[Interviu Info-Prim Neo cu directorul Programe Relaţii Internaţionale şi Analiză Politică din cadrul Centrului analitic independent “Expert-Grup”, Alexandru Oprunenco.] [---] [- Cum apreciaţi negocierile purtate de oficialii moldoveni cu concernul rus “Gazprom" şi rezultatul acestora?] Din păcate, negocierile sunt purtate de o manieră intransparentă. Aflăm mai multe informaţii din presa rusă, decât de la oficialii moldoveni, inclusiv despre ofertele de proiecte investiţionale făcute de Executiv „Gazprom”-ului. Guvernul moldovenesc la aceste negocieri are din start o poziţie vulnerabilă, de aceea ar fi normal ca guvernanţii noştri să asigure transparenţa maximă a acestora. Se creează impresia că, în procesul lor, Executivul vine de fiecare dată nepregătit şi nu ştie ce anume vrea să obţină. Mai mult, Guvernul nu dispune de o strategie de gestionare a consecinţelor ce se produc în urma negocierilor. Întotdeauna, guvernanţii trebuie să aibă un plan "A" în cazul succesului în negocieri, şi un plan "B" în cazul în care nu sunt atinse obiectivele propuse. Cât priveşte rezultatul propriu-zis al negocierilor, din cauza că Guvernul nu a reuşit să semneze un acord de lungă durată şi, respectiv, să stabilească formula de calculare a preţului la gaze, consumatorii finali continuă să se afle într-o stare de incertitudine. Aceasta înseamnă, că Moldova va rămâne şi în continuare vulnerabilă faţă de presiunile „Gazprom”-ului. [- Motivele majorării de către Rusia a preţului la gaze sunt economice sau de alt ordin?] Cred că această majorare de preţ se înscrie, în primul rând, în noua strategie a „Gazprom”-ului. Este vorba despre trecerea la relaţiile de piaţă cu consumatorii din CSI, indiferent de orientarea lor geopolitică. Totodată, faptul că autorităţile moldoveneşti, precum şi cele ucrainene sau georgiene nu sunt considerate de Rusia drept parteneri veritabili, poate să dea conotaţii mai dure poziţiei „Gazprom”-ului în procesul negocierilor, dar nicidecum nu determină natura acestor majorări de preţ. [- Care, în opinia Dvs., va fi impactul scumpirii gazelor naturale asupra economiei naţionale şi asupra populaţiei, în deosebi, în cazul în care preţurile ar putea ulterior creşte la nivelul celor europene?] Pe termen scurt, se aşteaptă un impact relativ moderat. Totuşi, sectorul real al economiei moldoveneşti este mai puţin dependent de gaze. Vor fi afectate mai ales CET-urile, fabricile producătoare de articole din sticlă, cele de ciment. Va resimţi impactul negativ şi populaţia. Astfel, conform ultimului memorandum cu FMI, Guvernul moldovenesc s-a angajat să asigure ca aceste costuri ale majorării preţurilor pentru gaze să fie achitate în primul rând de consumatorii finali şi doar păturile cele mai vulnerabile să primească anumite compensaţii. Însă, pe termen mediu, ne putem aştepta la efecte negative mai pronunţate, atunci când majorarea preţurilor pentru gaze va fi resimţită şi prin majorarea în lanţ a preţurilor pentru alte produse, creând astfel presiuni inflaţioniste serioase. În acelaşi timp, cursul leului la fel se va afla sub presiune şi ne putem aştepta la o anumită depreciere a monedei naţionale. Respectiv, majorarea preţurilor la nivel european va pune în pericol sistemul economic al Moldovei. Pentru evitarea acestei situaţii, este necesară asigurarea unei transparenţe a procesului de negocieri şi de stabilire a preţului, dar şi modernizarea întreprinderilor din sectorul real în vederea aplicării tehnologiilor energetice moderne. [- Guvernul susţine ca din luna octombrie, când ar putea fi încheiat un contract de durată privind livrarea gazelor naturale ruseşti, preţul acestora s-ar putea reduce. Care este opinia Dvs. în acest sens?] Acest lucru este puţin probabil. Singurul lucru care pare să intereseze „Gazprom”-ul este controlul de 100% asupra SA „Moldovagaz”, ceea ce nu acceptă autorităţile moldoveneşti. Mai mult, RM a fost invitată să adere la Carta energetică europeană, care printre altele prevede acces liber al competitorilor la zăcăminte de gaz şi reţele de transportare din ţările-semnatare. Federaţia Rusă, însă, nu a semnat această Cartă, respectiv, obţinerea de către „Gazprom” a controlului total asupra reţelelor din RM lipseşte de sens aderarea acesteia la Carta europeană energetică. Pe de altă parte, proiectele investiţionale înaintate de Guvernul moldovenesc nu par să trezească interesul concernului rus. Altfel spus, ceea ce doreşte „Gazprom” e prea mult pentru Moldova, iar ceea ce oferă Moldova e prea puţin pentru concernul rus. Din această cauză, nu cred că există alte motive pentru ca „Gazprom” să reducă preţurile la gaze pentru Moldova. [- Faptul că următoarele negocieri privind un nou contract de import al gazelor se vor desfăşura în preajma sezonului rece comportă anumite riscuri, cum s-a întâmplat iarna trecută?] Această situaţie va spori şi mai mult vulnerabilitatea poziţiei autorităţilor moldoveneşti la negocierile cu „Gazprom”, care vor încerca să evite deficitul de agent termic în ajunul iernii. În context, „Gazprom” ar putea pedala acceptarea de către RM a unui preţ mai mare de 160 USD pentru mia de metri cubi. Nu putem exclude definitiv şi faptul că vor fi cerute anumite cedări politice, dar această variantă pare a fi mai puţin probabilă. [- Cum apreciaţi mărimea compensaţiilor prevăzute pentru consumatorii casnici în legătură cu scumpirea preţului la gaze? ] Facilitatea acordată tuturor consumatorilor casnici pentru primii 30 metri cubi consumaţi va fi greu de menţinut în termeni financiari. De altfel, aceste măsuri pot intra în contradicţie cu prevederile memorandumului semnat cu FMI. Şi atunci, autorităţile se vor confrunta cu o dilemă greu de soluţionat - fie să întreprindă unele măsuri pentru evitarea tensiunilor sociale, punând astfel în pericol relaţiile restabilite cu FMI, fie să păstreze aceste relaţii cu orice preţ, în detrimentul consumatorilor.