Op-Ed
	Validarea politică a perspectivei europene pentru Moldova va rezulta din atractivitatea sporită a acesteia pentru UE...
Dionis Cenuşa

Subiectul ce ține de perspectiva aderării Moldovei la Uniunea Europeană a circulat ceva timp în spațiul public autohton, atât până cât și după summit-ul de la Bruxelles (IPN, 27 noiembrie 2017). În vederea salvării vectorului european al țării, guvernanții moldoveni, în frunte cu liderul Partidului Democrat, Vladimir Plahotniuc, au accentuat importanța înglobării demersului pro-UE direct în corpul Constituției moldovenești (EuObserver, 24 Noiembrie 2017). Concomitent, înclinat spre Rusia, președintele țării Igor Dodon și-a exprimat siguranța că Moldova are șanse “aproape de zero” de a se integra în UE, legând retorica pro-europeană strict cu activități de natură politică și electorală a forțelor așa-zis pro-UE (Presedinte.md, 27 noiembrie 2017).

Totodată, dezinteresul UE pentru o eventuală extindere spre Est este menționat ca obstacol, practic, principal pentru perspectiva europeană a Moldovei nu doar de președintele țării, dar și de către unii reprezentanți ai societății civile. Principalele argumente se rezumă la oboseala sau temerea europenilor, la nivel de politici sau de societate, vizavi de lărgire. Realitatea este însă că niciuna, UE și Moldova, nu este pregătită pentru așa ceva. Argumentele diferă pentru fiecare dintre cele două părți.

Pentru UE discuțiile curente despre extindere sunt secundare sau și mai nesemnificative. Până când nu sunt consolidate temeliile, extinderea viitoare a proiectului european este în regim de așteptare. Nici Balcanii de Vest, care deja beneficiază de perspectivă europeană garantată și poartă dialoguri de aderare la UE, nu dispun de un calendar exact cu privire la propria aderare.

În raport cu Moldova, lucrurile par și mai evidente. O perspectivă de aderare la UE poate prinde contur și cântări greu în negocierile politice cu UE doar după ce Acordul de Asociere este implementat în proporție de cel puțin 90%. Această rată de realizare a angajamentelor față de UE va indica dacă Moldova este cu adevărat coerentă din punct de vedere politic, unită societal în jurul ideii europene și capabilă instituțional să se apropie de cercuri de integrare europeană și mai profunde. Până atunci, discuțiile despre perspectiva europeană sunt inutile și chiar dăunătoare, deoarece frustrează europenii uimiți de proporțiile corupției est-europene, dar și favorizează dezinformarea de origine rusească.

Departe de criteriile de la Copenhaga

Măsurarea distanței reale de la perspectiva europeană trebuie să se facă reieșind din gradul de corespundere minimă cu cele trei criterii de la Copenhaga (stabilite încă în 1993), îndeplinirea obligatorie a cărora este prevăzută de către Tratatul UE.

În primul rând, trebuie să fie asigurată o stabilitate a instituțiilor care fac democrația operațională – statul de drept, drepturile omului și protecția minorităților. Criteriile democratice la fel reprezintă o precondiție pentru a lansa dialogul de aderare la UE. Al doilea bloc de criterii cuprinde existența unei economii de piață funcțională și capacitatea de a face față presiunilor unei piețe competitive la nivel european. În a treia categorie de criterii intră abilitatea de a exercita obligațiile de țară membru. Aceasta presupune implementarea efectivă a setului de politici, reguli și standarde, care formează complexul legislativ european, dar și conformarea la scopurile politice și economice ale UE.

Autoritățile de la Chișinău, dar și unii experți, consideră că forța motrice pentru atingerea acestor criterii ar fi însăși procesul de aderare, care poate fi obținut, dacă perspectiva europeană transpare expres din limbajul juridic și politic al UE. Moldova nu este însă Turcia sau o țară din Balcanii de Vest (Serbia, Muntenegru) care pe un fundal geostrategic favorabil sau a unei încărcături emoționale enorme (dezmembrarea violentă a Iugoslaviei din anii ’90, crimele de război, valurile de migranți) beneficiază de un tratament preferențial. Din contra, fiecare handicap al Moldovei și celorlalte țări din Parteneriatul Estic, precum economia post-sovietică, “conflictele înghețate” sau corupția endemică, trage la cântar mai mult decât toate realizările luate împreună.

Este incontestabilă influența deciziilor politice și a calculelor geopolitice la nivel european asupra deschiderii spre extindere. De aceea, perspectiva europeană pentru Moldova poate deveni ceva fezabil doar după ce au loc transformări interne de amploare via Acordul de Asociere, cu efecte geopolitice simțite și la Bruxelles.

