel de-al „șaselea pachet” de sancțiuni și răzbunarea energetică a Rusiei

Intensificarea sancțiunilor europene împotriva Rusiei este practic inevitabilă. Există câteva motive care fac ca regimul sancțiunilor să fie înăsprit. Primo, primele cinci pachete de sancțiuni (IPN, Martie 2022) au produs anumite efecte, dar acestea au fost insuficiente pentru a slăbi mașinăria de război a Rusiei. Economia rusă se ajustează, iar populația manifestă solidaritate cu regimului Putin. Segundo, noile sancțiuni urmează să fie mai tăioase. Acestea vizează limitarea graduală a importurilor de petrol din Rusia, urmată de renunțarea definitivă la acestea începând cu 2023 (Bloomberg, Aprilie 2022). UE este acuzată de faptul că ar fi contribuit la bugetul rusesc prin achiziționarea resurselor energetice, care de la începutul războiului din Ucraina i-ar fi furnizat circa 44 miliarde de euro. Doar în urma achiziției de petrol, Rusia primește de la statele UE circa 285 milioane dolari zilnic. Introducerea embargoului asupra petrolului rusesc ar lovi în veniturile bugetare ale Rusiei. Totodată, acest lucru ar forța statele UE să întreprindă măsuri concrete pentru a diminua dependența energetică față de Moscova, în conformitate cu aspirațiile președintei Comisiei Europene Ursula von der Leyen de a pune capăt „erei resurselor energetice rusești în Europa”. Intenția UE este ca, împreună cu SUA și celelalte state G7, să instituie un embargo global împotriva Rusiei, lucru care poate deveni posibil dacă sunt aplicate „sancțiuni secundare” (modalități de penalizare a țărilor terțe pentru procurarea resurselor energetice rusești). Tertio, sancțiunile din următorul val, cel de-al șaselea, prevăd măsuri mai restrictive aplicate de UE vizavi de băncile de importanță sistemică pentru sectorul financiar rus, precum Sberbank (37% din sector), care urmează să fie deconectate de la sistemul internațional de transferuri SWIFT. Noul pachet va include „sancțiuni inteligente” pentru a diminua impactul negativ asupra economiei europene. Totuși, acestea nu vor viza sectorul gazelor, unde există opoziție din partea Germaniei, Austriei și Ungariei, ale căror gospodării și companii depind de importurile de gaz rusesc, la un preț mai accesibil, bazat pe contracte pe termen lung.

Statele UE nu pot să renunțe în mod automat la gazul rusesc, ca și în cazul petrolului și al cărbunelui, fără a-și asuma costuri majore de ordin economic și socio-politic. Chiar dacă demontarea dependenței energetice față de Rusia este în plin proces de derulare, acesta este treptat. Între timp Rusia a introdus un nou mecanism pentru achitarea pentru gazul rusesc, care trebuie să fie efectuată în ruble. Polonia și Bulgaria au renunțat să facă acest lucru și au fost deconectate de la livrarea de gaze la finele lui aprilie. Cele două state au primit ajutor, prin intermediul interconexiuni, de la alte statelor UE, datorită principiului de solidaritate. UE a solicitat statelor membre să asigure umplerea depozitelor de gaz natural în proporție de 80% până în luna noiembrie 2022 și până la 90% din capacitățile de stocare începând cu 2023 (EuroActiv, Aprilie 2022). Totodată, Bruxelles-ul a lansat Platforma de Achiziție Unică a gazului natural, gazului lichefiat și hidrogenului, care va fi folosită pentru a mobiliza eforturile, inclusiv cu ajutorul Grupului de lucru SUA-UE pentru securitatea energetică (lansat în martie 2022), pentru a procura gaz pentru iarna 2022-23.

Rusia a declarat că 10 companii din lista statelor neprietenoase ar fi fost de acord să plătească în ruble. Se pare însă că neexecutarea noii formule de achitare a gazului în ruble este de fapt folosită ca un pretext pentru a penaliza țările care aplică sancțiuni împotriva Rusiei. Problemele cu livrarea gazelor sporește prețul pe piață, ceea face posibil ca Rusia, vânzând mai puțin gaz, să obțină oricum venituri ridicate. În paralel, partea rusă majorează exportul de gaze către piețe alternative, în graba de a diversifica și reduce dependența de veniturile parvenite de la consumatorii europeni. Astfel, în primele patru luni ale anului 2022, Gazprom a livrat Chinei cu 60 de puncte procentuale mai mult decât pentru aceeași perioadă în 2021. În timpul vizitei lui Putin în China în februarie 2022 a fost semnat al doilea contract gazier pe termen lung, care va spori volumul de gaz furnizat Chinei până la 48 miliarde m3 anual. Totuși, spre deosebire de veniturile obținute pe piața europene, prețul oferit Chinei pe termen lung este de câteva ori mai mic decât cel achitat în prezent de statele UE. Rusia însă este convinsă că decuplarea energetică pe care UE o intenționează va lovi în interesele economice europene. Moscova intuiește că UE va trebui să facă față unor consecințe de ordin socio-politic, materializate prin proteste anti-guvernamentale, și economic, caracterizate prin menținerea cotelor înalte la prețurile pentru surse energetice, care, în final, pe termen scurt și mediu favorizează partea rusă. Pe termen lung, eliminarea dependenței de Rusia va deveni un atu geopolitic și o investiție în suveranitatea strategică a UE. Dar atingerea acestui obiectiv va implica costuri și multiple episoade de răzbunare din partea Moscovei.

În loc de concluzii...

În Occident prevalează ideea că intensificarea sancțiunilor, alături de înarmarea Ucrainei, sunt practic unicele remedii eficiente pentru a opri războiul. Negocierea unei păci ruso-ucrainene pare a fi irealizabilă cât timp nu este dorită de ambele părți în aceeași măsură și în condiții mutual acceptabile. Această situație sporește ambiguitatea calendarului privind sfârșitul războiului.

În timp ce UE planifică introducerea unui nou pachet de sancțiuni pentru a pedepsi Rusia pentru agresiunea împotriva Ucrainei, partea rusă se pregătește să folosească unicul instrument viabil de care dispune, cel energetic, pentru a se răzbuna. În acest sens, Rusia folosește drept pretext noul mecanism de achitare pentru gaz în ruble.

Menținerea gazului natural la prețuri ridicate și eventualele nemulțumiri socio-politice de proporții în Europa, cel mai degrabă în a doua jumătate a anului, pare a fi miza principală a Rusiei. Cu toate acestea, dacă UE reușește să procure gaz la prețuri acceptabile, atunci va reuși să asigure o tranziție, mai puțin violentă, la un sector energetic eliberat de sub dominația factorului geopolitic rusesc.

IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.