După Balcanii de Vest…

Limitarea fondurilor de pre-aderare pentru Turcia, ca urmare a înrăutățirii climatului democratic, sunt semnale clare a faptului că slăbește procesul de aderare la UE. Ca urmare, aceasta poate elibera loc pentru alte țări care au aspirații europene, precum Moldova. Desigur, este puțin probabil că Bruxelles-ul și Ankara se vor abandona reciproc și în mod subit. Dar Moldova poate exploata acest context pentru a-și spori vizibilitatea în competiția regională pentru atenția UE, dar numai cu aducerea în ordine, de jure și de facto, a instituțiilor democratice din țară, inclusiv legislația electorală.

Șansele de a obține o perspectivă europeană, pe lângă implementarea corespunzătoare a Acordului de Asociere, mai depinde și de progresul înregistrat în Balcanii de Vest. Cel mai bun stimulent pentru revigorarea discuțiilor despre extinderea spre Est ar putea fi aderarea a cel puțin unei țări vest-balcanice (adițional la Slovenia și Croația). Deci, până când lărgirea UE nu mișcă și mai mult în interiorul Balcanilor de Vest, o perspectivă explicită pentru Moldova, Ucraina sau Georgia este puțin probabilă (Vezi Tabelul de mai jos).
 

Etapele majore în procesul de aderare la UE

Dinamica politică internă – conflictul transnistrean și UTA Găgăuzia

În mod tradițional, Moldova este puternic afectată de diviziunile geopolitice (IPN, 13 Noiembrie 2017), care segmentează societatea și chiar geografia țării. Prin urmare, este dificilă contemplarea unei perspective europene atotcuprinzătoare. Minoritatea găgăuză și populația din regiunea transnistreană, asociate puternic cu procesele integraționiste rusești, numără circa 500 mii de persoane. De aceea, în condițiile depopulării țării, care în prezent are sub 3 milioane de cetățeni, percepția cetățenilor cu viziuni pro-ruse și, respectiv, moderate sau sceptice față de UE va conta tot mai mult.

Nicio intervenție în Constituție sau forțare a publicului să îndrăgească UE nu se va solda cu efecte pozitive pentru avansarea durabilă a integrării europene. Cetățenii trebuie convertiți la ideile europene pe căi benevole, iar preferabil prin experimentarea unor beneficii directe din apropierea de UE. Unele schimbări pozitive graduale au loc deja în autonomia găgăuză, mai puține însă în regiunea separatistă, din cauza absenței unei perspective clare de reintegrare a țării, și în folosul proceselor democratice.

Deci, este practic imposibil să asiguri o perspectivă europeană fără a avea o unitate cât mai largă în societate, iar pentru aceasta trebuie să există și o poziție unificată în rândul majorității partidelor politice. În 2004-2005, PCRM și Vladimir Voronin au putut fi atrași în sinergia europeană, deși aceștia manifestau viziuni pro-ruse clare. Un scenariu similar cu PSRM și Igor Dodon ar fi mult mai greu de realizat, deoarece atenția UE este dispersată, în vecinătatea europeană există o serie de crize (interferența Rusiei în Ucraina, războiul din Siria, migrația ilegală etc.), iar Rusia este puternic interesată în remodelarea politicului moldovenesc cu ajutorul forțelor pro-ruse.

În loc de concluzie…

Validarea politică a perspectivei europene pentru Moldova va rezulta din atractivitatea sporită a acesteia pentru UE, posibilă doar prin intermediul materializării Acordului de Asociere.

Mai exact, Moldova trebuie să lupte, prin reformarea și modernizarea țării, pentru a demonstra UE că merită o perspectivă europeană explicită și garantată. Totodată, o sinergie este necesară la nivel de societate și forțe politice, inimaginabil cu o guvernare care nu este capabilă să valorifice pe deplin integrarea europeană și să minimalizeze efectele factorului rusesc.

Cu cât mai profunde și calitative vor fi schimbările generate de Acordul de Asociere cu atât mai vulnerabile vor deveni contra-argumentele forțelor ruse, care vor fi forțate să-și înmoaie gradual poziția față de UE.

În fine, perspectiva europeană implică pregătirea reciprocă a UE și a Moldovei. Spre deosebire de țările Balcanilor de Vest, dar și din cauza imaginii negative produse de către guvernările moldovenești pro-europene din 2009-2017, viitoarele guvernări vor fi obligate să dubleze eforturile la justificarea unui demers pro-european solid pentru Moldova. Toate aceste procese interne trebuie să fie grăbite, pentru a întrece la viteză tendințele protecționiste și populiste din interiorul Europei, ce comportă riscuri de blocaj asupra lărgirii proiectului european mai departe de Balcanii de Vest.

IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.